Normality of a blessed life

Sedinte, stam in picioare in fata ecranului, sprijiniti de blatoul biroului ca la bar. "Mate, o bere aici!" e gluma care nu se opreste niciodata!
Imprastiate pe birou sunt cateva fluturase, sanatatea mintala, take time & think about it! Pe fluturas era imaginat un dialog, intre niste colegi care se intorc din weekend.
-Cum a fost weekendul vostru?
-Amazing, brilliant, out of this world, tons of fun!
-It was.....fine!

Asta era raspunsul care ar fi trebuit sa il trimita pe om la psiholog.

Departe de a analiza/cantari problemele mentale, ma intreb daca nu cumva, din nou, societatea noastra nu contribuie la ....nefericirea noastra.

Tb sa ai un status deosebit, sa te simti in al 9lea cer calarind inorogul roz cu coada curcubeu, sa postezi dintro locatie extra, eventual dintrun restaurant la care rezervarile se fac cu luni inainte, si cina tb sa fie ceva fin, pranzul sa fie exotic, cosmeticele tb sa fie ca cele folosite la Hollywood, casa tb sa arate ca intrun showroom, decorurile sa fie ceva de vis, eventual sa dea impresia de spa. Deschide tv-ul, reviste, ce mai..deschide tableta, intra pe Insta sau FB, si o sa vezi, mai ales ca-i weekend, cate din cele enumerate mai sus or sa fie postate!

De ce s-a ajuns ca un "i'm fine" sa fie semn de depresie? De ce totul la superlativ e normal? In timp ce scriu e la tv reclama cu o familie care traieste intro casa, ca de jucarie, relativ inghesuita. Do something for your loved ones, credit la banca sa-ti cumperi o casoaca! Serios? Nu mai e casa o "acasa" decat daca te dai cu bicicleta in living?

Aduna, acumuleaza, afiseaza, arata ca ai, ca esti in trend. Ba nu, ca esti chiar trend-setter! Asa lumea o sa te stie, o sa te aclame, o sa te considere model. O sa fii om realizat! De parca asta spune cine esti!......de fapt spune, intrun fel...

Zilele trecute am redecorat. Avem mobila alba, in toata casa, modulara, de la ikea evident....pt ca noi..ca si toata insula..😜Asa ca a fost usor sa facem rocada. Camera mogaldetului e un loc de joaca in toata regula, mult mai bine organizat. Livingul e mult mai aerisit, cutiile cu jucarii ce au ramas pe aici sunt doar un ....moft foarte repede de strans la loc. Am avut norocul sa facem totul in stil Montessori, doar pt ca aici asta e ceva normal. Dar stii ce? e o casa normala, fara nimic de designer, fara semineu de caramida, fara candelabru atarnat de tavan. E o casa vesela, un cuib care ne reprezinta pe noi acum. Nu spun ca peste cativa ani nu o sa vrem altceva, insa acum, asa suntem noi. Cu o casa colorata, ludica de cum intri pe usa, pana sus in pod! Si putin imi pasa daca cineva stramba din nas ca nu e glam enough.
O casa e facuta ca sa te reprezinte. E normal sa aranjezi totul cum simti, in acord cu ritmul familiei tale. La fel cum tot normal e sa ai coltul tau girlie-stuff-glam daca-ti place. O casa tb sa reprezinte familia ce locuieste acolo, si mai putin niste cerinte impuse de societate/ consumism.

Imi aduc aminte de casa bunicii. Avea camera buna, inchisa cu yala, camera in care se intra doar la ocazii..Era camera in care se facea curat cel mai usor, pt ca nimeni nu o locuia. Stiu vreo cativa prieteni care in copilarie si-au mancat portia de educatie-cu palma pt ca au intrat, s-au jucat si au varsat suc in camera buna. E ceva ce nu pot sa inteleg. Ce rost are camera buna? La ce iti foloseste, tocmai ai dovedit ca poti trai fara ea, prin faptul ca 80% din an nu ai trait in ea.  O fii cumva pt ochii lumii, in caz ca vine cineva sa fie totul perfect si imaculat? O fii cumva pt ca pui pret pe judecata oamenilor, gura lumii? O fii pe post de trofeu lustruit si imaculat prezentat ca port-drapelul casei? Oare nu cumva faci asta si tu cu tine? La exterior o poleiala perfecta, pt vazul lumii, in timp ce miezul casei/sufletului..e altfel?

Echilibru in toate, in viata, in casa, in suflet. In cele spuse cu vocea tare, in cele pastrate in tacerea sufletului. Tu cu tine, in intelegere. Fara mandrii, fara orgolii, fara extravagante. Pt ca asta poate oricine. Insa nu oricui ii este usor sa fie....normal.