Gand de dimineata

 Dupa un an de munca in exces, am zis ca facem din Decembrie sarbatoare. Bradul, luminitele, decoratiunile au impodobit casa de la inceputul lunii, biscuitii de Craciun, colindele si mesele cu preparate festive au fost la ordinea zilei / saptamanii. A fost si usor pt ca aici se celebreaza Craciunul o luna intreaga. Poate de asta luna asta a trecut usor, calm, linistit, implinit. Poate ca si concediul amandurora, cumulat, si-a spus cuvantul. 

Am tras amandoi ca niste cai, fara pauze, cu consum mare, zeci de ora de munca, in fiecare saptamana. In naivitatea noastra am crezut ca oamenii vazand vor aprecia. Au apreciat, e drept, ca suntem capabili si ca putem si mai mult…. Pana cand ne-am desteptat si am inceput sa ne protejam, sa spunem ce si cat mai putem. Si s-a petrecut schimbarea. Pe langa apreciere a venit si recompensa. Sarbatoarea recompensei a presupus si o lectie invatata: nu te astepta sa primesti doar pt ca meriti. Oricat de mult ai muncit si ai fost apreciat, trebuie sa muncesti inca o data pe atat ca sa fii recompensat. 

Unii oameni ii intalnesti ca sa te bucuri cu ei de viata. Pe altii ii intalnesti ca sa ii ajuti sa se bucure de viata. Pe altii ii intalnesti ca sa te calesti, sa devii mai puternic tinandu-le piept si trecand peste incercarile pe care ti le pun in cale. Pe altii ii intalnesti doar ca sa stii cum sa nu fi. Pe aceia ii intalnesti ca sa cresti, sa fii mai bun, sa fii diferit, doar ca sa nu fii ca ei. 

 Ce am mai invatat? Ca prin toate treci cu bine, cu dragoste si bunatate.