"De-a lu' Alifie" sau "puiutu tatii"

Alifie= Alfie Kohn.
Cu ani in urma, dupa analize si analize, despicat fir-n 14, am zis ca noi o sa fim "de-ai lui Alifie". Totul parea simplu, logic, de bun-simt, am citit, documentat, incurajat cu altii ce deja erau bagati in treaba bine de tot.
Pe scurt: nu pedepsesti, nu conditionezi, nu ameninti, nu interzici.
In schimb: il tratezi cu respect, il intelegi, ii acorzi libertatea de a alege totul(haine, mancare, jucarii),il incurajezi, ii dai incredere. In cele din urma copilul alege sa procedeze corect, sa simta frumos, din proprie initiativa si curata constiinta.
Tb sa te inarmezi cu rabdare, pt cei bagatori de seama in primul rand! "Cum?ce stie un copil sa aleaga?te pui la mintea lui? Da voi nu aveti cap?"
Mno, o sa auzi asta on&on. Nu-i bai, intra pe-o ureche iese pe alta.
Mergi inainte! Lasa-l sa aleaga, sa creasca, sa descopere. O sa stie de mic CA EL POATE, CA NU TB SA DEPINDA DE NIMENI. O sa te termine orice episod de meltdown, o sa te doara carnea, o sa iti urle inima in piept. Dar nu te abate de la cale, lasa-l sa simta, sa se exteriorizeze. E normal, si ii face bine. La fel de bine cum te simti tu dupa o portie de plans.
Fii doar langa el, decisa si hotarata sa il stii in siguranta.
Lasa-l sa tipe, sa iti spuna ce simte. Sa nu creada ca tb sa taca si sa tina in el "ca sa fie bine".
Merita, totul! Te trezesti deodata ca desi ai inceput vacanta cu un baietel, tii in brate un omulet. Un omulet te tine de mana si iti povesteste cum vede lumea. Un omulet alege sa manance sanatos, sa doarma cand e obosit, sa se imbrace mai gros cand ii e frig, alege sa deseneze si sa faca puzzle doar ca sa fie in sufragerie langa tine. Un omulet care renunta la jucarii noi pt ca stie ca are acasa destule.
Trag aer in mine si ma topesc de dragoste cand il aud ce frumos canta in timp ce se joaca!