What Are You Doing New Year's Eve? - Postmodern Jukebox ft. Rayvon Owen ...

Happy New Year!

 Privesc în anul ce se încheie, de departe a fost anul lecțiilor.. poate ca și pana acum, însă de data asta învățate altfel..Am invatat ca trebuie sa astepti atat cat trebuie pt ca totul sa fie bine, am invatat ca nu trebuie sa fortezi nimic si ca tot ce vine din inima este mai mult decat iti imaginezi, ca rabdarea te face mai bun, am invatat ca generozitatea si darnicia te fac un om fericit, am invatat ca trebuie sa te respecti pe tine insuti si sa nu accepti umilinte din partea celor care nu te iubesc, am invatat ca unele lucruri sunt asa...si trebuiesc lasate asa! am invatat atat de multe, si toate le-am invatat traind fericirea! :) si asta e minunat!
Am facut bilantul, asa cum fac in fiecare an..si sunt recunoscatoare Celui de Sus pt tot ce ne-a oferit, pt toata grija Lui, pt toate planurile Lui, care mereu sunt mai bune decât ale mele! :)

Așteptăm cu speranta si dragoste anul ce vine, pt ca stiu ca Dumnezeu isi tine promisiunile!

Meniu

 

Hygge

 

Be the change

 Recitesc postările de decembrie din anii trecuți. Acolo văd de la an la an schimbarea, fie ca ii spui trezire, maturitate..privesc în urma și învăț. Nu sunt cu listele, nu funcționez bine planificat, viața mi-a arătat de prea multe ori ca altul e planul, și eu pot doar sa tin pasul.

De obicei în perioada asta postam un colaj cu noutățile din anul respectiv, călătoriile...Anul asta însă ne limitam la câțiva metri în jurul casei. Am fost în vara sa evadam în ținut, cât am avut drumurile deschise, dar cam atât. Am făcut din casa tărâmul bun în care sa evadam. A fost anul în care ne-au răsplătit investițiile! Nu am tratat casa ca pe un loc de depozitare, nici ca pe muzeu de relicve ale trecutului, nici ca pe un loc de afișare/ epatare.. Ani la rând am făcut din casa loc de joaca. Locuri de joaca mai corect spus. Am făcut din casa loc de relax, loc de gătit în 2 sau 3 în funcție de cheful din locul de joaca. Am făcut din casa un loc magic în care timpul trece fără sa îl simți, dar te simți bine. Anul asta ne-a întors investiția, pt ca pt noi casa nu a fost o închisoare, nu ne-am simțit sufocați între pereți de beton, pt ca i-am îmbrăcat în lumina și iubire în anii de pana acum.

Am făcut din curte un tărâm magic, în primavara era cafeneaua de dimineață, loc cu soare și paturi călduroase. În vara a fost insula tropicala, cu piscina albastra, umbrela de soare, fotoliul-ou, măsuțele și scaunele - restaurant și terasa. Și grătarul, da..grătarul!  Ni s-a părut lunga vara asta, săptămâni lungi, întregi, cu soare și canicula. Apoi a venit toamna, cu frunzele aurii căzute în curte, și cerul înstelat, cănile cu ciocolata calda și paturile pufoase.  Iarna de-abia începe, a venit cu o prima ninsoare, am împodobit curtea cu luminițe solare, sa o vedem luminoasa în zilele scurte cu crivăț.

Am făcut din living-room școală și birouri, cinema și spa. OCD-ul meu a fost învins anul asta, a cedat în fata utilului și a stării de bine, relax-ul a biruit OCD-ul! asta e cel mai bun titlu! În bucătărie ne-am perindat bucătari mari și mici, cu inspirați tradiționale și exotice, mâncarea a fost prețuită pt ca am văzut cât de rău e fără. Bucătăria mi-a reamintit de copilărie: mancarea pe rație, pâinea coaptă în casa, cumpărăturile pe sub mana de la vecinul care are o cunoștință la magazinul de la granița orașului și care da ce e pe stoc mai întâi prietenilor...Bucătăria mi-a reamintit de pâine cu unt și miere și ciocolata calda, de supa cu pui și taitei, de plăcintele cu mere. Însă tot bucătăria m-a învățat ce e bun în Asia, pt ca ....when în doubt, Chinese! sau Thai.. bucătăria a fost loc de conversații lungi, în timp ce cinema-ul rula filma de copii în living, loc de copt biscuiții Crăciunului, depănând amintiri cu sufletul pereche. Pt jumate de an livingul a fost școală și doua birouri. Ore întregi de ședințe, munca pana târziu în noapte, mult mai mult decât mi-aș fi dorit sau planificat. Însă familia de la munca a avut nevoie de familia de acasă, și toți ne-am unit, cu înțelegere și compasiune. Cu rasplata la final de an (wink-wink). Dormitoarele au fost cinema sleep-in, biblioteca, tărâm al evadării în aventuri cu litere și imagini. 

Anul în care fiecare s-a bucurat de ceea ce a investit pana acum, cine a pus familia la preț, și-a găsit confortul în casa langa oamenii dragi, cine a căutat mallurile, terasele, restaurantele ca sa se împlinească social și psihic...well...știm cu toții ce an au avut. L-au strigat în gura mare pe toate canalele. Tot în gura mare și-au strigat și alții caracterul. Fiecare a vărsat din cana exact ce purta în suflet. Eliberarea a venit din nou de la sine....Multi spun ca acesta e un an istoric, din punct de vedere politic și social. Silver lines....sper ca omenirea sa nu uite ce am trăit în anul asta..nu intru în discuții politice - întodeauna e cineva care pricepe pe langa și mă lasă cu WTF pe buze.

Liste pe anul ce vine? Nu. nici vorba. Lecții din anul ce se încheie? cât cuprinde! 

Perfect combo

 

Please bring back the life on High streets

MOOD

 

Christmas loading

 

S-aveti mesele-ncarcate si de bine s-aveti parte!

Hotchoc and Movies

 

Dandana

 

Little things

 

Utile

 

MOOD

 

Joy

 

Decoram

 

Never have I ever

 Cum sa scriu asta fara sa par mai frivola (decat par deja)?

Pe noi ne-a lovit pandemia si lockdownul (absolut orice magazin inchis cu exceptia supermarket) mai mult decat a patit-o restul Angliei, pe motiv de oras vesnic in high alert. Pana anul asta daca auzeam de Bezos (titanul cu Amazonul) imi faceam cruce cu limba in gura si dadeam si 3 pasi in spate. El sau pisica 13 - tot aia! Mi se parea (si inca) murdar sufleteste ca un om sa fie mai bogat décat economia unei tari, sa lucreze cu oameni pe care ii plateste minimul posibil, cu asigurare medicala doar dupa ani de lupte legale. Am zis ca eu si Amazon no kiss forever!

Pana cand...martie, tot inchis, orice urma de magazin inchis. Mancare pe ratie, cateva luni, ca deh oras mic neimportant pe harta economica, mai la coada cu aprovizionarea. Se schimba anotimpurile, copilul creste, musai haine noi, cosmetice, incaltari, si tot felul de treburi prin casa. Jucarii! da! jucarii si orice arts&crafts..de unde daca nu de pe Amazon? de pe Amazon! si incepem relatia noastra love - hate, in care eu investesc, el Amazonul indeplineste. Bucuria pachetului livrat la usa si al meu strans din buze la checkout. Love - hate ca la carte. 

Ca orice familie destupata la minte (sic) intra si Vladul in ecuatie. Pash-pash..Ubita pui si de-un aftershave? si lista-i lunga. Punem punem ca trebuie. De la "Ubita punem?" pana la "da ce-ai mai comandat Ubi-ule?" a fost doar un pas. A venit Mosul toata vara, cutii surprize de nu stia unu ce a comandat una. Si invers. Mai comic a fost cand veneau comenzile si amandoi se uitau ca blondele la curier: la noi domle? La noi, ca uite numele pe cutie! Pe romaneste, ca de cele mai multe ori le livra romanul nostru. Ninja, nu-l vedeam cand si cum, aparea doar pachetul. 

Preferatul nostru in schimb era un altul..cu el nu aveai surprize, stiai cand vine. Pardon, simteai cand vine, un intreg pachet audio-ofactiv. Incepeau ciripiturile reggae, ya-ya de rigoare si....fumul. Muguri de polen, in cel mai puternic abur posibil. Ceata? dap, in toata regula! Cand venea omul vesel impingeam copilul in bucatarie si numai apoi deschideam usa. Cu zambetul pana la urechi. Pana cand intro zi, deschide Ubi. Deschide dupa ce omul plecase. Il vad ca sta in usa uitandu-se in toate partile, tragand des si repetat pe nas. (hahahahahahahahahaha) ''Tu Ubita, miroase ceva, a nu stiu ce, si nu situ de unde vine! da miroase de te pisca ochii!''   ''Pai si?'' il intreb, ''mai stai? e asa bine?''  Se uita contrariat la mine in timp ce vine catre bucatarie. Printre hohoteli ii explic ce-i cu mirosul, de unde si de ce. O privire sticloasa si uimita cum numai in filme mai vezi! hahahahahaha ''Ubi, ai luat un joint de toata frumusetea, marfa buna!''

De unde stiu? pentru ca unii dintre noi au facut naveta cu autobuzul care mergea catre universitate, si sa zicem ca ce folosesc studentii ca sa se trezeasca dimineata, nu e cafea. Conserva inchisa ermetic cu frunze si oameni, asta era busul de Uni. Adevarat, cateva saptamani la rand si deja simteam diferenta intre ieftin si scump. De unde am stiut sa-i zic Ubi-ului ca ce aduce Amazon la usa e buuun. (adica nu-i bun, bad mom ptiu ptiu)

A inceput panda, bataie si coate in coaste pt cine sa deschida usa primul! Pe strada noastra mai locuiesc 7 familii de romani, o lume pestrita, cu de toate si de toti, Cu aia mai de gasca glumeam, stiau si ei ce stiam si noi, apreciau si ei bonusul de la Amazon..Cu altii insa....sa zicem ca ne-au inchis robinetul cam pe cand a inceput scoala. Cred ca au identificat mai greu mirosul, dar cand l-au identificat au aplicat metoda Karen: ''cine e manager aici? vreau sa vorbesc cu managerul!'' (mi-o imaginez pe un ton tuguiat si isteric, nu de alta, dar l-am mai auzit de cateva ori, mai cu seama cand scoala copiilor venea cu propuneri incendiare...) S-au laudat romanilor de peste drum, ce fapta buna au facut ei, si cum ne-au salvat ei de ''voi nici nu stiti ce era in fumul ala!''...The irony...stiam, chiar stiam, si noi si restul de 3-4 familii ''nebanuitoare''.

Morala povestii? Orice parere buna ai despre tine, oricat de convins spui ''eu niciodata'' fii deschis la minte, pt ca posibilitatea ca tu ''macar o data'' e foarte mare. Ca o vei aprecia sau nu, depinde doar de tine.

Colours

 

Si mai bun

 

Coziness

 

Honesty

Tura de luminite.

O facem in fiecare an, acolo, in buza Craciunului. De la an la an sunt casele mai luminoase, unele mai hazliu, altele mai naughty, altele cumintele clasic. Anul asta am dat si noi iama in decoratii, toate ferestrele pline, luminite in casa, luminite afara. Am petrecut atat timp in casa, am evadat in casa primitoare, ocrotitoare, dintrun 2020 ..asa cum il stim cu totii. Am simtit ca tb sa umplem casa de lumina, de culori, de ceva altfel. Asa ca am dat iama in decoratii. Mai mult decat am facut-o in alti ani.

Stiu ca si altii au simtit asta. Ne-au zis-o prietenii care au facut la fel, ne-au zis-o vecinii care ne-au felicitat pt decor. Ne-au zis-o vanzatorii din magazin, se pare ca anul asta s-a epuizat stocul de luminite inca din primele zile de Decembrie, ceva ce nu au mai vazut in cel putin 20 de ani.

E confortabil sa stii ca sunt si altii ca tine, ca suntem un sistem unit compus din casute individuale, care insa ajung sa simta la fel, sa actioneze la fel. Anul asta am simtit spiritul comunitar altfel. Au fost atatea momente in timpul pandemiei cand ma ingrozeam citind stiri, bloguri romanesti, ma ingrozeam vazand ce repede cade omul in ura si dezbinare, fara macar sa incerce solidaritatea, putinul rau pt binele tuturor,  simpatia pt vulnerabilitatea altuia. Are clasa politica partea ei de vina, insa vezi tu, si aici politicienii sunt la fel de leprosi, omul de rand insa alege sa fie altceva, sa traiasca altfel. Sunt putini cei care se lasa impresionati de cati nebunei, insa nu au loc de a se manifesta, pt ca marea majoritate alege cu un bun simt, intra intro rezonanta in care minoritarii nu se regasesc. Nu am dat prea multe din casa, pe motiv de stalker nebun, insa ceva maruntel o sa zic acum. In cartierul nostru sunt doua scoli, o gradinita si doua azile de batrani, o biserica si un centru comunitar. Intrun fel sau altul, fie ca afla parintii prin intermediul scolii, fie sunt oamenii anuntati de biserica sau centrul comunitar, tot cartierul are sansa sa fie conectat din aceeasi sursa, pt ca toate institutiile de care am zis, lucreaza impreuna. Pe perioada pandemiei oamenii din zona au fost rugati sa evite sa foloseasca strada adiacenta azilului de batrani, pt ca voiau sa ii scoata pe batranei la aer zilnic, in curtea azilului, si voiau sa fie siguri ca zona e cat mai putin contaminata. Asta s-a si intamplat! Au fost si oameni care au zis in barba, probabil cautand sustinatori, cum ca asta ar provoca disconfort, ca oricum bate vantul nu-stiu-cum si tot ajung dropletii, etc. Insa nr acelora a fost atat de mic incat comentariile s-au incheiat in primele zile. De Paste, prin intermediul bisericii, cartierul a primit mesajul de recunostinta de la cei din azil, afisele prin care isi aratau recunostinta celor care au sacrificat din timpul lor pt siguranta altora.

Fara nici o exagerare, fara nici un regret spun ca asta nu ar fi fost asa in tara in care m-am nascut. Am vazut agresivitatea contra mastii, contra oricai masuri de restrictie sociala, am vazut tot internetul incendiat in conspiratii, pareri egoiste, judecati grotesti. Ca au fost unii prosti e una, insa cei care i-au alimentat cu distribuiri pe lunatici, au contribuit la tot grotescul.

De ce scriu asta, intrun articol despre decoratii? ei uite de ce: o discute romaneasca auzita sub geamul casei. ''Ia-uite si la astia, ce au impopotanat casa! sa ii stie lumea ca ei are!'' Mi-au venit in minte cateva replici pe care le puteam arunca comentatorilor, insa mandra sunt de mine ca am tacut, am dat pagina si mi-am vazut mai departe de lustruitul geamului. Cu ce te face mai bun o astfel de judecata? cu ce esti mai bun daca il blamezi pe unul care a ales un tip de decoratii diferite fata de ce ai ales tu? de ce ai contoriza in bani ce a facut unul, cand tu ai ales altceva, mai putin sau poate chiar gratis? de ce e gresit ca unul sa faca altceva decat faci tu? si prin extrapolare, de ce binele vazut de ochii tai e singurul disponibil si altora? de ce ai tine atat de mult la parerea ta incat sa nu accepti ca altii au alt drum in viata?

Nu e vorba de bani, sau mandrie sau realizare personala. Poate unul se simte fericit punand banii deoparte, in timp ce altul face un gest de nebunie financiara alegand ceva diferit intrun an, fie ca e verba de o vacanta, de o mobila in casa, sau de decorat ''prea mult'' casa de sarbatori. Vin sarbatorile, iar o sa se umple social media de felicitari virtuale, decoratiuni si mesaje inaltatoare, sfaturi de curatenie in casa si organizat meniuri. Inainte de a face toate astea, fa putin curat in minte si in inima, arunca de acolo tot ce ii dauneaza sufletului, nu de alta dar mai bine Sarbatori Fericite decat sarbatori ipocrite.

Nu alege slabiciunea derizoriului in detrimentul puterii respectului si al bunului simt.

Spionul

 

Mama’s

 

New school

 Sunt un om open-minded, e loc de imbunatatit insa invat continu. La fel cum am invatat sa accept ignoranta, pana la un punct. Cuvantul in sine mi se parea o insulta, sinonim fiind pt mine cu prostia. Am invatat insa ca oamenii pot fi ignoranti din necunostinta de cauza. Sunt sigura ca pt multi de-a lungul timpului, am mustit si eu de ignoranta, insa am invatat lucruri si concepte noi, am renuntat la cele vechi, mi-am educat deopotriva mintea si sufletul. 

Ce mi-e greu sa accept e insa omul caruia i se arata ignoranta si face mai departe acelasi lucru, poate chiar mai vocal ca inainte. De unde pana atunci avea o parere relativ banala, devine dintro data agresiv, virulent in convingerea lui, avand misiunea de a-ti arata ca desi stie, alege sa faca mai departe acelasi lucru. Pt acela e mai important sa-si manifeste independenta personalitatii decat sa admita ca nu a stiut sau a gresit. Insulta!!!! cum sa ii spui tu ca ce face e gresit? cum sa ii zica altii? prosti, toti sunt prosti, exagerati, el avand dreptul sa fie, sa zica, sa faca mai departe cum pofteste. 

Din momentul acesta omul respectiv se transforma dintrun ignorant, intrun om prost. Cu adevarat prost. Mancat de egoism si rautati, mandrii si vanitati. Orice relatie cu o astfel de persoana nu iti poate fi altfel decat toxica, oricat ti-ai dori sa il tolerezi. Depinde de tine cat vrei sa il mai tii in anturaj, depinde de tine cat risti ca tolerandu-l sa iti compromiti linistea-ti proprie.

Pastreaza-ti in schimb in jur oameni care te provoaca in a te depasi pe tine, care te determina sa fii mai bun, mai educat, mai civilizat, mai uman. Lasa-l in spate, cu toata toxicitatea ce il defineste, rupe-te. Libertatea si linistea ce vine la pachet cu dezamagirea, e de nepretuit.

KWAYE - Lost In My Boots [Official Music Video]

Cozy mood

 

100% me

 

Jucărim

 

La Moș Nicolae

 

MOOD

 

Advice

 

Coloram si biscutam

 

Sweet home

 

✨✨✨View

Cookies