Guvernul a decis ca azi sa fie aniversarea de 1 an de la începerea (oficială) a pandemiei. Ea începuse cu mult mai înainte, dar le-a luat 2 luni pana sa se lămurească ca ''treaba'' nu e o răceală mai grea și atât.
Lumea, mass-media, au marcat asta fiecare în felul ei. Noi am intrerupt munca la miezul zilei..ca moment de reflecție. Un an, petrecut în lockdown. Cea mai mare parte, pt ca din prea mult..noroc zona noastră a fost mereu în high critical alert. Ceea ce înseamnă ca intrun an, magazinele, saloanele de orice fel, sălile de sport, restaurantele și cafenelele au fost deschise de la începutul lui iulie pana la sfârșitul lui septembrie. În zona în care locuim noi am petrecut 9 luni în lockdown. Totul închis. Prietenii nu se pot vizita, nu se pot întâlni nici în fata casei la povesti. Doua persoane pot sa iasă la o plimbare în parc, undeva în loc deschis. Nu poti sa ieși sa vizitezi orașe, pt ca drumurile sunt deschise doar pt cei care fac naveta și muncesc. Nu poți sa mergi în biserica sa te rogi, pt ca sunt toate închise.
Respecta toți regulile astea? evident ca nu. La noi pe strada, din 50 de case 9 sunt locuite de romani. Ghici unde se aduna lumea ''la discuții'' în fiecare weekend. Indiciu: nu vorbesc limba lui Shakespeare. În toată insula sunt multi cei care nu respecta regulile, sunt multi care vorbesc cu exprimări mature și pline de înțelepciune: ''turme de vaci'', ''turme de oi'', ''fricoși mâncați de necredință''. Sunt multi care vorbesc și gândesc așa, unii mai virulenți, alții pe la colțuri.
De doua săptămâni copiii au reînceput școala. În tot anul au fost la școală aproape 4 luni, restul a fost tot online. Cum necum profesorii de la școală noastră au menținut un ritm dinamic în intâlnirile online, școală au făcut-o acasă atât de serios încât rezultatele la testările de semestru au fost neașteptat de bune. Copiii au avut teme de făcut, dar le-au făcut ușor, pt ca aici programa școlară nu îl pune pe copil sa învețe ca papagalul rezumate și formule matematice, ci ii învață cum sa abordeze problemele, cum sa construiască proiecte și cum sa citească o carte astfel încât sa o și înțeleagă.
Per ansamblu oamenii s-au ajutat între ei și au ales sa meargă pe calea unita a rezilienței.
Se putea și altfel. În locul onorabilei reziliente, se putea ca lumea sa se dezbine, sa se urască, sa sfasaie, sa rupă. Sa ii pedepsească / urască pe vulnerabili. Sa creadă în teorii înfăptuite prin ''google translate'', sa fuga de 4 straturi textile ca ala de tămâie. Sa pitigaie teorii venite de peste oceane, despre noua ordine mondiala. Sa judece, de sub baticul purtat în biserica pe cei care tin regulile nu din frica, ci ca sa ii păzească pe alții. Sa treacă totul prin interesul politic, sa acuze așa cum au făcut-o în ultimele decenii.
Biserica de langa noi se pregaste de Paste. Inca nu stim daca slujba o sa fie în fata bisericii, sau se va face prin monitoare, în casele fiecăruia. Ne pregătim și decoram casele, weekendul asta majoritatea vecinilor și-au plantat florile noi în grădina, sa înflorească după Paste pana la Înălțare. Au început sa apăra la geamuri și decoratiunile de primavara. Au reapărut sezloangele, măsuțele cu scaune în grădinile de pe strada. Le văd de sus de la etaj. Ca la un semn strada a început sa se coloreze. Sunt reduceri online la decoratiunile pt interioare. Sunt reduceri la bulbii de flori și tot ce mai e legat de grădinărit. Nu ai cum sa nu-ți faci casa mai aspectuoasă și confortabila. Dacă vrei.
Dacă nu vrei, poți sa vezi doar ce nu e. Dar atunci te întreb...unde ți-e recunoștința pentru tot ce e?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu