Si-un varf de scortisoara

Craciunul are miros de scortisoara.
Pe vremuri, cand mai toate lipseau si lucrul asta se simtea mai ales de Sarbatori, mama facea ce facea si scortisoara aparea miraculos in bucatarie. Imi placea enorm, daca se putea as fi pus-o si pe paine.
Dar asa...grisul cu lapte, orezul cu lapte si biscuitii ajungeau sa fie inobilati cu acest condiment. Ma trezeam in zarva alor mei, ce bucatareau dimineata devreme. Auzeam franturi de voci ce razbateau uneori peste colindele cu Hrusca. Sor-mea ciripea voioasa si ea avand marea sarcina de a se ocupa de dulciuri. Orice prajitura..ea o facea. Pfff...mie mi se taia untul si daca il amestecam cu miere ca sa il pun pe paine!
Mama era cu biscuitii. Scortisoara punea ea, pe ascuns puneam si eu (asta daca reuseam sa ma strecor din pat la timp).
In zilele dintre Craciun si Anul Nou, ceaiurile si cafeaua mergeau cel mai bine cu biscuitii in scortisoara. Ma cufundam in fotoliu, luminitele din brad, ai mei vorbind nush-ce-uri, cartea ce-o tineam alaturi... si inspiram momentul ala....sa imi fie amintire pt prezentul asta.