- Hai ca stau pitita aici pana vb cu tine, intarziu intentionat la sedinta asta, sa-mi mai respire si mie neuronii. Si ies numai cand vad ca scoate el capu pe strada sa vada de ce nu mai apar!
- Pai acu cu cine ai?
- Aaa, pai cu mai multi! incep cu un roman si un brit, da ii termin repede pt ca apoi mai am un francez care pleaca in juma de ora. Si trebuie sa ii termin pe toti 3 in 45 de minute! dupa aia te sun iar, si vbm pana ma intorc in birou, unde am intalnirea cu sefu.
- Auzi....tu auzi cum suna? cine ne-ar asculta conversatia fara sa stie cine esti si unde lucrezi, ar crede ca esti o producareata
- ..........sau cum se mai numesc fetitele acum''
:))))))))))))
Zilele de sedinte sunt cele mai faine. Sunt grele, sunt intense, e iures de adrenalina, brainstorming si out of the box sunt cuvintele cheie. Nu-mi aduc aminte de ce am urcat scarile pana in dormitor, de 3 ori consecutiv, insa tin minte ce am discutat intro anume sedinta acu 3 luni. Facem misto-uri cu apropoul la piticu neamt care ascunde lucrurile, dar zau ca nu ma tem, imi tine Bunutul neuronii protejati.
Vorbeam palmat de dupa un palmier, pe strada noastra :) si simt vibratia furnicarului. Am o relatie de love-hate cu locul asta, desi nu e hate, chiar nu e! E ceva oboseala-consum intens. Da nu pot sa stau deoparte, in maxim a5a zi deschid site-urile si caut stiri, vreau sa vad cine si ce a mai scos pe piata. Ne intalnim in weekend si ne trezim vorbind iar, de munca.
Simt ca tb sa fie un echilibru undeva, poate chiar e deja si iuresul asta e echilibrul. Poate e doar ritmul alert, si goana de a rezolva cat mai multe. Pt bucuria aia de dupa, pt "great job"-ul de dupa. Pt sentimentul ala ca ai facut lucrul bun, alegerea corecta.. plantatia de acasa a ramas in urma, aproape in uitare! I. imi zice ca noi venim din lumea necivilizata in care seful ameninta, si oprima, noi venim din lumea in care pilele si cunostintele sunt medalii de onoare..Odata ajunsi aici, unde e bun simt si respect, suntem ....recunoscatori. Poate de asta ne apreciaza englezul..poate asta e lipsa cea mai mare din Ro....respectul si bun simtul...
Dar nu asta voiam sa zic de fapt, ci....nu crede mereu ceea ce auzi! :)
Lumea aia in care șeful amenință și oprima, lume de care probabil, din păcate, ai avut parte, nu poate fi generalizată! Nu cred ca poți sa spui ca ai experimentat toate situațiile! Cunosc șefi extrem de capabili, decenți și de buna credință! De ce sa lovești cu piatra și sa generalizezi fără temei? Mă gândesc că dacă lucrurile ar sta precum în descrierea ta, toți romanii ar trebui sa apuce drumul pribegiei. Orice ai spune, România a evoluat mult și dacă n-ar fi fost cei 40 de ani de comunism, eram departe! Îți doresc sa ai parte doar de experiente alese, acolo, departe!
RăspundețiȘtergereTot repeti ca generalizez, iti tot repet ca eu scriu viata mea, ptin ochii mei, si asta nu da nimanui drept sa ma judece. Vb doar despre mine, si de la distanta....se vede doar cum judeci un strain pe care nu il cunosti, prin prisma vietii tale...
ȘtergereNu stiu care e judecatorul aici, sau cel care generalizeaza opinia personala deasupra vietii altuia....
....era doar o alta opinie,nimic mai mult ! Si da,imi place sa te citesc,dincolo de micile divergente de..."opinie". Cred ca nu vrei ca toti cei ce comenteaza sa-ti fie aplaudaci! Esti o fata desteapta,peste medie,de aceea nu inteleg de ce te supara asa de tare comentariile mele.Le fac rar,semn ca imi place si sunt de acord cu ce scrii, doar ca din cand in cand parerea mea difera vis-a-vis de postarile tale.Am citit aproape tot blogul tau,(am ajuns la anul 2020) -din doasca in doasca-, si-mi place mult.Te admir pentru tenacitatea de a scrie vreme de atatia ani.Nu cred ca as fi avut consecventa s-o fac,desi m-a tentat de multe ori macar sa-ncep.
RăspundețiȘtergereAsadar, obisnuieste-te cu mine,doar daca nu ma blochezi sau imi "moderezi" prea tare comentariile:):)