luni, 29 martie 2021

Mindfulness

Nu e motivational, nu e inspirational, e doar cel mai bun sfat.

Nu te lega de oameni, nu te compara cu ei, cu reușitele, cu drumurile, cu trăirile lor. Nu te valida în ei, nu-ți construi drumul după tiparul altora. Tu ești tu, cu ce ai tu de înfăptuit în viață. Caută-ti visele tale, fa-ti listele tale de împliniri, și nicicând nu-l pune pe altul în balanță cu tine. Ce poarta acela în suflet nu are cum sa se potrivească cu ce ai tu în suflet, exact în același moment. Și nu vorbesc de sentimente, ci de maturitatea și înțelepciunea sufletului, și implicit efectul avut asupra dezvoltării personale.

Fii constient de prezentul tău și de visul tău de acum, împlinește-l și începe sa îl construiesti pe următorul. Oamenii cu care rezonezi, în acea etapa, ți se vor alătură. Și eventual or sa rămână cât mai mult alături. E ok și dacă se depărtează de tine, sunt oamenii episod - nu sunt meniți pt tot sezonul. Dar asta nu ii face mai putin importanți în episodul asta.

Fii ancorat în prezent. 
 

vineri, 26 martie 2021

Chicago, I still see you


Sa ponegresti pe cineva, cu toată ființa și gândirea ta, și apoi sa stai lipit cu nasul de fereastra casei aceluia........beats me! Îmi imaginez ca tb sa ai foarte mult timp liber pt asta...

Realistic





Bebeluș fiind, Mutzunache avea o hăinuță pe care scria: Eu când vreau sa urlu, urlu.
Coincidenta sau nu, așa și era. Când urla, urla. 
Pe cat crestea el, am citit si noi ca e bine sa urle dacă vrea, ca așa învață sa se exprime, ca așa învață sa nu tina în el, și cu timpul urletele de Bebeluș se transforma în ''nu vreau, nu-mi place, nu pot''.
Înțelepciunea din cărțile ce le citeam spunea cum ca, pe cât e de important sa înveți copilul, sa îl încurajezi în lucrurile și atitudinile pozitive, pe atât de important e sa știe și sa se exprime când ceva nu merge bine. 

Eu nu am avut hainuta din asta, și nici cărți cu ''urla dacă vrei'' ai mei nu au citit. Prin urmare am fost mereu măgarul care a carat desagii pana desagii l-au îngenunchiat, și nici atunci nu s-a oprit. A răbdat mult și n-a zis nimic. Când se umplea desaga (extra mult) urla și măgarul. De fapt nu urla, ci spunea ce avea de spus, închidea usa și nu o mai deschidea vreodată. Cât o fi de sănătos...nu știu, însă măgarul asta învață odată cu cărțile citite pt puiul sau, cum ca se poate și altfel. Se poate și sa spui nu, se poate și Fck Off când nebunia e prea mare, se poate. Am constatat ca urlatul asta la momentul oportun aduce cu sine schimbarea. Oamenii văd limitele impuse și isi adaptează atitudinea. Când nu fac asta ei, închid eu usa, efectul e același.

De câteva săptămâni ( a se citi luni dacă e sa fim corecți) muncesc 10-11 ore pe zi, împărțite în 2-3 transe. Munca din aia de uiți sa miști piciorul un cm mai departe. Munca din aia în care ochii lacrimeaza și degetele se inclesteaza pe mouse. Măgarul ala cu desagii zice ca nu am de ales, așa ca muncesc. Unde sunt acum am de ales, dacă e sa iau ''urlatul'' în serios. Aș putea sa zic nu. Însă....hainuta ce nu am purtat-o de mică...isi cam spune cuvântul...și spun ca ''mai fac asta și gata'', spun ''lasă sa fie bine făcut''. spun ''o sa culeg roadele după'', spun ''mai facem ședința asta și gata''..Se termina în burnout. De fiecare data. Zic mersi când scap fără vizita la spital. Învăț din asta ceva? nu prea :))))))) teoria o știu, practic înca nu pe deplin. 

Evadez, prin flori, și decorațiuni, fac cuibul cât mai frumos plăcut ochiului. Ies la plimbări, când furtunile de primavara permit. Restricțiile lockdownului fac evadările lungi imposibile. Jinduiesc după ele, după aventurile de weekend în care exploram insula în toate punctele geografice. Mi-e dor sa mă descopăr în toate locurile noi. Mi-e dor de gustul cafelei diferit de la un oraș la altul, mi-e dor de frumusețile autentice pe care doar aici le pot găsi. FOMO. Am simțit asta, în toate lunile de 11 ore de munca, am resimțit FOMO pe de-a-ntregul. 

Ce am reușit de data asta, a fost înțelepciunea de a lua lucrurile așa cum sunt, de a îmbrățișa etapa în care sunt acum. Or sa vina și plimbările, când Boris o sa ridice oprelistele, însă pana atunci ne străduim sa împărțim timpul productiv, sa fie munca cu împlinirile ei, sa fie casa cu binefacerile ei, sa fim noi cu iubirea noastră. Sa avem echilibrul între ''nu vreau'' și ''vreau''. Și mi se pare măreț. 
 

 

99 problems and you ain't one!



 

marți, 23 martie 2021

Reflectie


 Guvernul a decis ca azi sa fie aniversarea de 1 an de la începerea (oficială) a pandemiei. Ea începuse cu mult mai înainte, dar le-a luat 2 luni pana sa se lămurească ca ''treaba'' nu e o răceală mai grea și atât.

Lumea, mass-media, au marcat asta fiecare în felul ei. Noi am intrerupt munca la miezul zilei..ca moment de reflecție. Un an, petrecut în lockdown. Cea mai mare parte, pt ca din prea mult..noroc zona noastră a fost mereu în high critical alert. Ceea ce înseamnă ca intrun an, magazinele, saloanele de orice fel, sălile de sport, restaurantele și cafenelele au fost deschise de la începutul lui iulie pana la sfârșitul lui septembrie. În zona în care locuim noi am petrecut 9 luni în lockdown. Totul închis. Prietenii nu se pot vizita, nu se pot întâlni nici în fata casei la povesti. Doua persoane pot sa iasă la o plimbare în parc, undeva în loc deschis. Nu poti sa ieși sa vizitezi orașe, pt ca drumurile sunt deschise doar pt cei care fac naveta și muncesc. Nu poți sa mergi în biserica sa te rogi, pt ca sunt toate închise.

Respecta toți regulile astea? evident ca nu. La noi pe strada, din 50 de case 9 sunt locuite de romani. Ghici unde se aduna lumea ''la discuții'' în fiecare weekend. Indiciu: nu vorbesc limba lui Shakespeare. În toată insula sunt multi cei care nu respecta regulile, sunt multi care vorbesc cu exprimări mature și pline de înțelepciune: ''turme de vaci'', ''turme de oi'', ''fricoși mâncați de necredință''. Sunt multi care vorbesc și gândesc așa, unii mai virulenți, alții pe la colțuri.

De doua săptămâni copiii au reînceput școala. În tot anul au fost la școală aproape 4 luni, restul a fost tot online. Cum necum profesorii de la școală noastră au menținut un ritm dinamic în intâlnirile online, școală au făcut-o acasă atât de serios încât rezultatele la testările de semestru au fost neașteptat de bune. Copiii au avut teme de făcut, dar le-au făcut ușor, pt ca aici programa școlară nu îl pune pe copil sa învețe ca papagalul rezumate și formule matematice, ci ii învață cum sa abordeze problemele, cum sa construiască proiecte și cum sa citească o carte astfel încât sa o și înțeleagă. 

Per ansamblu oamenii s-au ajutat între ei și au ales sa meargă pe calea unita a rezilienței.

Se putea și altfel. În locul onorabilei reziliente, se putea ca lumea sa se dezbine, sa se urască, sa sfasaie, sa rupă. Sa ii pedepsească / urască pe vulnerabili. Sa creadă în teorii înfăptuite prin ''google translate'', sa fuga de 4 straturi textile ca ala de tămâie. Sa pitigaie teorii venite de peste oceane, despre noua ordine mondiala. Sa judece, de sub baticul purtat în biserica pe cei care tin regulile nu din frica, ci ca sa ii păzească pe alții. Sa treacă totul prin interesul politic, sa acuze așa cum au făcut-o în ultimele decenii.

Biserica de langa noi se pregaste de Paste. Inca nu stim daca slujba o sa fie în fata bisericii, sau se va face prin monitoare, în casele fiecăruia. Ne pregătim și decoram casele, weekendul asta majoritatea vecinilor și-au plantat florile noi în grădina, sa înflorească după Paste pana la Înălțare. Au început sa apăra la geamuri și decoratiunile de primavara. Au reapărut sezloangele, măsuțele cu scaune în grădinile de pe strada. Le văd de sus de la etaj. Ca la un semn strada a început sa se coloreze. Sunt reduceri online la decoratiunile pt interioare. Sunt reduceri la bulbii de flori și tot ce mai e legat de grădinărit. Nu ai cum sa nu-ți faci casa mai aspectuoasă și confortabila. Dacă vrei.

Dacă nu vrei, poți sa vezi doar ce nu e. Dar atunci te întreb...unde ți-e recunoștința pentru tot ce e?

duminică, 14 martie 2021

#teachyoursons



 Weekendul asta sărbătorim ziua mamei. Am început tradițional cu răsfățul dimineții, mic dejunul pregătit de băiețoi, cadourile..Și felicitarea făcută la școală. Mesajul e la fel de dulce pe cât e desenul (îl tin secret, ca ii prea drăguț). Însă ce mi-a făcut inima sa danseze de bucurie a fost desenul de pe prima foaie: pe langa masuta de machiaj și alte girlie stuff, pe tablourile din desen scrie:

Girls rule

si 

Girls kick ass

Cu gura pana la urechi întreb cum de a scris tocmai asta, îmi zice: This is what you and other girls do! 
E cel mai frumos cadou primit de ziua mamei, ii spun. Generația voastră o sa schimbe lumea!

Vorbim adesea de schimbare, de hibele societății, de misoginism, discuții de vestiar și mentalitate de cavemen. Constatam adesea ce se întâmplă în jur, ne revoltam...insa schimbarea se produce doar când se face ceva diferit. Și începe de acasă. Cu mame care învață băieții ca girls kick ass.


sâmbătă, 6 martie 2021

Tavanul de sticla


 Il sparg! Nu mă las pana nu îl sparg, și dacă e prea gros..atunci adun alte fete și împreună..

Ma opresc, suntem ...a cata generatie care spune același lucru? începând cu anii '70 ..cel putin! Nici măcar nu mă aștept la drepturi egale, ci la mai mult respect, sau măcar filtru la volumul de misoginism. E o lume fcked up, dacă generație dupa generație trecem prin asta. Sa îndrept degetul către ei, doar ei, e nedrept. Pt ca printre ei sunt multi care (Slava Domnului) au ieșit din comuna primitiva și ale ei sisteme organizatorice. Dar vezi tu...printre ei sunt și ele! cele cara dărâmă femeia care vrea mai mult, poate mai mult, are mai multe de făcut. Nu doar conserve sau liste de făcut curat în casa. Ci multe altele pe langa. Sunt și fetele care le dărâmă pe celelalte... altfel. Sa dai vina pe societate, ca ne-a sugerat cursa asta imaginara pt Perfecțiune? nu e cool....pt ca NU TE PUNE NIMENI SA PARTICIPI LA CURSA LOR. 

Si ce vrei sa pui in loc? matriarhat?!

Nu, nici vorba, de ce trebuie sa fie un gen dominat de celălalt?

Pt ca dear, oricât ai vrea sa fie lumea altfel, în realitate încă sunt femei care cred ca patriarhatul e un dar de la Dumnezeu. Și încă sunt bărbați care nu pot sa audă altceva.

joi, 4 martie 2021

Reset day



 Incerc sa tin un reset day, daca nu saptamanal, macar la 2 saptamani. Este ziua în care nu fac nimic din to do list, nu fac nimic cu ''trebuie'', fac doar cu ''îmi place''. Mă folosesc de tot ce e colorat, luminos, călduros, mangaiecios, afectuos, dulce gălăgios, melancolic melodios, mâncăcios și pofticios, cărți, poze, filme, plimbări. Orice device blocat se rezolva cu un reset. Merge și la noi.

Și dacă nu e loc pt o astfel de zi, merg și câteva minute de prânz, rupe-te de ședințe sau orice alta munca, muta căștile de pe vorbe pe o melodie care iti place și pune zahăr pe fructe. Știi? z a h a r!

Reflecție in oglinda