Am pus frana si am tras pe dreapta, dupa ce am gonit nebuneste pe autostrada.
Si ma uit in jur si vad totul altfel, luminat, sclipind pe alocuri. Fixez cu privirea acele puncte si vad totul mai clar, imaginea de ansamblu e mai clara, cu toate detaliile rasfirate pe atatea planuri!
Si plang si rad si ma bucur, si ma inspaimant, si spun cu voce tare "asta mi-e greseala", ma condamn si ma lupt sa ma accept, ii privesc uimita pe cei care ma iubesc si ma intreb ce le-am facut ca sa aiba loc pt mine in inima lor. Si ma uit uimita la cei ce ma urasc si ma intreb ce le-am facut sa ma tina in inima lor.
Si aflu ca sunt pe lume oameni atat de puternici, ca au biruit lumea, atat de frumos si atat de zgmotos incat iti dau curaj sa zbori peste toate obstacolele!
Si ma bucur si ma felicit (ceea ce nu fac deloc prea des) ca imi sunt fidela. Fideluta mie si convingerilor mele, principiilor mele si dorintelor mele. Fidela lui si visurilor noastre!si spun cu voce tare: in lumea noastra, asta e mare lucru!
Si e pe drept Saptamana Luminata! pt ca El mi-a luminat sansa ce mi-o da in zi de zi! si am promis ca o sa-mi marturisesc toate minunile ce mi le daruieste!..spre rusinea mea, nu fac asta, public, de fiecare data. Insa de data asta marturisesc: mi-a dat o alta sansa, m-a ferit de spaima mea cea mare, timp de 2 saptamani, zi de zi, a avut grija de mine, zeci de kilometri, gonind pe autostrada. Si mi-a aratat ca iubirea Lui e mai mare decat temerile mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu