Da poze nu pui? Nu

 Ma trezesc într-un sunet nou dar în același timp vechi. Plouă, cu tunete și răpăială mare. Cobor la parter și deschid repede ușa dinspre grădină. Miroase bine a ploaie, răcoros și proaspăt. Îmi întind fata în sus și trag cu nesaț tot aerul asta rece. Am uitat când a plouat ultima data. Pun de-o cafea. Americano azi, pt ca plouă. Aștept să se adune stropii de cafea în cana și mă proptesc iar în cadrul ușii. Plouă tot mai tare, nu-mi mai aud gândurile, miroase a ploaie și cafea. Stropii se aduna pe prag, deja mi-au ajuns la degete. Încă tună. Număr secundele. 5 mile depărtare. Iau cana și o cuprind cu ambele mâini. Frige așa de tare, dar miroase așa de bine. Scoate un picior afară, mă zorește intrusivul. De regula nu-l ascult dar azi da. Când un picior cand altul, degete goale scoase afară în ploaie. 

Cred ca l-am trezit pe cel mare. Îl aud intrând în bucătărie. A venit și el la ploaie. Și la un sărut. Îmi mângâie buclele. Și-mi zice ca miros bine. Ii dau dreptate. E preferatul meu. Și parfumul, și băiatul. Două câte două ies mâinile pe afară, ploaia ne răsfață mai departe cu prospețimea și mirosul ei. 

Soarbe din cafea. Face ochii mari. Simpla? Tu? 

Da. Azi da. Pt ca plouă. 

Facem planul zilei, ce gătim de mic dejun? Unde mergem după? Înșirăm câteva trasee. Cat stăm? În timp ce calculează variante, îmi bălăcesc degetele în ploaia din pragul ușii. Cafea, picuri, sărut, parfum. Cel mai prezent prezent. 

Sparkle

 Ma gandesc la batranica mea. O altfel de bunica, de o bunătate rupta din povesti. Mi-a mângâiat lacrimile când nu le mai puteam tine ascunse, când promisiunea părea departe ea mă asigura ca e aproape,atat de aproape încât ea poate sa o simtă. Ochii ei blajini și vocea ei liniștită. Ii aud sfaturile și acum, de parca e aievea.

Îmi spunea cât de simpla e viață dacă știi cum sa te uiți. Nu unde, ci cum! Cum iti da Dumnezeu răspunsul pe tava, dacă observi și dacă nu judeci. Au trecut multi ani ca sa înțeleg ce îmi spunea atunci, în acei zăpăciți ani.

Sunt oameni care spală vasele și ii știi ca au spălat vasele, pt ca le-au spălat în așa fel, încât sa ii știi ca le-au spălat, și sa știi ca ei au spălat vasele, nu altul. Sa nu te aștepți la nimic bun de la ei, ba chiar sa faci sa nu le ceri ajutorul. Le lasă acolo maldăr, vârfuri de vase, toate puse la uscat. Ca sa vezi ce mult s-au muncit. Le lasă acolo fix pt asta, ori ca sa le aduci lauda și mulțumire, ori ca sa te ploconesti la ajutorul pe care ei ți l-au oferit tie. Și apoi sunt oamenii care spală vasele în șoaptă, nici nu ii știi ca au fost acolo, nici nu știi ca le-au spălat. Le-au șters frumos și le-au pus și la loc. Au curățat chiuveta nici sa nu se vadă ca au fost acolo.

Sunt oameni care calcă drept și apăsat, purtând  hainele cele bune, privirea dreapta și nasu-n sus. Duc coșul cu merinde la altarul bisericii, cu tot ce dau ei. Sa ii vadă El, și lumea, cât sunt de curați și darnici. Sunt cei care dăruiesc ca sa se vadă. Ca isi ajuta prieteni, ca le fac cadouri cunoscuților, ca dăruiesc daruri copiilor, o fac astfel încât sa se vadă, sa se știe. ține-te deoparte. Și dacă iti dăruiesc ceva, dă-l mai departe. Fa o ruga peste dar, sa îl cureți, și dă-l mai departe.Nu tine de ei și nu tine cu ei. Alege omul șoaptă, omul umbra, care face bine fără sa ii vezi urma.

Sunt oameni care zâmbesc și au vocea blândă, care se îmbracă frumos și aranjează totul frumos. Și paianjenul isi țese pânza ca o dantelărie. Numai buna pt naiv, pt credul, inocentul care crede la suprafață. Nu sta aproape de ei, nu ii privi, nu ii asculta. De cele mai multe ori iei creaza frumosul nu pt ei, nu ca mulțumire, ci ca sa stârnească durerea invidiei în cel care încă e pe drum, în cel care încă nu a ajuns unde ii e sortit. Tine-te departe. nici nu ii privi. Stai langa cel care sfios și rușinos te primește în lumea lui, în casa lui, la masa lui. Stai aproape de cel soptit, cu zâmbet sfios, și fugi de ala cu gura pana la urechi.

Au trecut ani peste noi, peste amintiri. Însă sfaturile acestea le-am ținut aproape, și acum îmi par mai luminoase ca oricând. Mă uit în jur, mă uit în urma. I-am întâlnit pe toți, așa cum mi-a povestit ea. Și ei au fost exact așa cum mi i-a descris. 

Luminos

Ridica pereții în jurul tău, protejează-ti spațiul tău. Să fie doar al tău. Tine-i pe ceilalți deoparte, și primește-i înăuntru doar pe cei care te iubesc pe de-a-ntregul. Nu or fi mulți, dar dacă ii găsești pe ACEIA, or să fie de ajuns. Îmbracă-ți pereții în lumina, umple-i cu tot ce-ți place, cu tot ce te reprezintă. Extinde-ti lumea interioara în jurul tău. Înconjoară-te cu frumosul tău. Fiecare colțișor să îți poarte amprenta. Să te regăsești pe tine ușor. 

Nu te risipi în banalități mondene, nu urma turma. Riști să te pierzi pe tine încercând să aparții unei lumi fără esența. 

Făurește-ti lumea ta. După sufletul tău.

Nu îmi place trendul asta cu “new year, new me, new goals”. Nu îmi plac trendurile defel. Par doar niște puff-uri de sezon. Insa poți să te transformi, pe de-a totul, constant, în fiecare zi mai mult ca ieri. 

 

Mood

 

Mine