Doua saptamani de concediu bifate deja. Fara alarma la telefon, fara frunzarit agenda, fara ceas la mana, nici macar purtat ca accesoriu. Pierdut in timp, de fapt ignorat timp. Fara stress, fara sedinte, fara chinuit neuronii in curse contratimp, fara presiune.
Am fost insa cat se poate de ..normala, eu fara nici un stress exterior (la cele interioare nu renunt, pt ca..ce ne-am face fara o mie de ganduri pe minut?!). Singurele griji: plimbarile, joaca, temele de vacanta, wifey stuff, mommy stuff, vizite, cumparaturi, gatit, pregatit mese pt musafiri, you know...normal stuff.
Ce diferenta!!!! Ce diferenta!!! Mi-a respirat inima la nivel normal de cafea savurata la povesti, si reviste frunzarite pe canapeaua plina de perne colorate, o gramada de me-time! Manichiura tot timpul facuta, parul nu a mai avut nevoie de tratamente pt stralucire, sau de placa de indreptat pt un look aranjat, fatza a scapat si ea de machiajul de serviciu, am hidratat-o doar dimineata, apoi un rimel si un gloss si gata. Surpriza mare a venit din partea Ubiului, care nu a mai content cu pupacitul, si intrebarea''Sigur nu ai facut tu ceva?''.
Mnu, chiar nimic. Adica, am facut tocmai nimic!
Ma pierd in ganduri neconturate in cuvinte. Uneori fericirea e incredibil de simpla.
sâmbătă, 30 decembrie 2017
joi, 28 decembrie 2017
miercuri, 27 decembrie 2017
sâmbătă, 23 decembrie 2017
Joy to the world
Christmas is about Jesus!
Mi-a sarit in ochi afisul si m-a uimit mesajul. Pt ca nu-mi imaginam ca cineva tb sa ne reaminteasca asta.
Apoi am inceput sa vad.
"Christmas is the day when Santa brings presents" - vorbeau doi copii la televizor. Il intreb pe Mogaldel el ce crede ca e Craciunul. Si imi zice ca e His Birthday!
Traim intro lume ce se vrea politicaly correct, dar sunt evenimente in care lucrurile tb sa fie doar ceea ce sunt, nimic altceva. E o sarbatoare crestina, in care Ii serbam Nasterea, speranta, bucuria si fericirea ce a daruit-o lumii. Atat de putin conteaza daca fix asta e ziua in care s-a nascut, sau daca o mana de oameni a hotarat ca tb sa punem o zi in decembrie in care lumea toata sa il sarbatoreasca pe El. Atat de putin conteaza detaliile astea, daca macar o zi pe an lumea intreaga se hotaraste sa isi serbeze Domnul!
Dar vezi tu...lumea se ingramadeste in magazine, golesc rafturi si umplu camari, sa fie belsug, sa fie daruri multe sub brad, sa fie casa plina de colindatori si meseni imbuibati. Ca sa se simta ca e Sarbatoare.
Asa e oare? Asta e Sarbatoarea?
Trebuiesc toate astea pt ca barometrul fericirii sa atinga maximul?
Sau doar ne pierdem pe drum, gonind dupa sclipici?
Cu cat e masa mai plina si cu cat aragazele duduie mai indelung, cu atat simtim Sarbatoarea? Avem nevoie de lazi de vin si carnati intinsi pe sfori ca sa stie El ca in casa aia sunt crestini ce il serbeaza? E nevoie de cadouri multe ca sa priceapa copiii sensul Sarbatorii? E nevoie de daruri de aur ca se simta sotii iubiti si apreciati?
Sau astea sunt doar...ale noastre pt noi?
Nu sunt Grinch, si iubesc Craciunul, pt ceea ce inseamna el. Si iubesc sa fac cadouri, asa cum fac in restul timpului, si iubesc sa invit lumea la masa, asa cum fac si in restul anului. Si iubesc sa prepar cine mai speciale, asa cum fac in fiecare weekend in restul anului. Diferenta e ca de Craciun avem un oaspete de seama la masa. Si pt tot ce straluceste in jur, in inimi, ii aducem recunostinta!
Nu te zbate sa fii gospodina perfecta care ii arata lui Popeasca ce gust tb sa aiba sarmalele, sau cum se topeste friptura in gura. Si nici nu te lua la competitie de dospit cozonaci. Ca El nu e acolo.
Ci fa din ziua asta tot ce e mai pur si curat pt El.
Pt ca pana la urma....El s-a nascut intro iesle saraca, dar L-a slavit tot cerul!
Sa fiti fericiti de Sarbatori!
Mi-a sarit in ochi afisul si m-a uimit mesajul. Pt ca nu-mi imaginam ca cineva tb sa ne reaminteasca asta.
Apoi am inceput sa vad.
"Christmas is the day when Santa brings presents" - vorbeau doi copii la televizor. Il intreb pe Mogaldel el ce crede ca e Craciunul. Si imi zice ca e His Birthday!
Traim intro lume ce se vrea politicaly correct, dar sunt evenimente in care lucrurile tb sa fie doar ceea ce sunt, nimic altceva. E o sarbatoare crestina, in care Ii serbam Nasterea, speranta, bucuria si fericirea ce a daruit-o lumii. Atat de putin conteaza daca fix asta e ziua in care s-a nascut, sau daca o mana de oameni a hotarat ca tb sa punem o zi in decembrie in care lumea toata sa il sarbatoreasca pe El. Atat de putin conteaza detaliile astea, daca macar o zi pe an lumea intreaga se hotaraste sa isi serbeze Domnul!
Dar vezi tu...lumea se ingramadeste in magazine, golesc rafturi si umplu camari, sa fie belsug, sa fie daruri multe sub brad, sa fie casa plina de colindatori si meseni imbuibati. Ca sa se simta ca e Sarbatoare.
Asa e oare? Asta e Sarbatoarea?
Trebuiesc toate astea pt ca barometrul fericirii sa atinga maximul?
Sau doar ne pierdem pe drum, gonind dupa sclipici?
Cu cat e masa mai plina si cu cat aragazele duduie mai indelung, cu atat simtim Sarbatoarea? Avem nevoie de lazi de vin si carnati intinsi pe sfori ca sa stie El ca in casa aia sunt crestini ce il serbeaza? E nevoie de cadouri multe ca sa priceapa copiii sensul Sarbatorii? E nevoie de daruri de aur ca se simta sotii iubiti si apreciati?
Sau astea sunt doar...ale noastre pt noi?
Nu sunt Grinch, si iubesc Craciunul, pt ceea ce inseamna el. Si iubesc sa fac cadouri, asa cum fac in restul timpului, si iubesc sa invit lumea la masa, asa cum fac si in restul anului. Si iubesc sa prepar cine mai speciale, asa cum fac in fiecare weekend in restul anului. Diferenta e ca de Craciun avem un oaspete de seama la masa. Si pt tot ce straluceste in jur, in inimi, ii aducem recunostinta!
Nu te zbate sa fii gospodina perfecta care ii arata lui Popeasca ce gust tb sa aiba sarmalele, sau cum se topeste friptura in gura. Si nici nu te lua la competitie de dospit cozonaci. Ca El nu e acolo.
Ci fa din ziua asta tot ce e mai pur si curat pt El.
Pt ca pana la urma....El s-a nascut intro iesle saraca, dar L-a slavit tot cerul!
Sa fiti fericiti de Sarbatori!
joi, 21 decembrie 2017
Don't bother
Serul adevarului. L-as fi folosit de cateva ori de-a lungul vietii. Pe altii evident. Doar ca sa termin mai repede curatenia. Inca ma gandesc la el, mai cu seama ca se apropie Sarbatorile. Nu suport dulcegariile, nici falsitatile, nici oamenii care sunt extraordinari de buni doar o data pe an, nici pe aia care propovaduiesc ce nu traiesc, ci doar ce stiu ca ''da bine''. Dar mai cu seama pe aia de ''doresc'' exact contrariul a ceea ce vorbesc. Batranica mea, cea de la care am invatat mai multe decat de la multi altii scoliti, mi-a zis sa le doresc tuturor ce-mi doresc ei mie, pt ca asa inmultesti binele si pedepsesti raul. Ii lumea plina de ei, imi spunea batranica din chilia ei ingusta. Si ii simti, sunt aia cu limba inmuiata in miere si privirea furisata. Sunt aia care isi ascund ochii, ca sa nu fie dibuiti.
Serul adevarului, sa vina ca ploaia, sa spele murdariile.
Sau ca ninsoarea..ca tot e iarna.
miercuri, 20 decembrie 2017
Lovely mess
Ziua in care dai sedintele si fuga pe coridoare, degetele inghetate pe mouse (pt ca da, inca nu s-a terminat santierul din birou..) si cafeaua bauta pe fuga, cu...........asta! Mr. Sinatra, paharul de fresh, si pralina de cafea, revista, emails catch up, lista pt meniul de Craciun si aerul rece de iarna. Sunt atatea de facut, dar azi nu avem nici o regula. Sa fie anarhie, cu veselie, sa fie!
marți, 19 decembrie 2017
duminică, 17 decembrie 2017
sâmbătă, 16 decembrie 2017
luni, 11 decembrie 2017
E despre ei
Keaton Jones
Dati cautare pe google si o sa ii aflati povestea.
Eu am auzit-o azi dimineata, la cafea. Un coleg citea plin de incantare mesajele de suport pe care copilul asta le-a primit de la o lume intreaga. O lume care a ales sa vorbeasca, sa sprijine, sa inalte. Si mie imi sclipeau ochii de incantare.
Bullying, asa se cheama acum. Bataie de joc se chema pe vremea mea. Gluma se chema cand idiotii erau luati la intrebari pt a-si justifica faptele. Si idioatele.
La varsta cand vorbele inca dureau, plangeam pe ascuns in baia scolii, dar ieseam de acolo cu fatza ce mai tarziu am aflat ca are si un nume: bitch-face. Si imi vedeam de drum, lasandu-i in spate. Acolo sunt si acum, tablagii in ateliere auto, sau vanzatori in supermarket. Pt ca atat le-a fost drumul lor.
Intre timp am invatat sa raspund inapoi, sa nu dau pasul inapoi. Si am stapanit sarcasmul. Maaan, with cherry on top!
E usor de identificat tipul asta de bullying. Il fac de obicei frustratii needucati. Fara mandrie, sa ii lasi in urma. Conteaza atat de putin.
Despre asta e cel mai usor sa vorbesti.
Insa mai e un tip. Acela perfid, ascuns, facut cu diplomatie, ascuns in "intentii bune". E tipul de bataie de joc care produce cea mai mare sila. E cel care se bazeaza pe minciuna, prefacatorie, zambete mari, povete istete. Foarte multa prefacatorie.
Sunt vorbele aruncate intro doara, cand cineva isi declara bucuria sunt acei care o minimizeaza, incercand sa ii reduca importanta prin scoaterea in evidenta a unui lucru negativ. "Oo, te bucuri acum? Lasa ca o sa vezi mai incolo cand nu-ti mai raspunde X la telefon!". "O, te bucuri ca vine mama ta la voi? Lasa ca o sa vezi cum e cand te saturi!" (Nu ma satur, bitch, pt ca la noi in familie e iubire si respect!)
Sunt comentariile alea in care sub povete iti e de fapt judecat stilul de viata. "O femeie adevarata e aia care face copii. Si ii creste stand acasa." Mama de weekend, asta e expresia cu care te rasfata unele persoane. Nici nu ma opresc din drum sa le dau replica. Pt ca in primul rand nu ar intelege-o.
Cand iti numeri bucuriile peste ale alora, se cheama fala, nu binecuvantare. Si asta e mandrie, nu credinta!
Bataia de joc prin excludere, e bullying si ea. Pt ca ii izolezi pe toti care nu-ti canta in struna. E una sa ii tii deoparte pe cei care te sufoca si te trag in jos, si e alta sa ii marginalizezi pe cei care iti sunt diferiti. "Nu ii chemam si pe Z, ca ei au masina veche si ne strica drumetia." Zi-le fck off si refuza-le invitatia alora daca auzi un astfel de comentariu. "Nu mergem la shopping cu Y, pt ca nu-si permite si ii facem sange rau". Zi-le fck off, si propune-le sa ii faca ele un cadou aleia de nu-si permite.
Bunatatea disimilata. Daca Zetuleasca o barfeste in lipsa pe X-uleasca....fii sigur ca si cu tine a facut deja. Si fii atat de inteligent incat sa te asiguri ca versiunea aia de poveste e cea adevarata.
Rautatea intruchipata. E ala de iti stinge lumina, incercand sa o faca pe a lui sa para mai stralucitoare. Ii gasesti usor, sunt aia care iti fac rau cand ai nevoie de ajutor. Sunt aia care isi imbraca cuvintele in noroi porcesc, stiind bine ca iti fac rau. Sunt cei mai frustrati, sunt cei mai goi. Sunt cei care isi doresc sa fie in locul tau, si te pedepsesc cu razbunare pt asta. O vorba iti zice sa ii ignori. Fa asta daca vrei. Sau tine-le piept sa stie ca tb sa se opreasca. Dar nu le intoarce razbunarea, lasa-i jos, in urma ta.
Si isi vor manca singuri rasplata. In vieti false, cu probleme, fara iubire si intelegere. Cand tu te trezesti noaptea si-ti pupi sufletul ce doarme langa tine, ca si partener al vietii, ailalti strang din dinti cu dezgust. Pana cand blitzul cade pe ei, si-si aduc aminte ca trebuie sa zambeasca larg. Si fals.
duminică, 10 decembrie 2017
vineri, 8 decembrie 2017
Cu fulgii
A nins tare, cu fulgi mici si desi. Nu vedeam cerul de marea lor. Insa s-a depus doar pe alocuri, se topeau pana sa atinga pamantul. Am simtit aerul de zapada, si am lins cativa fulgi, asa cum fac de cand ma stiu. Glumim zicand ca asta se intampla pt ca m-am nascut iarna si prima gura de aer luata din lumea asta a fost aerul iernii, impodobit de fulgi.
Ubiul e la fel ca mine. Aerul asta de fulgi ne atrage prin cai nevazute, catre un drum nestiut. Il simtim, chiar de nu-l vedem. Si mergem asa in lume, printre fulgi, pana cand hainele inghetate ne fac sa ne intoarcem acasa.
In anii trecuti visam "acasa" intru varf de munte, cabana de lemn cu geamuri mari, care sa cuprinda lumea toata, alba. Si neaparat un semineu, si carti, si decoruri fara timp. O lume alba, curata, in mijlocul careia sa fim noi. Fara zornaiala lumii, fara cladiri mari si reci, fara graba.
Port casa asta de vis, in suflet, oriunde am fi. Ne-am intors in cuibul asta colorat, cu miros de waffles si sirop de artar, si imi incalzesc mainile pe cana cu cacao calda. Am lasat zapada in spatele usii, si inima mi se cuibareste in cabana aia cu geamuri mari, intrun varf de munte.
duminică, 3 decembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)