marți, 29 martie 2016

Iepurila

Acasa era simplu:
"- Hristos a inviat!
 - Adevarat a inviat!"
Se salutau oamenii plecand de la biserica, mergand catre casa sa aduca vestea. La manastirea noastra eram un grup destul de mare, cam toti de aceeasi varsta. Era normal sa ne salutam asa, pana la Inaltare.
Dadeam insa de privire nedumerite, uneori incruntate, daca incepeam vreo conversatie asa la munca sau alte "oficii cu ghisee" :)))
Ba  chiar erai prostul care inca crede, cum sa mai crezi in lumea asta, ai vreo dovada in ce crezi? Se revarsau potopul de intrebari....si jigniri usor mascate. Si le spuneam de ce cred, de ce nu pun la indoiala, iar cand vedeam ca asta-i impinge mai tare la deradere, ma opream. Cred ca unii tb sa vada, cu ochii lor..
Am facut si noi greseala, cativa ani, sa amestecam ouale de ciocolata, si iepurasul, cu Invierea. Adica dupa slujba de Inviere, primul lucru mancat acasa era oul colorat si apoi pasca si oul de ciocolata. Nu am stat sa ma intreb daca e bine, le-am luat pe toate ca fiind normale.
Am plecat de acasa, si am prins Sarbatorile prin alte parti. Reci, fara freamatul de bucurie si speranta. Fara "Hristos a inviat!". Cu multi iepuri colorati, invadand magazine, vitrine, geamuri.
Cred ca asa am decis ca noi le vom separa. Iepuroii or sa anunte venirea primaverii, laolalta cu florile si ouale de ciocolata pe care le scot la iveala urechiatii. Toata explozia de culori anunta primavara, si atat.
De Inviere avem "Hristos a inviat!"
Pt ca nu avem nevoie de mai mult!
Mai e o luna pana la Paste, si ne pregatim sufletele pt dar!

I just love when they're wrong

Dupa ziua de vara de vineri, a urmat furtuna de sambata. Ma uit in globul magic ( site-ul accuweather.com) si vad ca toata luna-i cu ploaie.
Mno, ma bosumflu si bodogan, vu gandul la hainele ce nu pot fi purtate inca, la zgribulelile zilnice, la minunile de parcuri in care nu ne putem juca....si ma obisnuiesc cu ideea, ca naaa....sa mai avem rabdare o luna.
Apoi, doua zile la rand...ma trezesc asa:

 Am prins elanul soarelui si m-am apucat de curatenie, am sters geamurile si alte bibileli prin camere, iar acum ma pregatesc de savurat cafeaua.
Imi place cand totul straluceste in jur :)
Coboara Ubi si imi zice:" nu stiu ce ai facut, dar m-am trezit intrun miros de aer curat, ca de cabana!"
Well...nu e fain?
Azi e ultima zi de vacanta, am savurat-o pe deplin.
Suntem cu gandul la urmatoarea, si daca vremea o sa fie la fel de frumoasa, pot sa zic ca am deja primavara in suflet :)

duminică, 27 martie 2016

Ganduri de duminica dimineata


Cand credeam ca nu mai scapam de furtuna de ieri, ma trezesc cu o dimineata senina, cer azuriu si un diamant de soare sclipitor deasupra.
Baietii inca imi dorm, si eu pasesc tiptil in rutina mea de weekend :)
Imi vopsesc parul, timp de bibileala just for me.
Ma gandesc la un articol citit ieri. De fapt doua...
In primul are vorba despre overthinkers, cum sunt ei creativi si geniali in observarea detaliilor, dar cum pana la sfarsitul zilei ajung sa nu mai faca nimic, pt ca intra intro paralizie de analiza. Vrand sa caute solutia perfecta in toate, incercand sa gaseasca rezultatul perfect pt toata lumea, pe toate planurile, ajung sa se piarda intrun labirint de intrebari si analiza, nemaiputand lua vreo decizie. Vremurile in care traim, cand ni se cere perfectiune in toate, intrun ritm record, fac ca acest grup de ultra-despicatori-de-fir-in-patru sa fie tot mai mare. Erau date acolo cateva sugestii de rezolvare, in timp, a problemei, dar mie gandul mi-a ramas la......"my milkshake, is better than yours, better than yours!"
Nu m-am dilit, e melodia lui Kelis, una dintre melodiile vremii care imi provoca enervarea piticilor desemnati cu "sa iubim aproapele".
Nu suport, dar deloc, competitia asta frivola intre oameni, invidia asta cotidiana. Auzisem intro perioada ca FB e nociv, pt ca ii face pe oameni nefericiti, gelosi fiind de iarba prea verde din curtea vecinului. Si aparusera si sfaturile, de cum pot oamenii sa isi transforme gelozia in ambitie pt ca si iarba din curtea lor sa fie verde.
Si te mai miri de unde presiunea din toate partile, asupra tuturor, de a face totul perfect. Intrun timp record.
Well...de ce ar face cineva asta? De ce ar fi cineva gelos pe altul, intratat incat sa-si intunece sufletul si trupul?
De ce ar vrea cineva sa se hraneasca cu visele altuia?
De ce ar vrea cineva sa-si procure lucrurile din wishlistul altcuiva?
De ce ar vrea cineva sa fie deasupra dorintelor altcuiva?
Cand vad lucrurile astea in jur (......si le vad.....) eu nu ii privesc cu admiratie pe zelosii care vor sa reuseasca "pt a dovedi ceva". Si nici nu ii privesc cu compasiune pe cei care ii invidiaza pe altii. Vrei ceva? Atunci fa!cu ceea ce ai la indemana in momentul acela! Nu pune mai multa presiune pe nimeni, cerand ceva ce nu se poate.  Si nu uri pe nimeni in jur pt ceea ce iti lipseste.
Nu spun asta savurandu-mi cafeaua privind lumea de sus.
O spun din propria-mi intelegere de viata.
Am trait ani de lipsuri, cand dormeam pe jos, doar ca sa fim impreuna si trusa mea de cosmetice costa 3 lei si un rimel expirat. Cand hainele mele incapeau intrun rucsac (dar erau mereu curate si ingrijite), cand crema mea de fata era o lingurita din borcanul de miere. In toate pozele din acea perioada am fata senina si gura pana la urechi. Imi zice Ubi ca era topit dupa fetita lui cu suflet bland.
Am avut rabdare in toate, nu am cerut, nu am avut pretentii, nu am urat.
Am mers ma departe, terminand scolile, si am intrat intro alta perioada.
Am inceput sa ne descurcam mai bine cu banii, tot mai bine, dar nu am transformat asta intro opulenta. Au inceput si nedreptatile si furatul pe fata, au inceput intrigile si rautatea gratuita.
Nu am urat, nu am dispretuit pe nimeni. Am avut incredere in oameni, pana era sa pierdem totul si am ajuns iar in punctul in care nu mai aveam aproape nimic. Nimic material. Cineva ne spusese sa cerem ajutorul, sa dam oamenilor ocazia sa faca o lucrare. Nu am facut asta, nu din mandrie, ci pt ca ne era clar ca cine vrea face un lucru din proprie initiativa.
Am primit insa lovituri...si mi se pare josnic sa lovesti un om cazut. Dar le-am primit, ne-am carat unul pe altul pana am ajuns la liman.
Privind in urma stiu ca ne-a carat El. Si ne-a dus intro lume in care visele se implinesc. Pt ca facem cat putem in a le indeplini. Si incercam sa le indeplinim si altora, fara ca cineva sa ne ceara.
Pt ca stim cum e, nu am trait degeaba.
Ce vreau sa zic e ca nu trebuie sa preluam nici o presiune, nu trebuie sa facem totul perfect, nu trebuie sa dovedim nimic nimanui, nu trebuie sa traim fericirea altora, nu trebuie sa uram, sa dispretuim, sa invidiem pe nimeni.
Trebuie sa facem ce putem mai bine, cu ce avem la indemana.



vineri, 25 martie 2016

Hai serios acu!

- Tu maimuta, ti-am zis sa nu pui stickerele pe mobila! Pe caiet, pe carti, da! Uita-te pana si pe scaunel e ok! Dar nu pe mobila!
La care juniorul, cu cei mai mari ochi si cea mai contrariata privire, uitandu-se la taica-su, zice:
-Vaad, nu mai pune stickerul pe bobeba (...mobila pe limba lui)! Hai serios acu!

De fapt cel mic luase un sticker din revista, s-a jucat cu el cat s-a jucat, dupa care i l-a pasat lui Vlad. Care Vlad (bun exemplu parintesc) l-a lipit pe mobila, cel mic vazandu-l. Eu, nema vedere periferica, nu am vazut asta.

Asta mi-e pustiul!! :)am ras cu lacrimi, strangand mascota in brate! :)

miercuri, 23 martie 2016

Nu pasi cu teama

Citisem zilele trecute cate ceva despre Mileniali, sau Generation Y.
Ce pot sa zic... ne incadram in trasaturile grupei. Am luat deciziile in viata cu un optimism nebun, dupa o perioada in care am suferit pana la os.
Ne pretuim libertatea de a trai, de a alege cum consideram mai bine.
Si nu ne ghidam dupa valorile materiale, spune-mi cati bani ai pus deoparte si ce poti sa faci cu toti banii tai, si ti-am intors spatele fluturand un deget.
Respectam libertatea altora si nu vedem granite, nu vedem diferente in culoarea pielii.
Citisem ca suntem generatia pt care cuvantul "terorism" e ceva ...cotidian. Si pare ceva crud, o statistica rece, insa...chiar e asa. Ai mei parinti nu au crescut cu teama bombelor, insa acum se tem cand ne aud pronuntand "metrou", "aeroport"...
Increderea in aproape mi-a fost zdruncinata dupa atacurile din Paris. Ma uitam cu groaza la avioanele ce brazdau cerul si mi-era groaza ca trebuie sa zburam si noi in vacanta. Un coleg imi spunea ca nu poti sa traiesti cu frica, pt ca faci exact ce vor, renunti la dreptul tau si la libertatea ta. Si e exact asa!
Ieri a fost Belgia. Ne-au socat din nou. Cu cata lejeritate umblau idiotii prin aeroport, stiind ca vor arunca totul in aer. Ne-a socat tocmai usurinta cu care erau dispusi sa distruga.
Au fost unii care sa le gaseasca scuze, cum ca islamistii sunt tratati urat in Belgia si Franta, si cumva ar fi normal sa fie frustrati. Mie asta mi se pare un soi de "oul sau gaina"...oricum ar fi, e inacceptabil sa ingadui o purtare atat de inumana. Nu cred ca lumea ar trebui divizata intre crestini si islamisti, nu cred ca are legatura cu credinta. Pana la urma sunt niste suflete goale care prin metode meschine aleg sa se razbune si sa faca rau. Si asta nu tb tolerat.
Am avut ceva emotii azi. Eram in drum spre o sala de sedinte si in fata noastra doi colegi (barbosi si inchisi la culoare) lasa deodata balta un carucior cu care transportau niste cutii si dispar undeva in lateral. Am inghetat pe loc si mi s-au blocat picioarele. Colegul meu a inghetat si el. Apar cei doi colegi, inapoi la carutul lor si timpul incepe sa curga din nou. Erau din echipa IT si circulau in cladire transportand calculatoare noi, disparusera brusc intro sala de sedinte de unde revenisera rapid.
Ideea e ca nu suntem naivi, crezand intro armonie si pace de nezdruncinat, dar nici nu putem trai cu teama. Pt ca intodeauna avem un cuvant de spus.

sâmbătă, 19 martie 2016

Wild thing

"Dupa atatea ploi si ceata, a iesit si soarele"..ei bine, suntem doar la faza ploi si ceata. Si vantoase, de-alea de te rasucesti pe calcaie fara sa vrei.
Iarna asta am avut de tras cu pielea uscata, untul de cocos alternat cu cel de cacao mi-au reparat mainile. Pt fata a fost mai usor, am un ritual de curatire cu produsele No7, urmat de cremele ce inca nu s-au terminat (Aici ). Am mai adaugat o crema de fata de la Elemis, o iau cu mine peste tot, cand simt ca tb un refresh.
Daca anii trecuti stressul se numara in firele de par cazut (situatie remediata de cand folosesc constiincios sampoanele de mai sus), am ajuns acum sa ma chinui in a domoli coama. Am incercat diferite balsamuri de par, uleiul de cocos, insa fara vreun rezultat wow. Am trecut chiar si la artileria grea, placa si peria! Totul arata bine dimineata, spre seara parul avea iar aspectul ala curentat.
Pe masura ce crestea parul...au aparut buclele. De cum ies afara, in marea umiditate, parul meu capata viata proprie, aranjandu-se si coafandu-se aleatoriu.
Incepusem sa caut pe net niste frizuri pixie la un moment dat! Pana cand i-am dat o sansa unui tip. Acestui tip:
Nu m-am mai luptat sa calc buclele incercand sa le dau o forma, ci....le-am dat frau liber. Le ajut cu crema modelatoare, aplicata usor pe varfuri si apoi fixez totul cu sprayul de ceara. Produsele au un parfum deosebit, cel mai important e ca parul nu se simte de parca ar fi fost apretat, degetele nu-mi mai raman blocate in freza, parul nefiind lipicios. Cam doua dimineti la rand folosesc crema si sprayul, a treia dimineata e suficient sa ud putin varful degetelor si gata.
In a treia zi spal parul si pun balsamul de la acelasi tip.
Acum imi trece iar prin cap sa ma fac Rapunzel pana la vara :))

vineri, 18 martie 2016

My bundle of joy

Hai sa iti zic de bebe:

Se tot juca el cu cariocile(toate seturile.....vina mea) pe care le tinem in foste borcane de dulceata. Si le scotea de acolo,gramada in manute, de-abia le tinea, si pe masura ce ridica manutele, cariocile ii tot cadeau.
Si naaa, tot facea chestia asta, eu cu OCD meul ma apucam si repede le strangeam, in mare parte pt ca stateau ca nuca in pereche, dar stiindu-l cum alearga......sa nu alunece pe ele. Si am tot tinut-o asa, de vreo cateva catralioane de ori (it feels like it) pe zi! La un moment dat, il intreb: ''Tu pui, dar de ce faci chestia asta cu cariocile INTRUNA?'' si vine raspunsul simplu, logic si frumos al copilului meu: ''Decoleaza racheta mami, si cand urca, cade din racheta praf si flacari!''
Mno, poate nu o fi mare lucru, dar pt un botz de om, ce tocmai a facut 3 ani...mi se pare woow! Sa decoleze cariocile atunci!

Tot asa am aflat de ce se supara daca ne vede ca ne pupacim! :) ''pt ca Vaad e tati si Sam e mami, si dau eu pup'' (in traducere, nu tb sa ne pupam noi, ca ne pupa el pe amandoi :))) )

Scumpel pana la capat, ieri, o vreme de...cacao, cu mult frig si nori. Ne uitam noi pe geam si deodata imi zice ca tb sa mergem afara la creta. Mno explica-i ca nu e prea funny, ca e frig si ingheata manutele, si ploaia, etc. El cu insistente...Eu o tineam pe a mea, el pe a lui! Si il intreb curioasa ce i s-a pus asa pata pe colorat si de ce nu o lasa pe maine! imi zice: ''pt ca azi e gri afara!''

marți, 15 martie 2016

Puii mici


-And how you will know?
-You never know, but trust me, they will know. And when they know, you'll know!
                 (Finding Nemo)

sâmbătă, 12 martie 2016

Un nas fericit

De cand ma tot pregatesc de primavara, ma trezesc ca nasul mi-e tot mai antrenat. (Stiu, stiu....am cam auzit toate glumele cu iarba din bus, si nu, nu cred ca asta mi-a antrenat nasul! Dimpotriva, imi infasor fatza-ntr-un turban bine parfumat cu Flora si nici ca-mi mai pasa)
Dar orice plimbare e o incantare, indiferent de vreme!
-imi place mirosul de ploaie, chiar si cand bate vantul, pt ca simt mirosul oceanului.
-imi place mirosul de ploaie, ziua, pt ca iese la ivealul mirosul de verde crud, amestecat cu cel de pepene rosu. Nu stiu cum, dar asa am simtit mereu, ca iarba verde, plouata, miroase a pepene rosu :)
-imi place mirosul de ploaie seara, pt ca imediat imi vine in minte mirosul ce intregeste totul: parfumul de acasa, ceaiul cald, sau supa calda, si patura mare crosetata.
-imi place mirosul de cafea, pt tot universul ce-l cuprinde, navalma de amintiri tesute in jurul canii cu licoare magica. Uneori imi e de ajuns atat, fara sa vreau sa beau si cafeaua.
-mirosul de cartofi copti, gata scosi din cuptor, lasati sa se potoleasca, despicati in doua cu nuca de unt topita deasupra
-imi place mirosul de ciocolata calda, pt ca inchid ochii si imediat imi vad sisterul mesterind prajiturile ei. Noi asteptam ca lesinatii sa ne lase oala ca sa lingem ciocolata.
-imi place mirosul de casa curata, cu curatenia de-abia terminata, pt ca inchid ochii si o vad pe mama, punandu-se langa noi, ca sa ne citeasca desenele de pe proiector.
-imi place parfumul lui, pt ca in secunda aia in care ma trezesc nitel, stiu ca el e langa mine, si ca mi-e bine
-imi place mirosul de paine calda, si imediat imi vin in minte amintiri, din cele mai vechi pana la cele mai recente, cu toate locurile in care painea de-abia scoasa din cuptor strangea in jurul ei toti oamenii, si stiai ca oriunde esti, esti acasa.
Si toata introducerea asta ca sa spun ca ma apuc sa coc painea :)

marți, 8 martie 2016

Mumosu meu

In weekend ne-am plimbat pe langa rau. Mocirlosi pana la urechi, ne-am bucurat de aerul de mare, pescarusi si peisajele deosebite. Cel mic avea o treaba cu ratele, dupa ce le dadea sa pape pietricele, striga la ele:
- Duckies iesiti afara, ca va papa crocodilul cel smecher! :)
---------------------
Cu un gogoloi de plastilina, la taica-su:
-Taaaaati fa masina galbena smechera, care duce bustenii cu gurita in cupa! :)
---------------------
La intoarcerea acasa, in curte, da de doua matze vagaboande:
-Shu-shu pisica grasa, du-te acasa la Alina, si la Mina, la Brasov, in Romania! :)
--------------------
Pt ca a dat de gustul sucului si a cam uitat de apa, i-am pitit sticla de suc. A pupat el apa o zi, pana a doua zi, cand se bagase jumate in dulap, cu toate rasturnate in jurul lui. Iese de acolo cu zulufii sifonati, si cu prada in labuta:
-Maaaaami, am dat de suc! :)

You're beautiful just the way you are!


Toamna in martie





Sursa Pinterest