Oups

Inca nu a rasarit soarele. Si e sambata foarte dimineata.

Nu avusi somn, vorba cuiva, multe ganduri in mii de directii. Dupa cateva perpeleli gen "clatita" decid sa nu stric somnul omului asa ca tiptil tiptil cobor scarile. Mno cu ce sa incep? Ca sunt atatea de facut!

Si ma apuca nebunia (aia care ma face sa iau decizii woow in cea mai mare parte a timpului) sa aranjez maldarul de acte.

Si aici intra in scena piticii!

In tineretea mea rebela(zau ca era cat pe aci sa zic adolescenta...) ca forma de protest "eu nu sunt ca voi" (aka mama, cea care avea acte-actulete pastrate frumos in dosare de pe vremea lui Pazvante), am zis ca eu pot si eu stiu care ce acte pe unde sunt. Adica nu bate nimic neuronul meu care vede tot-stie tot.

Evident la un moment dat am patit-o rau cu un pasaport care nu iesea la iveala exact in secundele decisive, asa ca am hotarat:dosare.

Si tine-te bine, riguros, cronologic, zone geografice, ordine alfabetica, tot! Piticul dictator, usor birocrat, era multumit.

Si asta tine si acum.

Cu exceptia momentelor de lene, amoc, lipsa timp sau ceva ffff important. Astfel maldar de acte adunate iar.

Si revin la dimineata asta foarte devreme.

Incep actele, le sortez. Evident atatea "cum se cheama alea" antete oficiale imi dadeau palpitatii la prima vedere. Apoi citeam primele randuri si venea valul de rasuflare usurata.

Frumos-frumos se imputineaza maldarul, ma bucur ca scapasi asa ieftin (nu sunt olteanca, dar ne prostim la munca in toate dialectele...daca tot nu mai suntem in stare sa vbm curat romaneste), si deodata vad foaia. Adica o mai vazusem o data, cand am primit-o, dar acum AM VAZUT! Mogaldelul meu, care inca doarme ca bebelusii cu pumnutul strans, cu nasucul mic varat in paturica, e invitat sa inceapa scoala la anul!!!!!! Da, mai e un an pana atunci, si e doar primary school, dar e SCHOOL!!! cum sa strang in cuvinte amestecul coplesitor ce l-am simtit deodata, navalnic, in inima mea palpitata deja?!?! Ma ia valul, ma prinde furtuna, ma izbeste in alte mii de valuri, si ma scoate la liman, aproape lesinata, pe o plaja fierbinte, undeva...Nush daca erau si palmieri..

Pe scurt, am simtit ca e momentul pt o tarie. Prin urmare - dat atacul la rezerva Ubiului. Da, stiu ca e doar un strop de whiskey amestecat cu nush ce, si probabil otetul are mai mult alcool, dar acu m-a linistit...pana cand iar, woow: baiatul meu creste, mandru si frumos! Iti multumesc Doamne! Si iarta-ma ca am dat cu whiskey pe stomacul gol! (Nu fac misto, El ma iubeste, si stie ca sunt zuza...uneori).

Mno bun, a rasarit si soarele. Cred ca ma bag nitel in pat..Foarte intensa dimineata asta!