Programul nostru e foarte aglomerat, munca mea de birou e extenuanta, mental si fizic. Dar cred intro viziune, si simt ca trebuie sa razbesc, asa ca imping mai departe. Ubi-ul are programele lui comunitare, biserica trece si ea prin schimbarile vremii, nici el nu le lasa jos, pt ca si el crede intro viziune. Cred ca suntem norocosi, ca facem ce ne place, insa cand pui pasiune si bun simt nu ai cum sa nu dai si de Natantici. Ca poarta costume scumpe sau hainute tricotate, Natanticii vremurilor noastre stiu cum sa profite. Si asta e rece(a).
Ca sa tin pasul cu treburile casei si cu girlie-stuff, am schimbat programul. Dusul diminetii il fac inainte de rasaritul soarelui, prima gura de cafea o iau in fata geamului de la gradina, hipnotizata de spectacolului cerului. Hainele le calc in timp ce pornesc laptopul si sedinta diminetii. Micul dejun e cu hei-rup, pt ca baietii ies din casa devreme.
Si de acolo inainte haos, inutil sa planific ceva dinainte, pt ca amandoi avem program diferit, seara ne adunam acasa, lectii, casnice, plimbari. Dupa cata energie avem de peste zi. Filmul de seara se lasa cu adormitul intre perne, mangaiat si pupat obrajori dulci, mangaiat si pupat obraji teposi cu barba sic. Pic de oboseala, dar in cuibul cu paturi pufoase, printre sforaieli de manzut si imbratisari de brate mari, ma regasesc pe mine, sterg greul zilei si zic ca e frumos si bine. Si asta e aia calda.
Ce fain... Nu le poți avea intotdeauna pe toate, important e să fie cât maai multe calde și fericite...
RăspundețiȘtergereLe balansam si noi cum putem :)
ȘtergereDa, asta e singura consolare, măcar îmi place ce fac, măcar fac ceea ce am învățat și experimentat ani la rândul. Chiar dacă uneori este foarte dificil să răzbești. Într-adevăr, trăim vremuri dubioase...
RăspundețiȘtergereExact…..
Ștergere