sâmbătă, 27 aprilie 2019
vineri, 26 aprilie 2019
joi, 25 aprilie 2019
miercuri, 24 aprilie 2019
Gand trecator
Astept sa se usure masca pe fatza ca apoi sa am ce jumuli...
S-au intors pescarusii si mirosul de mare si zau daca nu simt vacanta si mai vacanta.
Varfurile unghiilor danseaza pe tastatura, aluneca mai degraba. Pufai si sterg. Imi sunt inegale si oja sarita pe portiuni si nici un gand sa repar asta deocamdata. Ma uitam uimita la suratele mele din oras care, la fel ca mine, aveau manichiura nefacuta si ferm convinsa ziceam Never!
Desigur....
Umblam in lung si-n lat de cateva zile, bucurandu-ne de netrezitul la ora 5. A durat ceva pana s-a dezlipit mintea de munca lasata la birou si am reusit asta doar dupa ce ne-am ascuns telefoanele.
Nu m-am dezvatat de obisnuinte. Mindfulness..ca aia mi-e unealta cea mai folosita ca sa fiu eu constienta de mine. Datator de stress uneori, insa cel mai des auto-constiinta mea.
Ca in orice vacanta petrecem mult afara, vizitam, exploram. Ne minunam.
Cat de usor se fac lucrurile atunci cand se cauta solutii simple, cand nimeni nu vrea sa fure, cand oamenii se gandesc la binele colectiv si nu la vila cu piscina pe care trebuie sa o aiba neamurile.
Cat de mult inseamna asta pt educatia unui copil care are ocazia sa simta, sa vada, sa inteleaga, sa invete ceva. Sunt multe obiective senzoriale pe aici, deopotriva pt copii si parinti. Vezi cu ochii tai, simti cu pielea ta, si iti educi mintea si sufletul. Simplu si de efect.
Observ detalii cand mintea imi zboara fluturi in alte directii si le observ nu din curiozitate, ci pt ca mindfulness-ul data pornit nu se mai opreste. O mama proaspat divortata (urma verighetei e sculptata in deget) se rujeaza in telefon - Dior rosu aprins. E incordata, desi are zambet pe buze maxilarul o tradeaza. E hotarata sa demonstreze ceva, privirea ii e darza. Are o fetita, sfioasa, stand lipita de ea, cu ochii tristi. Si imi dau seama ca de fapt privirea ei mi-a atras atentia, nu Dior-ul mamei. Or sa fie bine, se tin de mijloc amadoua in timp ce se indeparteaza.
Mame singure, cu gasca de copii dupa ele. Pe ei i-au lasat acasa, mi-e primul gand. Sau la pub, zice Vlad :) sigur el are dreptate. Soatele nu le sunt fane, nu zilele astea cel putin. Isi povestesc una alteia ce au zis si ce au facut ei. Nu se feresc ca le aud altii -si asta imi place aici, ca nimanui nu ii pasa de gura lumii si asta se vede in primul rand in felul creativ in care oamenii isi stileaza infatisarea. Nu le pasa cine ce aude..si mie asta mi s-a parut cumva curajos (pt ca de atatea ori secretele impartite cu prietenii mi s-au intors impotriva cand prietenia s-a dus..) si apoi putin imatur..copiii le auzeau si cumva cred ca nu e bine ca progeniturile sa auda chiar toate.
O familie cu sase copii, ei erau de o calmitate incredibila (sigur fumeaza o treaba zic!) iar copiii erau copy paste parinti. Familia zen, toti pieptanati, toti aranjati frumosi...pur si simplu wow. Ma uit la noi, prafuiti pana la genunchi, baietii cu tricourile rasucite, eu cu parul ravasit in directiile azaleelor ce ne-au mangaiat ziua..Zodia aiuritilor, asta suntem!
Coada la inghetata. Un cuplu pupacios se rasfata si alinta. El ii cumpara tot ce vrea ea. Pleaca de acolo cu un buchet de inghetate. Mai in spatele lor sunt doi, cred ca au ambasadele retrase, se inteleg din ochi si strambituri de colt de gura. Cu ochii in telefoane si atat. Sigur aveau biletele cumparate in avans, ca altfel...nu ar fi vrut sa fie acolo. Limbajul corpului e atat de sincer, mai sincer decat orice vorba mieroasa susurata intre pupici...O sa treaca, e simplu, e sanatos, e o etapa. Dar nu le zic nimic pt ca sigur nu asta vor sa auda. ''V-ati decis?'' Ea tace, intinzand parca sfoara si mai mult. El fumega mai ceva ca rinocerul de langa (suntem la Zoo by the way). ''Orice aveti mai ieftin'' o tranteste el. Ouch!
Ninge cu petale de cires. Miroase a lumina. E soare si cald, si zumzet de oameni adunati din intamplare in locul asta, un petic din toata planeta. Si extrapolez asta de cateva miliarde de ori, suntem niste furnici atat de mici pe o planeta verde cu albastru, si ne credem striviti de chestii trecatoare. Deasupra sunt petale de cires si puf de nori, si albastru de cer. Si stele.
S-au intors pescarusii si mirosul de mare si zau daca nu simt vacanta si mai vacanta.
Varfurile unghiilor danseaza pe tastatura, aluneca mai degraba. Pufai si sterg. Imi sunt inegale si oja sarita pe portiuni si nici un gand sa repar asta deocamdata. Ma uitam uimita la suratele mele din oras care, la fel ca mine, aveau manichiura nefacuta si ferm convinsa ziceam Never!
Desigur....
Umblam in lung si-n lat de cateva zile, bucurandu-ne de netrezitul la ora 5. A durat ceva pana s-a dezlipit mintea de munca lasata la birou si am reusit asta doar dupa ce ne-am ascuns telefoanele.
Nu m-am dezvatat de obisnuinte. Mindfulness..ca aia mi-e unealta cea mai folosita ca sa fiu eu constienta de mine. Datator de stress uneori, insa cel mai des auto-constiinta mea.
Ca in orice vacanta petrecem mult afara, vizitam, exploram. Ne minunam.
Cat de usor se fac lucrurile atunci cand se cauta solutii simple, cand nimeni nu vrea sa fure, cand oamenii se gandesc la binele colectiv si nu la vila cu piscina pe care trebuie sa o aiba neamurile.
Cat de mult inseamna asta pt educatia unui copil care are ocazia sa simta, sa vada, sa inteleaga, sa invete ceva. Sunt multe obiective senzoriale pe aici, deopotriva pt copii si parinti. Vezi cu ochii tai, simti cu pielea ta, si iti educi mintea si sufletul. Simplu si de efect.
Observ detalii cand mintea imi zboara fluturi in alte directii si le observ nu din curiozitate, ci pt ca mindfulness-ul data pornit nu se mai opreste. O mama proaspat divortata (urma verighetei e sculptata in deget) se rujeaza in telefon - Dior rosu aprins. E incordata, desi are zambet pe buze maxilarul o tradeaza. E hotarata sa demonstreze ceva, privirea ii e darza. Are o fetita, sfioasa, stand lipita de ea, cu ochii tristi. Si imi dau seama ca de fapt privirea ei mi-a atras atentia, nu Dior-ul mamei. Or sa fie bine, se tin de mijloc amadoua in timp ce se indeparteaza.
Mame singure, cu gasca de copii dupa ele. Pe ei i-au lasat acasa, mi-e primul gand. Sau la pub, zice Vlad :) sigur el are dreptate. Soatele nu le sunt fane, nu zilele astea cel putin. Isi povestesc una alteia ce au zis si ce au facut ei. Nu se feresc ca le aud altii -si asta imi place aici, ca nimanui nu ii pasa de gura lumii si asta se vede in primul rand in felul creativ in care oamenii isi stileaza infatisarea. Nu le pasa cine ce aude..si mie asta mi s-a parut cumva curajos (pt ca de atatea ori secretele impartite cu prietenii mi s-au intors impotriva cand prietenia s-a dus..) si apoi putin imatur..copiii le auzeau si cumva cred ca nu e bine ca progeniturile sa auda chiar toate.
O familie cu sase copii, ei erau de o calmitate incredibila (sigur fumeaza o treaba zic!) iar copiii erau copy paste parinti. Familia zen, toti pieptanati, toti aranjati frumosi...pur si simplu wow. Ma uit la noi, prafuiti pana la genunchi, baietii cu tricourile rasucite, eu cu parul ravasit in directiile azaleelor ce ne-au mangaiat ziua..Zodia aiuritilor, asta suntem!
Coada la inghetata. Un cuplu pupacios se rasfata si alinta. El ii cumpara tot ce vrea ea. Pleaca de acolo cu un buchet de inghetate. Mai in spatele lor sunt doi, cred ca au ambasadele retrase, se inteleg din ochi si strambituri de colt de gura. Cu ochii in telefoane si atat. Sigur aveau biletele cumparate in avans, ca altfel...nu ar fi vrut sa fie acolo. Limbajul corpului e atat de sincer, mai sincer decat orice vorba mieroasa susurata intre pupici...O sa treaca, e simplu, e sanatos, e o etapa. Dar nu le zic nimic pt ca sigur nu asta vor sa auda. ''V-ati decis?'' Ea tace, intinzand parca sfoara si mai mult. El fumega mai ceva ca rinocerul de langa (suntem la Zoo by the way). ''Orice aveti mai ieftin'' o tranteste el. Ouch!
Ninge cu petale de cires. Miroase a lumina. E soare si cald, si zumzet de oameni adunati din intamplare in locul asta, un petic din toata planeta. Si extrapolez asta de cateva miliarde de ori, suntem niste furnici atat de mici pe o planeta verde cu albastru, si ne credem striviti de chestii trecatoare. Deasupra sunt petale de cires si puf de nori, si albastru de cer. Si stele.
marți, 23 aprilie 2019
luni, 22 aprilie 2019
sâmbătă, 20 aprilie 2019
vineri, 19 aprilie 2019
sâmbătă, 13 aprilie 2019
Cafeaua mea e buna
Se intampla des in ultima vreme sa dau peste ''drept'' judecatori. Care, in bunul spirit al democratiei, spun tot ce cred ei despre tine, sau despre un eveniment, sau despre o stare de fapt, coreland-o tot cu tine, oamenii respectivi insa necunoscandu-te mai deloc, sau unii chiar deloc.
Mno acu fiecare cu nebunia lui, gradina Lui e mare, sa incapem toti in ea.
De cele mai multe ori intorc capul, obrazul mi-l feresc..Zic Doamne-fere si trec mai departe.
Am dat aseara peste un comentariu al une tantite anonime (isi zice Maria) dar profilul ii e gol (ptiu, era sa zic altceva), la o postare din august 2018.
Fratiiica---imi place blogul meu, insa nici eu nu ma uit la ce am scris acum un an, nu pt ca as fi facut-o prost, ci pt ca viata merge, se intampla chestii, omul e ocupat cu prezentul, cu viata lui si a celor dragi din partea lui, si da, cand il apuca constiinta face fapte mari pt cauze mai mari, implicandu-se in tot felul de ''Salvati ***''.
Dar sa fii atat de insipid incat sa-ti petreci viata spurcand NECUNOSCUTII, tb sa fii nesanatos.
Ma intreb insa de unde lipsa asta de filtrat cand e vorba de bun simt. Oare...
Vine cu educatia de acasa, cand iti auzi (sau nu) parintii balacarind (sau nu) pe altii?
Vine cu educatia primita in scoala cand iti inchizi urechile (sau nu) ca sa te feresti (sau nu) de toata intelepciunea umanitatii?
Vine din anturaj (sau nu) cand alegi sa-ti petreci timpul spargand seminte (sau nu) barfind-o pe aia care se pupa cu ala, crezand ca stii tot, vezi tot?
Vine din felul primitiv de simtire a vietii (sau nu), cand tot ce conteaza e doar papa-caca-somn si judecat ''drept'' necunoscutii?
Eu zic drept sunt cu ''sau nu'', ca mi-a dat Dumnezeu parinti buni, si ochi sa ma vad pe mine.
Mi se opreste insa intelegerea cand vine vorba de persoane care fac rau, gandesc rau, vorbesc rau, si nu au nici un regret pt asta.
Mno acu fiecare cu nebunia lui, gradina Lui e mare, sa incapem toti in ea.
De cele mai multe ori intorc capul, obrazul mi-l feresc..Zic Doamne-fere si trec mai departe.
Am dat aseara peste un comentariu al une tantite anonime (isi zice Maria) dar profilul ii e gol (ptiu, era sa zic altceva), la o postare din august 2018.
Fratiiica---imi place blogul meu, insa nici eu nu ma uit la ce am scris acum un an, nu pt ca as fi facut-o prost, ci pt ca viata merge, se intampla chestii, omul e ocupat cu prezentul, cu viata lui si a celor dragi din partea lui, si da, cand il apuca constiinta face fapte mari pt cauze mai mari, implicandu-se in tot felul de ''Salvati ***''.
Dar sa fii atat de insipid incat sa-ti petreci viata spurcand NECUNOSCUTII, tb sa fii nesanatos.
Ma intreb insa de unde lipsa asta de filtrat cand e vorba de bun simt. Oare...
Vine cu educatia de acasa, cand iti auzi (sau nu) parintii balacarind (sau nu) pe altii?
Vine cu educatia primita in scoala cand iti inchizi urechile (sau nu) ca sa te feresti (sau nu) de toata intelepciunea umanitatii?
Vine din anturaj (sau nu) cand alegi sa-ti petreci timpul spargand seminte (sau nu) barfind-o pe aia care se pupa cu ala, crezand ca stii tot, vezi tot?
Vine din felul primitiv de simtire a vietii (sau nu), cand tot ce conteaza e doar papa-caca-somn si judecat ''drept'' necunoscutii?
Eu zic drept sunt cu ''sau nu'', ca mi-a dat Dumnezeu parinti buni, si ochi sa ma vad pe mine.
Mi se opreste insa intelegerea cand vine vorba de persoane care fac rau, gandesc rau, vorbesc rau, si nu au nici un regret pt asta.
sâmbătă, 6 aprilie 2019
joi, 4 aprilie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)