Mi-e sete. Ma uit pe lista, recitesc ce am de luat si ma indrept direct spre raftul cu apa. Pun mana pe sticla, desfac capacul si beau cu nesat. E dulce cu gust de zapada, vine de sus, de pe creste si pt cateva secunde respir aer tare de munte. Pun restul in trolley, si merg mai departe.
Iesim la cafea, cer un cortado. Ma intreaba daca sigur imi ajunge asa o cafea mica. Ii spun ca vreau si o sticla de apa, din cea de la munte.
Sunday lunch, la restaurantul motat din oras. Comandam desert. Si ce vreti de baut? O apa, zic. Din cea de la munte.
Se intoarce din vacanta, weekend in Portugalia. Framanta sticla de apa in palme - nici nu ghicesti cat am dat pe apa asta in avion, zici ca beau aur!
Si imi aduc aminte o poveste: sticla de apa e aceeasi, pe raftul magazinului, dublu la pret in cafenea, cel putin triplu in restaurant, si de 5 ori mai mult in avion. Apa e aceeasi, nimic diferit la ea. Tu insa platesti pretul experientei in care bei sticla de apa.
===============
Graunte sclipitor, clar, limpede, stralucind in zeci de fatete. Cu maini tremurande inveleste globul sclipitor in bucata de catifea, indesandu-l apoi in cutie. Privind intruna peste umeri, pune cutia in seif, inchide usa, pune tabloul la loc si se aseaza din nou pe fotoliu. Mana uscata si tremurata se intinde peste pahar, il ridica la gura si cu un plescait lipicios bea scotchul. Draperiile grele acopera ferestrele largi adancind incaperea in intuneric. Batranul adoarme, cufundat in imensitatea tacuta a unei case goale.
Se iubesc nespus, atat de mult incat nu vad altceva in jur. Doar fericirea si bucuria si pofta si implinirea lor. Trec prin viata fara sa isi dea seama cand si cum. Dintro vacanta in alta, dintro petrecerea in alta. Chipuri se perinda pe langa ei, dar niciunul nu zaboveste prea lung. Ei doi plutesc pe nori, dansandu-si iubirea, in timp ce diamantul ii straluceste pe deget, ca un far… in lumea larga.
S-au oprit acolo, in mijlocul curtii parasite. Din resturi de lemne incropesc un foc, stau adunati langa flacara, impartind o coaja de paine uscata. Ii spune fetei o poveste, sa o linisteasca. Nu stiu unde or sa fie maine, sau ce va fi dupa. Razboiul i-a pus pe drumuri nestiute, neumblate. Au lasat casa in urma, luand doar ce au apucat, de pret, usor de carat in buzunare. Copila a adormit, o inveleste cu haina lui. Din buzunar iese un colt de material, scoate si restul si priveste la bucata cea sticloasa reflectand in multele fatete, flacarile focului, facut din resturi de lemne, in mijlocul unei curti straine, abandonate.
================
Sunt doar lucruri, fara de valoare, oricat de mare le-ar fi pretul. Nu conteaza, nu valoreaza nimic fara mediul din jurul lor. Nu te sclavari lucrului, nu ii idoliza pe cei care le au. Nu te cantari in pretul lor. Ce ai cel mai de pret, nu e lasat in lucruri… Valoarea e doar in ceea ce cladesti in jurul tau, in iubirea si afectiunea ce o simti, ce o primesti. Nu te lasa atras ca molia de lumina, nu cauta straluciri in lucruri, oricat ar zice lumea ca aceea e implinirea si realizarea. Nu au inteles nimic. Intoarce-le spatele si lasa-i sa se creada mai presus de orice. De la inaltimea lucrurilor or sa si cada. Lasa-i sa se imbete in nebunia lor, crezand ca luxul din jur e #blessed. Lasa-i sa cada, nu te abate din calea ta. Fii insa loial sufletului tau.
