joi, 20 mai 2021

Me first


 Ani la rândul plângeam, rabdam, mai încercam o data, dădeam totul. Și repeat. Ani (a se citi decenii).

Voiam sa ii împac pe toți, sa ii ajut pe toți, sa dăruiesc tot, sa explic tot, sa justific tot. Pt ca în mintea mea asta însemna sa fii bun, asta însemna sa dăruiești și sa iubești cu toată inima, asta însemna sa fii făcător de pace: sa întinzi mana de fiecare data, sa fii sprijin, sa întorci obrazul de fiecare data, sa nu spui ca te doare, și sa Zâmbești peste toată suferința aia, și sa mai încerci o data, sa dai șanse peste șanse. Tot ce am învățat e ca lumea profita, ca te vede slab, ca o sa te judece indiferent ce faci. Ca niciodată nu o sa fii tu calm și liniștit atât timp cât te ignori pe tine în detrimentul lumii. 

De nevoie am învățat sa pun limite. Între prieteni, cunoscuți, colegi de munca, sau oameni pur și simplu. Și am observat ca lumea te respecta cât te respecți și tu. Au fost și din cei care au încercat sa împingă granițele? Evident. Unora le-am dat ignore-ul imediat, altora le-am mai dat câteva șanse - mai cu seama acolo unde afecțiunea, mila, grija mea erau mari. În final s-a ajuns la aceeași rupere. Fac asta și acum, acolo unde văd ca omul are mai multa nevoie de ajutor decât am eu de liniște, las poarta deschisa. Evident ca în imaturitatea, neînțelegerea, vanitatea lor, nu înțeleg asta. Dar e ok, pt ca și atunci când poarta e deschisa eu mă protejez pe mine.

Cum fac asta fara sa nu fiu catalogata intrun fel? uite asta e o granița: eu deja stiu ca indiferent ce fac, ce zic, ce aleg, e foarte posibil ca lumea sa înțeleagă, sa judece greșit. Și sunt împăcată cu asta, pt ca știu ca fiecare vede după cum ii e sufletul, după cum ii e caracterul. Și știu ca asta tine de viața văzută prin ochii lor, nu de ceea ce fac eu. Și nu e împăcare mai mare decât asta. Pt ca darling, asta e cea mai limpede oglinda a sufletelor lor.

vineri, 14 mai 2021

Fridyay

Relax babes


 

La o cafea


 - Cum te impaci cu luxul?

- Eu? nu ma impac. Nu ma cert cu el, nu-l displac, nu fug după el, nu-l visez, nu-l obsedez. Avem o relație de independența. Nu mă validează, și nu simt ca mi-e indispensabil.

- Nu poti sa zici ca iti e indiferent. Te înconjoară la tot pasul, sa nu-mi spui ca nu ai vrea o mașină de lux, branduri de lux în accesorii, în haine. Sa nu zici ca nu ai vrea o casa mobilată lux. Luxul e autentic, aduce valoare oricărui obiect. Care e diferența dintre geanta asta cumpărată de nush-unde și un YSL, sau LV? Geanta asta cumpărată de nush unde nu are nici o valoare dacă vrei sa o vinzi, la fel și mașina, și haina și mobila. Dar tot ce are eticheta luxury isi păstrează valoarea în timp. Deci, sunt de acord sa vii la birou în trainers, dar tb sa fie ....ai ghicit, luxury! Poți sa vii în blugi și tricou, dar.....sa aibă prestigiu, sa știi de la distanta ca e un produs lux. Suntem ambasadorii firmei pana la urma.

- Deci trainersii ăștia sunt prea ieftini? am depășit doar 200£ cu ei (la oferta), trebuia sa coste minim cât? dublu? triplu? Și tricoul asta 80£ (la oferta), e prea putin? cât trebuie sa fie minim? 200? ca sa prind brandurile cu putine litere? Sacoul? e bun? daa? mă bucur, măcar cu una ne-am lămurit. Știi ce mă gândesc, dacă tot tb sa mă identific cu firma luxury, și sa fiu ambasador, mărim și noi salariul? punem și noi la dispoziție un cont pt îmbrăcăminte? 

- Aaa nu....stii ca tb sa reducem costurile. 

- Adica firma reduce costurile, dar eu tb sa le triplez pe ale mele ca sa fiu ambasadorul firmei? unde e valoarea? nu mai e în lux? de ce reduce firma costurile, dacă luxul aduce valorea și valoarea rămâne intacta în timp? De ce nu continuam sa cheltuim, dublu triplu pe obiecte și materiale, pt ca ...te-am înțeles bine cred, high brands aduc doar lux? Pt ca nu e sustenabil?? ooooh am înțeles, makes sense. Mai zi-mi odată te rog, partea aia în care tb sa dau măcar 500£ pe adidași, ca altfel nu e frumos. Cât e de sustenabil?