vineri, 28 februarie 2020

Andale

Vine Jorge in weekend.
Suna cumva...foarte a plaja undeva intrun sud, cu ceva margheritas si soare..cum sa nu te bucuri de Jorge? mai mai ca iti vine sa pregatesti ceva special, tort cu capsuni ca tot ne-au invadat capsunii din Maroc (!!), si un ceai care merge bine la vremea asta insulara..
El ne zice de soarele lui si muzica latino...noi o sa ii zicem de ploi si frigul de afara si Ed Sheeran, e de povestit nu gluma.

Doar ca Jorge e o furtuna, a 8 a (sau a 9 a?) pe anul asta.. inundatiile au atins tinutul de langa noi, aventuri de weekend nu se mai incumeta nimeni sa faca..spatiile publice sunt evitate pe motiv de Doamne-fereste..

Oare sa fac tortul cu etaje, sau o dam pe o tarta?

duminică, 23 februarie 2020

Wisely





Puținul

Ploua anul asta cum nu-mi amintesc sa mai fi văzut vreodată. Suntem la a 5a furtuna, grădina din spate e jumulita, un gard rupt, tufele de flori rupte, apa peste tot, pietrișul îmbibat.
Ploaia ca ploaia, dar vântul...șuieră ca in povesti. Ii auzi rotocoalele puternice, cărând dupa el nori mari si grei.
Lumea da vina pe poluare, si tind sa cred ca plătim prețul respectului pt planeta.
Cred ca suntem măcinați de alte griji si poluarea nu e pe primul plan, însă cred ca o sa vina o vreme cand efectele ei o sa afecteze viata cotidiană in mai multe feluri....
Văd un reportaj cu un sat întreg evacuat, casele sunt acoperite pana la acoperiș, oamenii povestesc cum au pierdut totul, casa, lucrurile, animalele fermei, cum hainele de pe ei e tot ce mai au...
Si asta e intr-o  țara in care exista respect pt natura, pădurile nu sunt tăiate aiurea, nici măcar copacii din orașe nu dispar fara motiv..iar cartierele rezidențiale se construiesc in mijloc de câmp doar ca sa protejeze restul terenului. Cand ne-am mutat nu înțelegeam de ce sunt casele atat de mici si grădinile atat de mari..in mintea mea era: lungește casa peste jumate de grădina si gata..Dar, dupa ceva vreme an inteles: omul de aici nu-si pune confortul pe primul plan, ci se gândește la urmări. Fiecare generație ar mai extinde casa peste grădina ajungând ca totul sa fie asfalt si beton... cum se întâmpla deja prin alte părți.
Aici mereu iarba e verde si florile sunt o Nebunie de primăvara, iar vara toți trăim ...... in grădina mare cat e ziua de lunga.
Ma gândesc la lucrurile mici pe care le putem schimba, suntem câteva miliarde, micul fiecăruia poate avea un rezultat incredibil. Piticii sunt deja educați la școala cum sa evite excesul de plastic: mergem cu plasele textile la cumpăraturi, cumpăram fructele si legumele in pungi de hartie, apa o luam la tetrapack. In ultimul an e vizibila diferența: fructele se vând in cutii făcute din hartie mai groasa, si chiar in lădițe in miniatura, fructele si legumele se vând la vrac si poti sa iti aduci plasa de acasa sa le pui direct in ea, jucăriile nu mai sunt ambalate in plastice futuristice ci in cutii de carton frumos tipărite..
Anul trecut, din magazinele de pe high street oamenii ieșeau cu cumpărăturile in maini pana la mașina. Eu am redescoperit rucsacul fițos si il car dupa mine peste tot, doar ca sa nu mai iau pungile lor. Anul asta am avut surpriza sa văd ca marea majoritate a magazinelor oferă pungile de hartie. O victorie mică, dar noi prin cerința clientului am schimbat asta.  Ca si cu alimentele, firmele si-au dar seama ca tb sa schimbe ceva altfel isi pierd clienții.
Pustii la școala au scris scrisoare către o firma producatoare de jucării cerându-le sa schimbe ambalajul de plastic altfel ei nu mai cumpara jucării. Si schimbarea s-a petecut, imi imaginez ca la nivel național si alte scoli au făcut ceva similar.
Nu sunt Dușmanul plasticului, ii înțeleg beneficiile însă folositul in exces e cel care încet si sigur distruge planeta.
Cred ca toți putem schimba ceva, educandu-i pe micuți in primul rând sa nu facă ce văd la oamenii mari....
Ținând cutia asta in mâna mi-am adus aminte cum erau magazinele înainte de revoluție. Goale in primul rând, dar apa, băuturile, lactatele se vindeau la sticla. Faina,mălai, zahăr in pungi de hartie. Carnea si chiar brânzeturile se înveleau intr-o hartie cu o fatza lucioasa si nu se rupeau ușor. Ideea e ca pana nu demult lumea putea sa existe si fara plasticul la orice pas.
Ma uit la gardul din curte, ăla de mai sta in picioare. Am hotărât cu vecinii sa nu-l schimbam încă pt ca pana la sfârșitul lunii mai vin doua furtuni si alte 5 in martie.
Cred ca e timpul, sa facem toți schimbările mici ca sa facem schimbarea mare pt generația următoare.

luni, 17 februarie 2020

Mask on

Inca un mommy blog se duce de rapa, si cu ocazia asta am dat unfollow la toate celelaltele. Nu de alta dar cam toate ajung la aceeasi concluzie: viata frumoasa cu pereti albi si soare in ferestre, era o falsitate, nimeni nu era fericit, pozele aveau scenarii, nimic nu era intamplator ci regizat in detalii. Ba chiar ei divorteaza si ea se casatoreste cu cel mai bun prieten.
Viata bate filmul.
Nimic de judecat in asta, cred ca viata fiecaruia are cate un capitol mai dificil, doar ca nu toti aleg sa vb despre asta. Pt ca un om cu probleme sau care nu se descurca e vazut ca un om slab. Lumea nu se grabeste in a-l ajuta, ci mai degraba in a-l judeca. Am trecut prin asta, am auzit ...comentariile pozitive menite sa te ridice, dar care in esenta se rezumau la "hai draga, da' ce, tu esti mai slaba ca X?"

Inteleg cumva de ce lumea se fereste in a fi complet transparent.

Ce nu inteleg e nevoia de validare! De ce toate minciunile cu casa curata si copiii zambind in soare in timp ce ei doi dorm pe inimioare roz? De unde nevoia asta de a zugravi o perfectiune inexistenta? ma gandesc la toti aflati la inceput de drum care cred ca asa tb sa fie totul, si care se arunca intr-o lume de "asa trebuie" pana ajung sa se piarda singuri..

Nu tot ce zboara se mananca! E de cand lumea..

So, mask on -singura masca, intro casa fara pereti albi sau curatenie la orice colt, si fara soare in geamuri, pt ca furtuna Dennis inca e deasupra.
Dar sarutul e chiar pe bune.


Introducere

Ma trezesc mai devreme, nu stiu de ce, dar foarte rar s-a intamplat sa dorm mult dimineata.
E timpul meu de mani-pedi, skincare si altele.
Maxim jumatate de ora, ma plictisesc repede. Scriu cu masca pe fatza - doar in ideea de a folosi timpul cat mai practic.
Cand e lumina aurie (zau ca am inteles cum se descurcau oamenii cand nu aveau ceasuri la indemana) - dupa rasarit, cand toate culorile cerului se strang in albastru luminos, pun cornurile la cuptor.
Nu le fac singura, nu m-am dilit, le iau din congelator si le pun la copt cat spal vasele, lasate de cu seara. Adun paturile si jucariile, la fel - de aseara.
Sunt gata odata cu cornurile si le pun la domolit in timp ce pregatesc cafeaua. Mirosul imi trezeste baietii si harmalaia zilei incepe cu un trosnet crocant de corn cu unt deasupra.
 Nici o brutarie nu-mi face cornurile asa de bune.

sâmbătă, 8 februarie 2020

Frumoasele




Fara scuze

Ti-ai luat cana cu ceai si te indrepti grabit spre masa.
Te ciocnesti cu goana altuia ce merge si el sa-si ia cana.
Versi ceaiul din cana, partial pe tine, partial pe celalalt.
Cum reactionezi?
......................................
Versi ce ai in suflet.

Purtam in suflet bucurii mari si mici, tristeti mari si mici, impliniri mari si mici, frustrari mari si mici.
Ca tot omul.
Le tinem in noi, le plamadim intrun tot, si mixul ala ne defineste fiinta.
Asa e firea lui/ ei, zic unii.
Nu cred asta.
Cred ca el/ ea alege sa fie intrun fel, in functie de mixul ala plamadit.
Sunt unii care se bucura...cu nimic, chestii mici in ochii altuia care se poate bucura doar de lucrurile mari.
Sunt unii care accepta greseli mari de la altii in timp ce nu accepta scama pe haina altora.
Sunt oameni care zambesc neconditionat cu altii, in timp ce n-au intelegere si toleranta cu altii.

Suntem rostul iubirii noastre, a intelegerii, a iertarii, a dorintei de ocrotire. Suntem insa si rostul reversului a tot ce e insirat mai inainte.
Si alegem in fiecare zi pe ce parte de balanta traim