Cu mult timp
in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de
oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat
sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a
uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre
marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care
dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel
de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi
intoarce sa-l vizitez!”.
In
acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si
el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul
lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si
s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa
maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor,
nu ma mai intorc acolo niciodata”.
Ne vedem in ochii celor din jur...de multe ori. Ca intr-o oglinda. :)
RăspundețiȘtergereDesi...poate ca ar mai putea primi si o alta interpretare. Societatea nu are intelegere fata de oamenii cu probleme...eu asta mai vad. Cei liberi de necazuri par sa se integreze mai usor in societate, chiar daca veselia aceea poate fi doar simulata.
E o intreaga discutie filosofica despre ceea ce poate insemna aceasta, sa-i zic, pilda. Cam asa pare :)
Un sfarsit frumos de saptamana, draga mea!