Switch

 Pauza de la social media, cel mai bun lucru din vara asta!

Telefonul a mers doar pe poze, gmaps, booking și comandat mâncare.

Prietenii buni au primit dozele zilnice de ''ăștia suntem și asta facem'', dar altfel.... pauza totala.

Calmitate, bucurie, împlinire, totul simțit pe de-a-ntregul.

Nu mi-a pasat de cine ce zice, de cine ce ar putea sa interpreteze, de ''iar zice lumea ca mă dau mare'' sau ''iar îmi aud urechile cât de ne--creștină / superficiala'' sunt. 

Simplitate în lucruri mici, bucurii mari.

Vorbim despre asta, despre marea relaxare. Sorbim ceaiul, las aburii dulci sa îmi cuprindă fata. Zâmbește cald si îmi spune: ''darling, nu trebuie sa te implici mai mult acolo unde ceea ce ai dăruit deja nu e apreciat''.  Și a cuprins în vorbe ce am învățat vara asta.

Competitia

Cursa e prin fata casei. Cerul e survolat de elicoptere. Avioane și elicoptere. Și pescăruși. Avioane, elicoptere și pescăruși. Fluiere, hărmălaie, urale, valuri de aplauze. Come on Englaaaand!

Hai Anglia, imi zic in soapta! hai sa prindem Australia din urma (nu de alta..dar..)

Imi intind sezlongul, limonada e langa, pe masuta. Tot acolo e si revista cumparata luna trecuta, nu am avut timp sa citesc nici măcar titlul de pe coperta. Mă așez pe șezlong, și în momentul ala de zero gravity, simt cea mai adâncă relaxare: adierea ușoară de vânt, caldura soarelui pe picioarele întinse, limonada răcoroasă..mușc paiul și simt aroma intensa de lămâie. Pufosenii albe de nori, pescărușii planează curioși peste oraș, zumzaieli de albine, flori colorate în curte, fluturii atrași de toată vibratia asta de duminica.

Un perfect alcătuit din bucăți mici de fericire.

Harmalaia se inteteste, imi scot nasul in fata casei sa imi vad băieții. Voinicii mei s-au adunat sa participe activ la cursa! Juniorul isi ia rolul în serios! Come on lads, you're inspirational! Topaie, striga toti intrun glas: Englaaaand! oamenii aplauda! ...și asta nu e nici măcar grupul fruntaș! oamenii ii încurajează pe toți deopotrivă! parca mai abitir pe cei la mijlocul cursei! știi cât de uimitor e asta? sa încurajezi, fără sa judeci! ador momentul asta!  Liniștea dintre ture: juniorii sunt toți pe paturici, jumulind câinii veniți cu stăpânii la cursa, nu știu care sunt mai fericiții: juniorii sau câinii care în sfârșit au făcut rost de niște ''jucării'' mai mari numai bune de lins! Nu durează mult și ii văd cu nasul în jocuri..mama lui de Nintendo (de parca nu noi l-am cumpărat...). Doamna a carei grădina a fost cotropită de băieți iese din casa cu un platou de cârnați, pastries și limonada la cana mare. Nici măcar nu ii știe pe copii, dar s-a bucurat cu ei toată dimineață.

Un perfect alcătuit din bucăți mari de omenie.

Ma intorc in curte, calc pe covorul încins de soare, miroase a mare. Și a limonada. Îmi iau revista și dau prima pagina. A meritat așteptarea.

Bad Boy Chiller Crew - BMW (French The Kid, MIST, Bugzy Malone Remix)

In oglinda

 Tu cu tine. În primul rând!

Onestitate adevarata, sinceră, absoluta! Sa te vezi așa cum ești, sa te auzi cum vorbești, sa simți ce faci, ce clădești. Sa te vezi pe tine și apoi sa te vezi, sa te auzi, sa te simți când ești cu alții, când faci pt alții.

Cel mai simplu exercitiu de onestitate. Ce faci după asta, depinde de câta înțelepciune porți în suflet.

Don’t need that

Tendinta omului e, in general, sa aiba o parere buna despre sine. Poate prea buna… Daca stii ca nu ai facut rau major, rau intentionat, daca stii ca iti urmezi scopul, ba chiar faci si fapte bune pe langa, ajungi sa te simti intratat de bun si de curat incat nu vezi … intregul tablou. 

Smerenia e sensibila, fuge de la omul mandru si  fara smerenie nu stii cand nu mai esti omul Lui. Mi s-a prins sfatul asta de inima, si il pastrez poate mai mult decat alte povete. Stiu ca multi o iau ca slabiciune, si asta nu ma supara, ba chiar ma impaca, pt ca stiu pe cine sa tin deoparte. Insa in acelasi timp ma ajuta sa ii vad pe ceilalti…. altfel. 

Oricat de bun-intentionat ai fi, daca urcusul tau inseamna sa judeci, sa compari, sa etichetezi un altul, ar trebui sa iti fie semn ca nu urci…. Nu in ochii Lui! Te pierzi intro mare de multi altii, care stiu mai bine sa dea sfaturi, sa critice, sa judece, comparand, etichetand… Poti sa fii sigura ca lumea nu are nevoie de invataturi la tot pasul, fiecare se naste cu calea Lui, dupa cum a oranduit-o El. Si de asta nu are sens pt oricine altul care crede ca e atat de bun incat sa le stie pe toate..Nu din bunatate dai sfaturile acelea, nu sunt semne ale evolutiei si experientei tale de viata, sunt doar semn ca te crezi mai bun decat esti. Nu folosi viata altuia, pe care tu crezi ca o repari prin povete si indemnuri, ca sa iti repari un suflet ciobit. Cauta sa te repari pe tine, singura. Tu cu tine.