Ai vazut episodul ala din " Two and a half men" cand prietenele lui Alan and the new guy (Jeez...nu ii retin numele personajului delooooc) au ramas fara tampoane (heeeei surle si trambite!!!🎉🎉🎉🎉🎉 am scris "tampoane" pe blog) si ii trimit pe baieti prin furtuna sa le cumpere?
Ubi, trezirea! E urgenta! Tb sa dai fuga la store!! Hai hai deschide ochii, uite-asa! Si degetele-mi ii forteaza pleoapele, pune picioru asta jos si te ridici hop asa!
Stai mai femeie, ce te-a apucat??
Urgenta!! Nu mai am "din alea"! In toata casa, in toate gentile, le-am gatat!!Haaaai pretty please fugi!
***
(aici e partea cu bodoganitul ca nu sunt atenta, ca el tb sa tina minte etc)
***
Il infofolesc bine, ii aranjez fularul (e frig ca la Pol) si cu dragalasenie il gonesc pe usa.
Stai..cum sa merg asa, doar pt tampoane? Or sa rada femeile de la casa de mine!
:))))) dap, sigur o sa rada! Iaaaaa si tu ceva....niste patiserie de la cafenea! :))
Sigur Ubita, tb sa ma vada acu si aia de la cafenea!
Ii tin lectia cu cavalerii care purtau lupte pt o batista a nush-carei printese, si inchei cu "voi barbatii de acu nu tb sa mai faceti lucrurile alea stupide" si ii inman plasa de cumparaturi. Uite pui, si pe plasa sunt croissante, e predestinat! :))
sâmbătă, 25 noiembrie 2017
vineri, 24 noiembrie 2017
Quick one
Nu a nins insa a fost frig, din ala care iti ingheata degetele in manusa. Unii promit ca o sa fie o iarna ca in 2010. Adica saptamani intregi de ninsoare. Mi-e greu sa cred insa cateva zile de alb ar fi bune tare.
Vreau cafeaua sa nu semene a cafea. Sa aiba gustul, aroma originala, insa sa arate diferit. De ce? Nu trebuie neaparat un motiv, vreau sa fie diferit, dar la fel. Insa diferit tare. Pistachio latte.
Sunt curioasa ce film au facut baietii. Nu cred ca e ceva extraordinar, pt ca mi-au zis ei asta. Insa cred ca e diferit, si uneori asta e mai mult decat de ajuns.
Azi Ubi a avut o zi smechera. Cateva ore libere si......(you're soooo mine!!!!) s-a dus in mall. Da da, frumos, magazine luate la rand, cautat la raft, probat si cumparat! Sunt asa mandra de el incat se vad sclipicii! Mai cu seama pt ca si-a ales ceva super-super fain. Si doar un telefon de coach! Nici eu nu mai reusesc performanta!
Vineri seara, filme si castane coapte, cu o mini-pizza impartita pe jumate. Campioni :))
Zau ca e banal, dar e diferit. Si asta uneori e extraordinar.
Vreau cafeaua sa nu semene a cafea. Sa aiba gustul, aroma originala, insa sa arate diferit. De ce? Nu trebuie neaparat un motiv, vreau sa fie diferit, dar la fel. Insa diferit tare. Pistachio latte.
Sunt curioasa ce film au facut baietii. Nu cred ca e ceva extraordinar, pt ca mi-au zis ei asta. Insa cred ca e diferit, si uneori asta e mai mult decat de ajuns.
Azi Ubi a avut o zi smechera. Cateva ore libere si......(you're soooo mine!!!!) s-a dus in mall. Da da, frumos, magazine luate la rand, cautat la raft, probat si cumparat! Sunt asa mandra de el incat se vad sclipicii! Mai cu seama pt ca si-a ales ceva super-super fain. Si doar un telefon de coach! Nici eu nu mai reusesc performanta!
Vineri seara, filme si castane coapte, cu o mini-pizza impartita pe jumate. Campioni :))
Zau ca e banal, dar e diferit. Si asta uneori e extraordinar.
duminică, 19 noiembrie 2017
sâmbătă, 18 noiembrie 2017
Ssst...e secret!
Imi plac lucrurile ordonate. Nu sufar hainele aruncate prin casa, sau maldar de chestii intrun echilibru indoielnic stocate pe undeva. Nu suport nici praful, nici zatul de cafea. Si in dulap am hainele organizate pe culori, baietii la fel. Scamele de pe covor....intro vreme credeam ca nu e ceva mai rau de atat, intre timp am aflat ca pot fi si urmele albastre de marker permanent pe fasia galbena din covor.
Dar pe birou............aici e alta poveste!
Stii gluma aia cum recunosti cine e proprietarul masinii?
Fetele au cea mai haotica organizare in masina. Ha! Dezorganizare! Gasesti hainute, firmituri, ambalaje goale, facturi de cumparaturi, liste de cumparaturi, echipament de sport -de cele mai multe ori desperecheat..in timp ce casa e luna si franjurii de la covorul persan aliniati la dunga (multumi mami ca m-ai invatat rabdarea! :))))) vai ce teroare!)
Baietii in schimb au masina ca la showroom, Doamne pazeste sa pui degetele pe geamul aburit, sau sa-ti folosesti manusa ca sa dezaburesti parbrizul. Sau sa nu-ti scuturi ghetele inainte sa te sui in masina! Sau sa mananci popcorn pe scaun!! Cumva toate astea isi pierd din importanta dupa ce au trecut pragul casei........
Deci cu biroul! Intotdeauna am avut haos pe birou. Toate aranjate la dunga si sclipici de curat in ziua de curatenie....dar apoi..un colt de birou e liber in rest...debandada! Mai cu seama in perioada in care tb sa pun creativitatea in functiune! paharul de cafea proaspata nu are loc de paharele golite anterior, sticlele de apa separa hartiile si creioanele colorate sunt peste tot. Noroc ca e ecranul touch screen ca altfel mouse-ul nu are unde sa stea!
Acasa e mai bine, serios! Cartile de povesti ale Mogaldetei, jucarii, macar o revista de-a mea, mostre de cosmetice, crema de maini si ochelarii de soare. Tastatura si mouse-ul au loc! Pe bune.
Tu ce ai pe birou?
Dar pe birou............aici e alta poveste!
Stii gluma aia cum recunosti cine e proprietarul masinii?
Fetele au cea mai haotica organizare in masina. Ha! Dezorganizare! Gasesti hainute, firmituri, ambalaje goale, facturi de cumparaturi, liste de cumparaturi, echipament de sport -de cele mai multe ori desperecheat..in timp ce casa e luna si franjurii de la covorul persan aliniati la dunga (multumi mami ca m-ai invatat rabdarea! :))))) vai ce teroare!)
Baietii in schimb au masina ca la showroom, Doamne pazeste sa pui degetele pe geamul aburit, sau sa-ti folosesti manusa ca sa dezaburesti parbrizul. Sau sa nu-ti scuturi ghetele inainte sa te sui in masina! Sau sa mananci popcorn pe scaun!! Cumva toate astea isi pierd din importanta dupa ce au trecut pragul casei........
Deci cu biroul! Intotdeauna am avut haos pe birou. Toate aranjate la dunga si sclipici de curat in ziua de curatenie....dar apoi..un colt de birou e liber in rest...debandada! Mai cu seama in perioada in care tb sa pun creativitatea in functiune! paharul de cafea proaspata nu are loc de paharele golite anterior, sticlele de apa separa hartiile si creioanele colorate sunt peste tot. Noroc ca e ecranul touch screen ca altfel mouse-ul nu are unde sa stea!
Acasa e mai bine, serios! Cartile de povesti ale Mogaldetei, jucarii, macar o revista de-a mea, mostre de cosmetice, crema de maini si ochelarii de soare. Tastatura si mouse-ul au loc! Pe bune.
Tu ce ai pe birou?
Fara blitzuri
Cu vreo luna in urma Mogaldel a avut o serbare la scoala, Harvest fest. Dragut tare, fiecare clasa a avut spectacol, pe scena, in fata familiilor.
La inceputul spectacolului directoarea ne zice: no pictures please! Fiti aici total prezenti, si nu va adormiti simturile punandu-va speranta in poze. Si daca totusi vreti o poza, nu pt social media intrucat parintii celorlati copii sigur nu isi doresc asta.
Consternare si rumoare in jur, capete intoarse in toate directiile..
Personal nu m-a deranjat asta in vreun fel, pt ca destul de des anul asta am luat pauza de la "viata in media" si ce sa vezi? totul chiar a fost perfect!
Deci serbare fara poze! :) a fost frumos tare! Mirosul de fructe, scaunele tapitate, mirosul de biscuiti de la bebelul din stanga, Ubi cu parfumul lui si barba tepoasa, candelabrul imens din tavan, icoana cu Iisus de pe perete, vitraliile colorate de pe geam, tavanul sub forma de cupola. Manute sfioase care descriau vantul, ochisorii toti indreptati catre Miss, soaptele micutilor, si vocile de clopotei ale copiilor mai maricei..
Mi-am ancorat inima in clipele acelea, si stii ce mi-am dat seama? Pt cele mai intense, fericite, importante amintiri ale vietii, nu am poze, ci trairi si senzatii!
Am decis atunci ca iau pauza mai lunga, de la media, pozat si share-uit. Nu din egoism, ci doar pt ca am vrut sa...Fully Present!
La inceputul spectacolului directoarea ne zice: no pictures please! Fiti aici total prezenti, si nu va adormiti simturile punandu-va speranta in poze. Si daca totusi vreti o poza, nu pt social media intrucat parintii celorlati copii sigur nu isi doresc asta.
Consternare si rumoare in jur, capete intoarse in toate directiile..
Personal nu m-a deranjat asta in vreun fel, pt ca destul de des anul asta am luat pauza de la "viata in media" si ce sa vezi? totul chiar a fost perfect!
Deci serbare fara poze! :) a fost frumos tare! Mirosul de fructe, scaunele tapitate, mirosul de biscuiti de la bebelul din stanga, Ubi cu parfumul lui si barba tepoasa, candelabrul imens din tavan, icoana cu Iisus de pe perete, vitraliile colorate de pe geam, tavanul sub forma de cupola. Manute sfioase care descriau vantul, ochisorii toti indreptati catre Miss, soaptele micutilor, si vocile de clopotei ale copiilor mai maricei..
Mi-am ancorat inima in clipele acelea, si stii ce mi-am dat seama? Pt cele mai intense, fericite, importante amintiri ale vietii, nu am poze, ci trairi si senzatii!
Am decis atunci ca iau pauza mai lunga, de la media, pozat si share-uit. Nu din egoism, ci doar pt ca am vrut sa...Fully Present!
vineri, 17 noiembrie 2017
sâmbătă, 11 noiembrie 2017
Reality check
Uite scriu. Chestii serioase.
Ai mei parinti ne-au invatat un lucru: nu te baza pe nimeni. Fiti sigure ne ziceau, sa nu ajungeti sa depindeti de altii, fiti sigure ca voi puteti sa va rezolvati problemele, voi va asumati consecintele, si daca tot faceti un lucru macar sa fie perfect.
Nu zic ca e perfect, am ceva argumente contra (stress excesiv, ingrijorari excesive, extra-incarcare pt ca duceam prea multe) dar am ajuns sa imi dau seama ca toate sfaturile astea puteau sa functioneze mai usor daca atitudinea mea ar fi fost mai putin...crispata.
Plus: cred ca de astanu i-am suferit nu i-am inteles vreodata pe cei care isi folosesc fiecare secunda a vietii, crosetand intrigi si fire captivante, doar ca sa fie in culcusul datator de toate al unei biete victime parazitate.
Aveam niste materii in liceu care imi dadeau cosmaruri. Nu pt ca nu invatam eu perfect, ci pt ca profii erau niste colerici :))). Indiferent ce metoda de ascultare alegeau, dadeau peste niste meduze care ii enervau suficient de tare incat omul sa fumege cand iti venea randul la ascultat.
Proful de mate...omul era toba de carte. Nu, omul era legenda. Tinuse cursuri de matematica la Sorbona. Vorbea cu noi in franceza in cea mai mare parte a timpului, cand ne asculta. Nu am pus mana pe manualul de mate cat am fost in liceu, dar am tinut in brate culegeri vechi si grele. Dap, erau in franceza. Daca erai descurcaret si reuseai sa stai la tabla mai multe de 20 minute aveai dreptul la 3 greseli. Apoi venea 2-ul. Altfel doar 1 si 2. Eram cu el ca soarecele si pisica. Pt ca voiam sa scot de la el un 9 macar. Ma antrenam acasa intens, caiete intregi de exercitii. Am reusit performanta, dar am si avut colectia mea de 2...:)))
La Astronomie insa eram prieteni. Precum Batman si Robin. Ba nu, stai! Precum Galileo si discipolul lui. Ma lafaiam cu 10 pe linie, spre uimirea colegilor. Stressul meu major din liceu, serios :))
Vineri, sedinta la prima ora. Sala noua de sedinte. Costume stresate in jurul meu, eu inca mustind a somn. Dau un Hi5 cu colegul de la sunete si sa inceapa dansul. Am retrait liceul, sincer. Seniorul care conducea sedinta - proful de mate. Il enerveaza rau un francez arogant. Apoi hait, inca un costum pica, voba aia cu filosoful si tacerea.... Ma uit la colegul de la sunete, il luase cu transpiratii, ii venea randul. N-a avut nici el toate raspunsurile la el, asa ca da, l-a faultat si pe el. Evident eu cu prezentarea lipsa. Doar ce primisem setul de informatii asa ca..dezvoltam din mers. Am reusit cele 20 de minute la tabla, dar cand am intrat in detaliile nano ale problemei.... m-am alaturat si eu colegilor luati in balon :))))
Mi-am dat seama ca sunt om mare. Serios, dupa sedinta aia. Nu m-am pus pe plans, nu mi-am prezentat argumentele de scuza, nu i-am explicat de ce-uri. Am facut haz de necaz cu seful, ne-am luat cate un Toffee latte si m-am pus pe treaba. Fara stress. Ceea ce...wow! La finalul zilei aveam analizele facute, solutiile disponibile si un thumb up de la "proful de mate". Ceea ce toata lumea stie ca e cat un 9.
Ce vreau sa zic: parintii mei rock! Pt ca ne-au facut oameni descurcareti, luptatori, responsabili. Nu mi-e rusine cu mine cand pun seara capul pe perna si nici nu am cosmaruri incercand sa stau langa vacile de muls.
Viata m-a invatat, treptat, cum sa elimin stressul inutil, ceea ce ma face sa constientizez si sa ma bucur si acum pt un" 9 luat la munca". Pt ca 10-le e perfect. And people don't do perfect.
Ai mei parinti ne-au invatat un lucru: nu te baza pe nimeni. Fiti sigure ne ziceau, sa nu ajungeti sa depindeti de altii, fiti sigure ca voi puteti sa va rezolvati problemele, voi va asumati consecintele, si daca tot faceti un lucru macar sa fie perfect.
Nu zic ca e perfect, am ceva argumente contra (stress excesiv, ingrijorari excesive, extra-incarcare pt ca duceam prea multe) dar am ajuns sa imi dau seama ca toate sfaturile astea puteau sa functioneze mai usor daca atitudinea mea ar fi fost mai putin...crispata.
Plus: cred ca de asta
Aveam niste materii in liceu care imi dadeau cosmaruri. Nu pt ca nu invatam eu perfect, ci pt ca profii erau niste colerici :))). Indiferent ce metoda de ascultare alegeau, dadeau peste niste meduze care ii enervau suficient de tare incat omul sa fumege cand iti venea randul la ascultat.
Proful de mate...omul era toba de carte. Nu, omul era legenda. Tinuse cursuri de matematica la Sorbona. Vorbea cu noi in franceza in cea mai mare parte a timpului, cand ne asculta. Nu am pus mana pe manualul de mate cat am fost in liceu, dar am tinut in brate culegeri vechi si grele. Dap, erau in franceza. Daca erai descurcaret si reuseai sa stai la tabla mai multe de 20 minute aveai dreptul la 3 greseli. Apoi venea 2-ul. Altfel doar 1 si 2. Eram cu el ca soarecele si pisica. Pt ca voiam sa scot de la el un 9 macar. Ma antrenam acasa intens, caiete intregi de exercitii. Am reusit performanta, dar am si avut colectia mea de 2...:)))
La Astronomie insa eram prieteni. Precum Batman si Robin. Ba nu, stai! Precum Galileo si discipolul lui. Ma lafaiam cu 10 pe linie, spre uimirea colegilor. Stressul meu major din liceu, serios :))
Vineri, sedinta la prima ora. Sala noua de sedinte. Costume stresate in jurul meu, eu inca mustind a somn. Dau un Hi5 cu colegul de la sunete si sa inceapa dansul. Am retrait liceul, sincer. Seniorul care conducea sedinta - proful de mate. Il enerveaza rau un francez arogant. Apoi hait, inca un costum pica, voba aia cu filosoful si tacerea.... Ma uit la colegul de la sunete, il luase cu transpiratii, ii venea randul. N-a avut nici el toate raspunsurile la el, asa ca da, l-a faultat si pe el. Evident eu cu prezentarea lipsa. Doar ce primisem setul de informatii asa ca..dezvoltam din mers. Am reusit cele 20 de minute la tabla, dar cand am intrat in detaliile nano ale problemei.... m-am alaturat si eu colegilor luati in balon :))))
Mi-am dat seama ca sunt om mare. Serios, dupa sedinta aia. Nu m-am pus pe plans, nu mi-am prezentat argumentele de scuza, nu i-am explicat de ce-uri. Am facut haz de necaz cu seful, ne-am luat cate un Toffee latte si m-am pus pe treaba. Fara stress. Ceea ce...wow! La finalul zilei aveam analizele facute, solutiile disponibile si un thumb up de la "proful de mate". Ceea ce toata lumea stie ca e cat un 9.
Ce vreau sa zic: parintii mei rock! Pt ca ne-au facut oameni descurcareti, luptatori, responsabili. Nu mi-e rusine cu mine cand pun seara capul pe perna si nici nu am cosmaruri incercand sa stau langa vacile de muls.
Viata m-a invatat, treptat, cum sa elimin stressul inutil, ceea ce ma face sa constientizez si sa ma bucur si acum pt un" 9 luat la munca". Pt ca 10-le e perfect. And people don't do perfect.
marți, 7 noiembrie 2017
duminică, 5 noiembrie 2017
Right way
O saptamana mai tarziu, si e iarna, cu temperaturi sub zero, soare cu dinti si ghetute imblanite. A trecut un anotimp in saptamana asta.
Am batut strazile, in aerul ala rece, pana am amortit, am luat cafelele la rand, am reflectat orasul in vitrinele magazinelor, am derulat imaginile ca intrun film.
Fac din nou lucrurile exact pe dos. De fapt le fac dupa cum simt, invers insa dupa mersul lumii. It's my thing... Asa ca e rujul cel mai nudest nude, si zmeura cu cea mai frisca frisca pe post de desert. Si e supa pe post de cina si starterul pe post de mic dejun.
Si sunt plimbarile lungi in locul socializarilor insipide. Nu sunt toate goale, insa cele cu adevarat insipide sunt cele mai degeaba.
Si sunt discutile lungi, cu cei pe care ii iubaresc. Stii senzatia aia implinita, dupa ce simti ca ai petrecut/ trait/ vorbit cu tot sufletul, cu altcineva? Cand simti ca nu ai risipit timpul? Le aleg intotdeauna pe astea in locul celor de fatada..chiar daca cercul social e mai restrans. Stiu ca asa e perfect.
Frisca arata ca zapada, dar are gust de vara. Intelegi de ce e cel mai bun desert iarna?
Am batut strazile, in aerul ala rece, pana am amortit, am luat cafelele la rand, am reflectat orasul in vitrinele magazinelor, am derulat imaginile ca intrun film.
Fac din nou lucrurile exact pe dos. De fapt le fac dupa cum simt, invers insa dupa mersul lumii. It's my thing... Asa ca e rujul cel mai nudest nude, si zmeura cu cea mai frisca frisca pe post de desert. Si e supa pe post de cina si starterul pe post de mic dejun.
Si sunt plimbarile lungi in locul socializarilor insipide. Nu sunt toate goale, insa cele cu adevarat insipide sunt cele mai degeaba.
Si sunt discutile lungi, cu cei pe care ii iubaresc. Stii senzatia aia implinita, dupa ce simti ca ai petrecut/ trait/ vorbit cu tot sufletul, cu altcineva? Cand simti ca nu ai risipit timpul? Le aleg intotdeauna pe astea in locul celor de fatada..chiar daca cercul social e mai restrans. Stiu ca asa e perfect.
Frisca arata ca zapada, dar are gust de vara. Intelegi de ce e cel mai bun desert iarna?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)