O dimineata

O sa pun si pozele dupa ce le descarc.
Ca in orice sambata dimineata, ma trezesc inaintea tuturor si ....me time. Va fac vizite pe bloguri, visez cu ochii deschisi, ma uit bine in jur. Mi.a scris sora.mea zilele trecute un lucru care m.a zdruncit putin. Mi.a spus ca e mandra de mine, ca ii sunt model. Fiind sora mai mare am tot auzit lucrul asta: tu esti sora mai mare, dupa tine o sa se ia! Nu mi.a placut, sa spun drept. Cred ca e prea multa responsabilitate, de mic sa te stii responsabil pe inca un copil, nu e usor, mai cu seama ca nu stii nici tu prea bine cine si cum esti.
A dat scoala in noi, doua incapatanate, si ne.am vazut de drum. Nu m.am mai simtit responsabila pt alegerile ei, pt ca stiam ca oricum alege cum vrea! Si cred ca e normal asa! Poate bat campii, dar e concluzia mea personala. In familiile cu multi copii, cei mari ii cresc pe cei mici. Cei mari inceteaza deodata sa mai fie copii full-time, pt ca au in responsabilitate alte griji in plus. In timp asta poate ii face niste maturi mai responsabili, insa ce am observat la cei din preajma mea, ei sunt si niste adulti tematori. Nu au vise mari, nu se abat de la reguli, si cand iau deciziile le iau cantarind ce e la sigur. Precauti si tematori, fara scanteia aia de " ei si ce? Hai sa riscam sa vedem ce iese!". Ajung sa traiasca cu regrete.
Si spun asta pt ca vad in jur. Cei cu oftatul sunt fratii mari, cei cu zambetele si curajul in inima sunt fratii cei mici. Or fi si exceptii, nu zic nu, ca atunci regula nu ar mai fi regula! :)
Sa revin! :) cand mi.a zis sisterul lucrul asta, am intrebat.o mirata, cum asa? Mi.a zis sa ma uit in jur, sa ies pe strada si sa ma uit bine in jur! Si m.am speriat, m.am simtit deodata coplesita! Vad cum visele mi se implinesc rand pe rand, vad cum fiecare asteptare isi avea rostul ei, si nu cred ca am facut eu ceva iesit din comun. Poate si pt ca sunt multi, multi ca noi aici, si asa "extraordinarul" e ceva normal.
Insa datorita ei, am avut momentul in care mi.am vazut dorintele bifate si implinite.
Partea funny urmeaza acum: sunt mandra de ea, de sora mai mica, pt ca a ales drumul greu si incearca sa il transforme intrunul frumos. Si mi.as dori sa ofteze mai putin, sa aiba mai mult curaj si sa viseze mai mult!
p.s Am iesit pe geam( e prea frig sa ies afara la ora asta), m.am uitat bine in jur, si am prins un zor de zi roz. Cum spuneam, o sa pun si pozele:)