Cred, si cred asta pt ca am vazut, am intalnit, am cunoscut oameni care pe orice "pun mana" aduc stralucire.
Ii vezi cum lasa in urma lor praf de aur, pe orice pun mana, pe orice cladesc, pe orice repara. Nu stau locului, se misca intruna, facand mereu ceva util, bun, folositor, pt ei insa cel mai adesea pt ceilalti.
Si apoi sunt ceilalti, adunati in jurul propriului suflet ( pt ca nu e nimic mai presus de asta) care se taraie, precum niste rame, mereu ferind cu spatele ceea ce au, ceea ce fac, tinand pt ei, pitind, ascunzand. Lasa in urma lor dare de carbune, murdarind, apasand totul.
Primii si-au luat talantii, si i-au folosit sa repare, sa lipeasca, sa cladeasca.
Ceilaltii i-au ingropat bine in ascunzis, ferind, pitind.
Primii isi folosesc timpul sa fie, sa faca, sa raspandeasca stralucirea cat mai mult.
Ceilalti isi umplu timpul, cu ale lor, in felul lor, dand vina pe Stapan, ca e nemilos, motiv pt care si-au ascuns talantii, sa stie ca ii au..la fel cum i-au primit. Monezi ruginite, fara stralucire.
ce bine ai zis...cunosc din ambele tabere!
RăspundețiȘtergeredap...cred ca tot ii avem in jur..
Ștergere