Ma gandesc la batranica mea. O altfel de bunica, de o bunătate rupta din povesti. Mi-a mângâiat lacrimile când nu le mai puteam tine ascunse, când promisiunea părea departe ea mă asigura ca e aproape,atat de aproape încât ea poate sa o simtă. Ochii ei blajini și vocea ei liniștită. Ii aud sfaturile și acum, de parca e aievea.
Îmi spunea cât de simpla e viață dacă știi cum sa te uiți. Nu unde, ci cum! Cum iti da Dumnezeu răspunsul pe tava, dacă observi și dacă nu judeci. Au trecut multi ani ca sa înțeleg ce îmi spunea atunci, în acei zăpăciți ani.
Sunt oameni care spală vasele și ii știi ca au spălat vasele, pt ca le-au spălat în așa fel, încât sa ii știi ca le-au spălat, și sa știi ca ei au spălat vasele, nu altul. Sa nu te aștepți la nimic bun de la ei, ba chiar sa faci sa nu le ceri ajutorul. Le lasă acolo maldăr, vârfuri de vase, toate puse la uscat. Ca sa vezi ce mult s-au muncit. Le lasă acolo fix pt asta, ori ca sa le aduci lauda și mulțumire, ori ca sa te ploconesti la ajutorul pe care ei ți l-au oferit tie. Și apoi sunt oamenii care spală vasele în șoaptă, nici nu ii știi ca au fost acolo, nici nu știi ca le-au spălat. Le-au șters frumos și le-au pus și la loc. Au curățat chiuveta nici sa nu se vadă ca au fost acolo.
Sunt oameni care calcă drept și apăsat, purtând hainele cele bune, privirea dreapta și nasu-n sus. Duc coșul cu merinde la altarul bisericii, cu tot ce dau ei. Sa ii vadă El, și lumea, cât sunt de curați și darnici. Sunt cei care dăruiesc ca sa se vadă. Ca isi ajuta prieteni, ca le fac cadouri cunoscuților, ca dăruiesc daruri copiilor, o fac astfel încât sa se vadă, sa se știe. ține-te deoparte. Și dacă iti dăruiesc ceva, dă-l mai departe. Fa o ruga peste dar, sa îl cureți, și dă-l mai departe.Nu tine de ei și nu tine cu ei. Alege omul șoaptă, omul umbra, care face bine fără sa ii vezi urma.
Sunt oameni care zâmbesc și au vocea blândă, care se îmbracă frumos și aranjează totul frumos. Și paianjenul isi țese pânza ca o dantelărie. Numai buna pt naiv, pt credul, inocentul care crede la suprafață. Nu sta aproape de ei, nu ii privi, nu ii asculta. De cele mai multe ori iei creaza frumosul nu pt ei, nu ca mulțumire, ci ca sa stârnească durerea invidiei în cel care încă e pe drum, în cel care încă nu a ajuns unde ii e sortit. Tine-te departe. nici nu ii privi. Stai langa cel care sfios și rușinos te primește în lumea lui, în casa lui, la masa lui. Stai aproape de cel soptit, cu zâmbet sfios, și fugi de ala cu gura pana la urechi.
Au trecut ani peste noi, peste amintiri. Însă sfaturile acestea le-am ținut aproape, și acum îmi par mai luminoase ca oricând. Mă uit în jur, mă uit în urma. I-am întâlnit pe toți, așa cum mi-a povestit ea. Și ei au fost exact așa cum mi i-a descris.
DA!
RăspundețiȘtergere