marți, 3 august 2021

Watch out



 Caracterul unui om nu se cumpara, nu se lustruieste, nu epateaza. Insa se vede limpede si clar, nu prin cuvinte, ci prin fapte, reactii, atitudini. Si asta … nu poti sa o ascunzi oricat de estetic iti porti corpul.

marți, 27 iulie 2021

My thing


Parul blond, vâlvoi  - beach waves
Cercei lungi, brățări multe purtate pe aceeași mana
Ceasul pe cealaltă
Machiajul bombonică și cat-eye 
Hanorace mari, tricouri largi, pantaloni scurți
Sandale sau snickers cu talpa înaltă
Geanta mică, de poștaș
Sticla de apa, sau cupa de cafea

Nimic complicat.

 

vineri, 16 iulie 2021

Let them judge



Lasa-i sa te judece, lasa-i sa zica tot raul impotriva ta, lasa-i sa-ti terfeleasca numele. Când o fac pe nedrept, Dumnezeu o sa le arate cât de mult au greșit. Nu doar pt ca te-au judecat mereu strâmb, ci mai ales pt ca s-au considerat demni de a judeca pe altul. Dar știi ce? explica-le măcar odată ca ți-au greșit, ca sa nu ii lași intenționat sa meargă în păcat.

Au trecut 20 de ani de când mi-a zis asta și nu a trecut zi în care sa nu-mi amintesc de vorbele părintelui. Vezi tu, un duhovnic bun te învață să-l porți pe Dumnezeu în inima, nu sa cânți frumos în strana. Oricine poate sa recite rugăciuni, dar nu toți pot sa le facă _ tot vorba lui și asta.

Aveam douazeci de ani, doua perechi de blugi, purtați tot anul, 5 camasute și doua pulovere. La papuci stăteam rău. Nu aveam ceasuri, bijuterii doar cele primite cadou la ocaziile mari. Nu aveam creme de fata, dar aveam miere de albine și săpun pt bebeluși. Nu aveam truse de machiaj, nu aveam produse de bibilit frizuri. Nu le-am simțit ca lipsuri pana când niște doamne ''bine'' au încercat să-mi zică cum ca tb sa investesc în mine ca altfel rămân cu pisicile. La fel au zis și unele de-o varsta cu mine care cântăreau pupăza după cât era de moțata. Lucram la doctorat și toată bursa mergea pe articolele publicate, drumurile la conferințe, experimentele pt teza. De unde mai mult? Dar știi ce? nu am cartit, pt ca era un drum pe care îl alesesem singura pt mine. 
Apoi am început munca, a fost ceva mai bine, și simteam ca pot sa mă întind mai mult decât mi-era plapuma. Mi-am ajutat părinții cu cât puteam, pt ca era rândul meu acum...Dar chiar și atunci nu m-am întins la lucrurile cu renume. Era mai mult de trăit pt mine pe plan personal în perioada aceea, și un lucru bun și frumos de îmbrăcat era chiar ultimul pe lista. La fel și orice girlie stuff. Judecata strâmbă a mers și atunci, ca n-am valoare, ca nu știu sa apreciez ce e bun, ca nu am simt estetic, ca sunt prea nula ca sa îmi permit, ca nu știu sa pun piciorul în prag și sa cer mai mult, ca nu știu sa mă apreciez, ca sunt un om slab fără încredere. Le-am auzit pe toate, nu mă surprindea nimic. Și mi-am dus povara mai departe, ani grei, fără sa zic stop, pt ca știam ca are El un rost cu asta.
Am plecat din țară, cu doua valize, riscând totul, neștiind ce facem când aterizează avionul, dar știam ca El e deja acolo și pregătește calea pt noi. Și am reușit sa pot ce alta data visam, de multe ori fără sa le vreau neaparat, dar mă trezeam cu ele în fata, primite. Și apoi a fost și o perioada în care astea au stagnat, pt ca am avut altele mai importante de îndeplinit. Judecata a fost tot acolo: ca am, ca pun preț pe material, ca-s superficiala, ca trăiesc gol, ca umplu viață cu obiecte, ca sunt falsa. Le-am auzit pe toate. Le ignor pe toate cu nonșalanță. Pt ca acum știu ca și când te chinui, și când te bucuri, lumea o sa fie gata pregătită de judecata. 
 
A dat vara după 3 săptămâni de ploi și furtuni. Ieșim în fiecare zi la frappucinno, pauza de prânz o petrecem împreună, vorbind și ascultând muzica la o cafea. Am trecut printr-un burnout, după luni de 60 de ore lucrate pe săptămână. Am învățat din nou sa gătesc acasă, în fiecare zi ceva nou, și cele mai bune sunt tot fructele de mare. E portul langa noi și ele costa mai putin decât carnea roșie, așa ca de ce nu? Tot după burnout am reinvantat echilibrul cu orice bucurie mică aducătoare de liniște: primesc florile pt ca mereu a fost un romantic. La fel cum cu bucurie primesc și cadourile, pt ca Ubiul știe ce-mi place, și mă asculta, și tine minte, și mi le dăruiește. Pt ca a fost langa mine când nu aveam nimic. Ascultam muzica nebuna, pt ca ne rupe din regula cotidianului, și ne da drumul la libertatea fără griji. Chiar dacă asta tine cât un cântec. Ah, și masa în curte, sub umbreluța de soare. Pt ca a fost o vreme când mâncam în genunchi pe blatul bucătăriei, pt ca nu aveam masa sau scaune. 

Stii ce am invatat? ca cei ai noștri, care ne iubesc și ne înțeleg, care ne-au fost alături, se bucura pt noi, pt oricât de mic lucru. Nici nu le trece prin cap sa zică ''uite-i și pe ăștia!''. Judecata strâmbă a venit tot din alte părți....și știi ce? e mai bine așa. Pt ca un gând strâmb spune mai mult despre ei decât vorbele lor spun despre mine. 

Photo dump













 

sâmbătă, 3 iulie 2021

Dis de dimineata

7:30..sar din pat intrebandu-ma cum de am dormit atat. Incerc sa imi dezmeticesc neuronii gandindu-ma ce sedinte am la prima ora, daca sa trezesc baietii acum sau dupa ce pregatesc micul dejun. Intru in baie, ma speriu in oglinda, cearcane si ciufuleli cat cuprinde. Cum o sa te descurci azi cu infatisarea asta? :) Nu reusesc sa-mi aduc aminte ce am facut ieri la munca ca sa stiu ce zi e azi. Chiar asa, ce zi e azi? Intru in dormitorul mogaldetei cautand iPad-ul…il deschid…e sambata! Sam-ba-ta! Cum sa uiti ca e sambata?! 

Si dintro data imi iubesc cearcanele, o sa pun o masca pe ele imediat, imi iubesc ciufuleala pt ca spune I don’t care! tare si limpede. Las baietii sa doarma si eu cobor la parter ca sa umplu bucataria cu mirosul cafelei, dau iama in macaroons si deschid usa la gradina. Miroase a vacanta. 


 

joi, 1 iulie 2021

Happiness in a glance






Batman




 Se  face o luna de cand ziua de munca are 11-12 ore. Am inceput in forta pt ca proiectul e inedit, managerul mi l-a pus in brate ca sa dovedesc ce pot, si eu am zis “how high?”

Nu a fost o surpriza, stiam in ce ma bag, colegii mi-au zis sa renunt ca e prea mult, cum ca nimeni nu a facut asta singur, dar eu am zis Batman! Imping limitele pt ca asta fac de cand ma stiu. Nu vreau sa demonstrez nimic, e doar neputinta mea de a ma pune pe primul plan si de a zice NU. Si am inceput maratonul, micul dejun mai mult brunch, pranzul la ora cinei. Fac doar school-run de dimineata, cafeaua de la Ptiu-ptiu (imi aduc aminte de fiecare data cand ajung la fereastra lor cum am semnat petitia ca sa oprim deschiderea Mac-ului….si acum fug la ei sa ma trezesc….), baietii tin casa. Vlad invarte munca lui ca sa aiba grija de noi, lucreaza cand noi dormim, e bucatarul self, maestru priceput in tot restul. Mogaldeata a terminat testele de final de an, acum merge la scoala din placere (si ma gandesc cat de anosta era scoala pe vremea mea..) a scapat de teme.

Ieri i-am zis ca simt ca dezamagesc, ca nu sunt femeia traditionala, care tine casa si calca camasi (calc camasi dar ca forma de mindfulness :) ) si care arunca morcovii in oala facand mancare. Adica sunt, dar nu mereu. Vezi iubita, imi zice, esti mai mult decat atat. Esti femeia traditionala care uneori munceste cat 7. Cum sa te simti Prost muncind mult? Dar ce..umbli teleleu pozand haine in magazin? Ii arati mogaldelului ce inseamna sa pui pasiune si sa crezi in ce poti, si prefer asta oricand decat sa vada alt exemplu….

Ma ia in brate, in imbratisarea lui de urs, si simt ca …e perfect, you know?

P.s Rasfatul cu flori si bling-bling e cireasa de pe tort.

sâmbătă, 19 iunie 2021

Do your thing


 Mogaldeata vine de la școală, încet pe dealul verde. Prietenul lui vine și el încet, amândoi isi trag picioarele după ei fata de alergatura obișnuita de manzuti eliberați. Ii asteptam la gard, doar ca mogaldeata, în loc sa vina la noi, merge la părinții celuilalt copil și le spune: ca nu e ok sa lovești copilul, și nici sa îl pedepsești fără joc, pt ca e doar un copil care trebuie sa învețe din greșeli, și e normal sa facă mizerie când se joaca, dar în loc de pedeapsa tb ajutat sa facă curat pana învață și singur. 

Nedirijat, neobligat, mogaldeata mea și-a aparat prietenul, intrun mod civilizat și sincer. L-am învățat de mic sa spună ce gândește, cu tot riscul gafelor ce ies din sinceritatea necenzurată. L-am învățat ca are mereu libertatea de a alege ceva, și ca niciodată nu tb sa accepte mai putin de atât. L-am învățat sa fie conștient de el, dar și de alții, și ca e mai important sa fie empatic decât sa fie terorizat de gura lumii. Nu a fost pedepsit vreodată, în nici un fel, și în casa noastră nu exista reguli, pt ca ''așa am zis eu''. De mic i-am explicat fiecare lucru, fiecare întâmplare, ca sa știe ce consecințe se pot întâmpla, și apoi el sa aleagă. Ne-a ajutat și sistemul educational, am făcut și noi sacrificiile noastre, încă avem casa ''decorată'' în stil Montessori. Nu mi-e teama ca o sa fie râzgâiat, nu mi-e teama ca ''n-o sa asculte''. În educația noastră fără reproșuri (cu ce am făcut și ce am dat), am ales ca e mai important sa anticipeze consecințele unor acțiuni, ca el și ceilalți sa fie safe, am ales ca e mai important sa trateze orice situație respectuos și empatic. Nu mi-e teama ca o sa fie râzgâiat, pt ca investim în sistemul lui de valori morale. Nu vrem sa facă lucrurile perfect, nu vrem sa impresioneze pe nimeni cu lucruri extraordinare, îl încurajăm să-și dezvolte talentul, dar fără presiunea de a face cuiva pe plac, sau de a cauta validare în alții. Prefer oricând stângăciile unui copil de varsta lui, decât atitudinea ''perfecta'' a unui copil terorizat de reguli, pedepse și reproșuri cu ''ce am făcut eu și tu nu mă ajuți cu nimic''. 

Cel mai usor inveti copilul prin exemple, nu vorbe și teorii impresionante, ci prin fapte. Un copil bun începe cu un părinte bun.  

miercuri, 16 iunie 2021

Diferit


 In general e bine, e necesar chiar, sa gândim diferit, sa vedem lucrurile diferit, sa găsim soluții diferit, sa simțim diferit. Lumea nu ar evolua nicicum populata fiind de clone care acționează la fel, au aceleași nevoi, se comporta la fel..

In particular insa, în anumite ocazii însă....diferența asta duce la nepăsare, narcisism, indiferenta, manipulare. Sunt cei ''descurcareti'' cu un plan bine ticluit (fie ca e vorba de o afacere neserioasa, fie ca e vorba de căpătuială, sau - din nou- o relație pe interes) care se folosesc de tot și toate ca să-și împlinească planul. Sunt cei ''curajoși'' care-și asuma riscuri fără sa le pese de impactul asupra celorlalți. Sunt cei ''puternici'' care se ridica luând, copiind și apoi strivind tot ce au folosit drept ajutor. Cred ca e chestiune de timp pana reușești sa ii dezvălui, sa ii vezi. Ce-ți trebuie, e un puternic simt de valori care sa te facă sa ii ții la distanta, sau sa te ții la distanta de ei. Nicidecum sa nu crezi ca e ok sa ii tolerezi, pt ca asta nu le da doar și mai multa putere, dar te pune pe tine și mai mult intrun risc de a pierde de pe urma lor.

Accepta lumea în toată diversitatea ei, stai alături de oamenii-soare, nu încerca sa ii repari pe descurcareti - curajoși - puternici, și fa mai departe tot ce ii e bun sufletului tău. 

marți, 15 iunie 2021

Cappuccino


     M-am trezit crezand ca e vineri, si ca mai e un pic pana la weekend. Imagineaza-ti mirarea cand am vazut ca e marti. Am lucrat o zi si ma simt de parca as fi lucrat o saptamana. Nu mai tin contul orelor lucrate, pauzele sunt umplute cu treburile casnice, treburile casnice impletite cu self care - sa vezi ce bine merge masca de fata cu maldarul cu rufe calcate si pusul hainelor la loc cu dansatul de tik-tok, sau cafeaua savurata in timp ce fac cumparaturile online. Am reusit sa le imbinam bine, dar sa nu crezi ca se aranjeaza si perfect. Sunt si zile in care haosul domneste si comandam take-away, ne asezam la masa din curte si zicem ca suntem la terasa. Vreo concluzie? vreun sfat? nu, nimic. Ia fiecare perioada asa cum vine si invata ceva, oricat de mic, din ea. Atat timp cat asta te face sa fii fericit cu tine.