O zi din aceea

Multe sedinte azi, importante binenteles. Ma pregatisem constiincios, de nerabdare am luat si tunica noua de matase, suflul era pe dinamic, sa incepem! ...sa incepem sa visam adica! de cum am intrat in studio, m-a palit amorteala. Au inceput gandurile sa imi alerge care pe unde apucau, intrun iures se adunau amintiri din copilarie, adolescenta..Simteam amintirile, le retraiam intrun mod aparte, ca si cand calatoream inapoi, simtitnd din nou starile.
Mi-am adus brusc aminte de un Craciun. De fapt de un moment din pregatirea unui Craciun. Inca eram in scoala, inca nu intrasem in vacanta, acasa era ceva cenusiu si rece, mi-i amintesc pe ai mei suparati, macinati de griji...cum altfel? ..si apoi deodata au decis sa mergem toti sa cumparam un brad! Am plecat seara, pe o ninsoare plouata, noi doua fericite ca scapasem de teme, razand. Asta e tot ce imi amintesc cel mai intens: ninsoarea plouata, seara, noi toti patru razand, noi usurate ca nu ii mai vedeam pe ei suparati, ei imbatati de gandul nebunesc de a da ultimii banuti pe un brad mare, cu ''las ca vedem noi ce facem pana la lichidare''. Nu stiu cum a fost Craciunul, nu-mi amintesc cadourile sau vacanta de dupa, ci doar acel moment de ''nebunie'' a lor, cand au ales sa riste, sa se bucure in loc de grijile obisnuite!
Apoi mi-am amintit de cateva momente cand plangeam de durere, oboseala era doar o durere intensa (si blogul asta mi-a fost martor in toate greutatile necinstite pe care le-am trait la o anume firma), si ma intrebam de ce, de ce nu pot sa ies din situatia aia??
Si mi-a fost rapsunsul clar saptamana asta, cand seful sefului m-a intrebat de ce nu am venit mai repede in firma lor...Pt ca trebuia sa imi fac experienta dincolo! Am avut nevoie de toate proiectele alea simultane, de toata munca aia aparent de Sisif! ca sa am acum tot bagajul asta!
Apoi mi-am amintit de momentele in care cuibul nostru era o camera, tot decorul era un mare pat cu multe carti in jur. Cu flori si animalute, si farfurii uscate de mancare, cu plimbari nocturne si dormit la ora cand toti ceilalti se trezeau. Apoi mi-am amintit cateva momente de dupa nunta, cand dezamagirea ne-a aruncat in deznadejde si neincredere. In oameni, nu si in El!
 Apoi toata viata schimbata dupa venirea bebelului. Fara sa imi dau seama, cred ca fiecare moment mai important al evoultiei noastre a fost ca seara aceea cand ai mei au ales sa riste, si sa se bucure!
Pt ca in ultimii doi ani am riscat totul, ne-am aruncat inainte fara sa stim ce e dupa colt!
Si inca nu pot sa stau sa trag aer in piept si sa privesc in jur, pt ca inca ma coplesesc toate!
Dar am ajuns acolo unde am visat, si nu cred ca am facut noi ceva deosebit! chiar cred ca era loc de muult mai bine din partea noastra! inca mai cred ca L-am dezamagit pe El zile intregi! si vad cum ne indeplineste rugaciunile de atunci, le indeplineste acum!pt ca sincer, e cel mai bun moment!
Suntem pe alt drum, insa departe de casa, aici ne simtim acasa!