Puținul

Ploua anul asta cum nu-mi amintesc sa mai fi văzut vreodată. Suntem la a 5a furtuna, grădina din spate e jumulita, un gard rupt, tufele de flori rupte, apa peste tot, pietrișul îmbibat.
Ploaia ca ploaia, dar vântul...șuieră ca in povesti. Ii auzi rotocoalele puternice, cărând dupa el nori mari si grei.
Lumea da vina pe poluare, si tind sa cred ca plătim prețul respectului pt planeta.
Cred ca suntem măcinați de alte griji si poluarea nu e pe primul plan, însă cred ca o sa vina o vreme cand efectele ei o sa afecteze viata cotidiană in mai multe feluri....
Văd un reportaj cu un sat întreg evacuat, casele sunt acoperite pana la acoperiș, oamenii povestesc cum au pierdut totul, casa, lucrurile, animalele fermei, cum hainele de pe ei e tot ce mai au...
Si asta e intr-o  țara in care exista respect pt natura, pădurile nu sunt tăiate aiurea, nici măcar copacii din orașe nu dispar fara motiv..iar cartierele rezidențiale se construiesc in mijloc de câmp doar ca sa protejeze restul terenului. Cand ne-am mutat nu înțelegeam de ce sunt casele atat de mici si grădinile atat de mari..in mintea mea era: lungește casa peste jumate de grădina si gata..Dar, dupa ceva vreme an inteles: omul de aici nu-si pune confortul pe primul plan, ci se gândește la urmări. Fiecare generație ar mai extinde casa peste grădina ajungând ca totul sa fie asfalt si beton... cum se întâmpla deja prin alte părți.
Aici mereu iarba e verde si florile sunt o Nebunie de primăvara, iar vara toți trăim ...... in grădina mare cat e ziua de lunga.
Ma gândesc la lucrurile mici pe care le putem schimba, suntem câteva miliarde, micul fiecăruia poate avea un rezultat incredibil. Piticii sunt deja educați la școala cum sa evite excesul de plastic: mergem cu plasele textile la cumpăraturi, cumpăram fructele si legumele in pungi de hartie, apa o luam la tetrapack. In ultimul an e vizibila diferența: fructele se vând in cutii făcute din hartie mai groasa, si chiar in lădițe in miniatura, fructele si legumele se vând la vrac si poti sa iti aduci plasa de acasa sa le pui direct in ea, jucăriile nu mai sunt ambalate in plastice futuristice ci in cutii de carton frumos tipărite..
Anul trecut, din magazinele de pe high street oamenii ieșeau cu cumpărăturile in maini pana la mașina. Eu am redescoperit rucsacul fițos si il car dupa mine peste tot, doar ca sa nu mai iau pungile lor. Anul asta am avut surpriza sa văd ca marea majoritate a magazinelor oferă pungile de hartie. O victorie mică, dar noi prin cerința clientului am schimbat asta.  Ca si cu alimentele, firmele si-au dar seama ca tb sa schimbe ceva altfel isi pierd clienții.
Pustii la școala au scris scrisoare către o firma producatoare de jucării cerându-le sa schimbe ambalajul de plastic altfel ei nu mai cumpara jucării. Si schimbarea s-a petecut, imi imaginez ca la nivel național si alte scoli au făcut ceva similar.
Nu sunt Dușmanul plasticului, ii înțeleg beneficiile însă folositul in exces e cel care încet si sigur distruge planeta.
Cred ca toți putem schimba ceva, educandu-i pe micuți in primul rând sa nu facă ce văd la oamenii mari....
Ținând cutia asta in mâna mi-am adus aminte cum erau magazinele înainte de revoluție. Goale in primul rând, dar apa, băuturile, lactatele se vindeau la sticla. Faina,mălai, zahăr in pungi de hartie. Carnea si chiar brânzeturile se înveleau intr-o hartie cu o fatza lucioasa si nu se rupeau ușor. Ideea e ca pana nu demult lumea putea sa existe si fara plasticul la orice pas.
Ma uit la gardul din curte, ăla de mai sta in picioare. Am hotărât cu vecinii sa nu-l schimbam încă pt ca pana la sfârșitul lunii mai vin doua furtuni si alte 5 in martie.
Cred ca e timpul, sa facem toți schimbările mici ca sa facem schimbarea mare pt generația următoare.