My better half

M-a vazut Vlad picata in melancolia aia de doare, de-ti umple ochii de lacrimi. M-a intrebat de ce.
I-am zis ca m-a coplesit vacanta, anul ce-a fost, toate urmele ce le port in inima.
Si nu doare de tristete, nici vorba! Ci pt ca....nici eu nu stiu!
Stia ca nu eram prea incantata sa plec asa mult de acasa, stia ca mi-era greu sa ma intorc..Asa ca a avut rabdare cu mine cat sa ma acomodez, si apoi m-a tinut pe calea de mijloc cand derapam de la o stare la alta.
E clar acum ca a trebuit sa venim aici pt altii, indirect pt noi. Ne-am bucurat prin bucuriile lor,  ne-am invatat lectiile prin lectiile lor, ne-am distrat prin intermediul lor!
Si sunt recunoscatoare pt asta!
A trebuit sa vb cu Vlad ca sa imi aud gandurile! Si sunt recunoscatoare pt asta!
Acum e greu sa ne facem bagajele. Pt ca ii las pe ai mei in urma...si anii trec..Toti care pleaca de acasa stiu la ce ma refer..
Dar ii vad stralucind de bucurie, credem in promisiunile ce ni le-am facut! Asta e echivalent cu "am zis"!
Sunt recunoscatoare ca doare plecarea de acasa! Pt ca asta inseamna ca am putut sa vin acasa, si aici am trait cu dragostea lor!
Sunt recunoscatoare pt tot ce a durut aici, pt ca doar asa se vindeca o dez-amagire. Si nimic nu-i mai usor decat adevarul eliberat. Si sunt recunoscatoare pt fatarniciile dezvaluite,pt ca ramane mai multa dragoste de daruit celor buni.
Si sunt recunoscatoare ca nu ma mai sparg in mii de bucati cand altul ma doare. Sunt recunoscatoare ca las totul mai usor in urma, fara ganduri si energii negative.
Tragand linie, sunt recunoscatoare pt fericirea si dragostea ce-am simtit-o aici!