sâmbătă, 8 iulie 2017
vineri, 7 iulie 2017
Tip-toe
Cred asta. S-a intamplat de prea multe ori incat sa zic acum ca "nu se poate". Povesteam zilele trecute cu o cunostinta mai recenta..despre una despre alta. Era obosita de caruselul din viata ei si se simtea fara energie nitel. Ii spun ca de obicei asta e momentul dinaintea schimbarii, cel putin asa a fost la mine de fiecare data. "Da da, trebuie sa ma trezesc intro dimineata si sa schimb totul! In cealalta directie si gata!".
Dimpotriva ii zic, incearca un pas mic, lasa sa se zgaltaie lucrurile un pic, cat sa stii ca drumul cel nou e solid, cat sa te tina, nu subred, sa cada cand esti la mijlocul lui.
Ii povestesc apoi, pe scurt, cum marile noastre schimbari au pornit de fapt de la pasi mici, intro alta directie. Da,ne-am aruncat cu capul inainte fara sa stim ce ne asteapta la tarm, insa stiam ca drumul cel nou e solid. Stiam ca drumul ne duce undeva, chiar daca nu stiam in detaliu, urmatorii pasi. Si nu a fost usor, la moment dat drumul parea mai degraba un labirint, insa odata ajunsi la tarm totul avea sens.
Un lucru, o traire, un proces, un mecanism, functioneaza chiar daca tu nu intelegi cum. Nu lasa (ne)intelegerea ta sa fie cel mai mare obstacol in calea evolutiei tale. Acesta a fost sfatul care in urechea mea de licean revoltat, a schimbat totul. E drept ca atunci cand proful de fizica cuantica iti spune asta, totul are alta greutate. I-am folosit sfatul si l-am dat mai departe cu fiecare ocazie. M-am lovit de "bine ca esti tu desteapta" sau de "aberatii!!" si de "hai mai, ce stii tu ce inseamna sa fie greu?". Acestor raspunsuri am raspuns cu tacere. Si i-am lasat asa. Oamenilor care cred ca stiu totul fara sa te intrebe care ti-e viata, cam merita sa ramana asa. Nu zic din rautate, insa astea s-au dovedit a fi cele mai istovitoare si inutile batalii.
Openmindfullness, seminariile facute pe tema asta mi-au extins orizontul, intelegerea, dar cel mai important, actiunile. Nu e un placebo, nu e o ameteala, e un sistem de antrenare a gandirii si a vointei, in aceeasi masura in care iti antrenezi corpul la sala. Cu un simplu "nu cred prostiile astea" ti-ai inchis singur orice usa spre un alt tarm. Mi-a folosit puterea exemplului. Daca am vazut ca un lucru functioneaza, ca alt om e marturie pt acel lucru, am lasat oride urma de reticenta si am lasat curiozitatea sa-si faca rostul.
Toate functioneaza, cu un pas mic facut in directia buna. Trebuie doar sa lasi mintea sa observe, sa acumuleze, sa evolueze si sa nu te grabesti in a inchide usile doar pt ca nu intelegi ce ar putea fi in spatele lor.
Dimpotriva ii zic, incearca un pas mic, lasa sa se zgaltaie lucrurile un pic, cat sa stii ca drumul cel nou e solid, cat sa te tina, nu subred, sa cada cand esti la mijlocul lui.
Ii povestesc apoi, pe scurt, cum marile noastre schimbari au pornit de fapt de la pasi mici, intro alta directie. Da,ne-am aruncat cu capul inainte fara sa stim ce ne asteapta la tarm, insa stiam ca drumul cel nou e solid. Stiam ca drumul ne duce undeva, chiar daca nu stiam in detaliu, urmatorii pasi. Si nu a fost usor, la moment dat drumul parea mai degraba un labirint, insa odata ajunsi la tarm totul avea sens.
Un lucru, o traire, un proces, un mecanism, functioneaza chiar daca tu nu intelegi cum. Nu lasa (ne)intelegerea ta sa fie cel mai mare obstacol in calea evolutiei tale. Acesta a fost sfatul care in urechea mea de licean revoltat, a schimbat totul. E drept ca atunci cand proful de fizica cuantica iti spune asta, totul are alta greutate. I-am folosit sfatul si l-am dat mai departe cu fiecare ocazie. M-am lovit de "bine ca esti tu desteapta" sau de "aberatii!!" si de "hai mai, ce stii tu ce inseamna sa fie greu?". Acestor raspunsuri am raspuns cu tacere. Si i-am lasat asa. Oamenilor care cred ca stiu totul fara sa te intrebe care ti-e viata, cam merita sa ramana asa. Nu zic din rautate, insa astea s-au dovedit a fi cele mai istovitoare si inutile batalii.
Openmindfullness, seminariile facute pe tema asta mi-au extins orizontul, intelegerea, dar cel mai important, actiunile. Nu e un placebo, nu e o ameteala, e un sistem de antrenare a gandirii si a vointei, in aceeasi masura in care iti antrenezi corpul la sala. Cu un simplu "nu cred prostiile astea" ti-ai inchis singur orice usa spre un alt tarm. Mi-a folosit puterea exemplului. Daca am vazut ca un lucru functioneaza, ca alt om e marturie pt acel lucru, am lasat oride urma de reticenta si am lasat curiozitatea sa-si faca rostul.
Toate functioneaza, cu un pas mic facut in directia buna. Trebuie doar sa lasi mintea sa observe, sa acumuleze, sa evolueze si sa nu te grabesti in a inchide usile doar pt ca nu intelegi ce ar putea fi in spatele lor.
joi, 6 iulie 2017
marți, 4 iulie 2017
#bujo
Liste
Nu de cumparaturi, nici planificari de vacante, nici meniul saptamanii, nici liste de curatenie, nu acele liste.
Ci liste cu tine. Cu afirmarile tale, cu recunostintele tale. Doar pozitive.
Pare aiureala, nu? pare amagire pe fatza, o betiveala cu APA RECE.
Armata de #bulletjournaljunkies o sa-ti spuna ca nu e asa.
Ryder Carroll, el a pornit totul, asta daca vreti sa stiti unde sa trimiteti dezaprobarile :)) Totul a pornit ca o metoda de a-si rezolva oamenii ADD-ul sau depresiile, insa a fost rapid asimilat si adaptat de milioane de oameni, transformandu-l intrun program de curatire a gandirii, de cultivare a curiozitatii, de stavilire a gandurilor (negative) care iti opresc orice sursa de bine si poztivism in viata.
Nu e nimic nou. Cineva ne-a zis asta inca de la inceputul vremurilor.....doar ca noi auzim mai greu...sau nu pricepem pe de-a totul
Asemeni rutinei copiilor, aceasta lista de recunostinte creaza un mecanism de siguranta si implinire.
De cate ori nu ai trecut de la zile fericite, pline de lumina si pozitivism, la zilele mohorate in care doar iesitul din casa pare un moment de netrecut? Anumite generatii resimt asta mai acut decat altele, si poate e firesc in dezvoltarea noastra, insa se pare ca unii ne garanteaza metoda ca tinandu-ne departe de tristeti-depresii-burn out si ce chestii negative va mai trec prin cap.
Bun, da cautare pe net la #bujo si ia notite. Inspiratia oamenilor e nelimitata, simtul artistic al fiecaruia isi spune amprenta, insa lasand asta deoparte, axeaza-te doar pe esenta. Scrie zilnic, la sfarsitul zilei, in 10 minute, recunostintele tale pe ziua aceea. Si gandeste-te doar la ele, si da deoparte ''stai asa ca pe de alta parte sunt si alea cu minus''. Tine cont ca acum te educi pe tine sa infloresti flori in gradina gandurilor tale, nu buruieni.
In prima zi or sa fie chestii generale: ma bucur pt ca suntem aici, ca avem ce ne trebuie, ca avem job, ca avem scoala, ca bebe, ca jucarii, ca nu facem foamete, ca fructe, ca flori, ca parfumuri, ca am terminat un task la timp, ca am scos gunoiul inainte sa dea pe afara, ca nu am mai lasat vase nespalate in chiuveta, ca am pregatit o cina grozava doar din resturi, ca am facut un weekend special, ca am citit un capitol, ca am vazut un film inregistrat acum 4 luni, ca am aruncat vechiturile pe care amanam sa le arunc, ca am pus o intrebare, ca am deschis un subiect. Orice iti trece prin cap, trece-le pe hartie. Cu timpul insa o sa vezi ca..incepi sa observi tot mai multe, sa constientizezi tot mai multe, printre care, lucrul cel mai uimitor: ca ai fost mult prea aspru cu tine. Ca ti-ai impus prea multe, ca te-ai judecat prea greu, ca nu ti-ai acceptat greselile, ca nu te-ai iertat in ceea ce credeai ca sunt dezamagiri.
Evident listele fiecaruia ajung in timp sa fie extrem de personale, si atat de diferite fatza de ale altora. Si asta e frumusetea, cand intelegi ca nu e nici o competitie. Ca bucuriile tale nu se compara cu ale altora, ca fericirile tale te definesc doar pe tine si atunci e ilogic si daunator sa mai cauti sa urmaresti/ copiezi dorintele altora. Trendul nu te defineste, doar gandurile si faptele tale fac asta.
Perspectiva asta de recunostinta transformata in obicei iti pune niste lentile optimiste pe varful nasului. Pt ca ceea ce inveti dupa primele saptamani o sa fie cat de mult ti-ai gresit tu tie-ti, cat de mult te-ai criticat. O sa ajungi in timp sa intelegi ca facand tot ce poti tu mai bine e mai important decat orice alta forma recunoscuta de succes.
Nu de cumparaturi, nici planificari de vacante, nici meniul saptamanii, nici liste de curatenie, nu acele liste.
Ci liste cu tine. Cu afirmarile tale, cu recunostintele tale. Doar pozitive.
Pare aiureala, nu? pare amagire pe fatza, o betiveala cu APA RECE.
Armata de #bulletjournaljunkies o sa-ti spuna ca nu e asa.
Ryder Carroll, el a pornit totul, asta daca vreti sa stiti unde sa trimiteti dezaprobarile :)) Totul a pornit ca o metoda de a-si rezolva oamenii ADD-ul sau depresiile, insa a fost rapid asimilat si adaptat de milioane de oameni, transformandu-l intrun program de curatire a gandirii, de cultivare a curiozitatii, de stavilire a gandurilor (negative) care iti opresc orice sursa de bine si poztivism in viata.
Nu e nimic nou. Cineva ne-a zis asta inca de la inceputul vremurilor.....doar ca noi auzim mai greu...sau nu pricepem pe de-a totul
Asemeni rutinei copiilor, aceasta lista de recunostinte creaza un mecanism de siguranta si implinire.
De cate ori nu ai trecut de la zile fericite, pline de lumina si pozitivism, la zilele mohorate in care doar iesitul din casa pare un moment de netrecut? Anumite generatii resimt asta mai acut decat altele, si poate e firesc in dezvoltarea noastra, insa se pare ca unii ne garanteaza metoda ca tinandu-ne departe de tristeti-depresii-burn out si ce chestii negative va mai trec prin cap.
Bun, da cautare pe net la #bujo si ia notite. Inspiratia oamenilor e nelimitata, simtul artistic al fiecaruia isi spune amprenta, insa lasand asta deoparte, axeaza-te doar pe esenta. Scrie zilnic, la sfarsitul zilei, in 10 minute, recunostintele tale pe ziua aceea. Si gandeste-te doar la ele, si da deoparte ''stai asa ca pe de alta parte sunt si alea cu minus''. Tine cont ca acum te educi pe tine sa infloresti flori in gradina gandurilor tale, nu buruieni.
In prima zi or sa fie chestii generale: ma bucur pt ca suntem aici, ca avem ce ne trebuie, ca avem job, ca avem scoala, ca bebe, ca jucarii, ca nu facem foamete, ca fructe, ca flori, ca parfumuri, ca am terminat un task la timp, ca am scos gunoiul inainte sa dea pe afara, ca nu am mai lasat vase nespalate in chiuveta, ca am pregatit o cina grozava doar din resturi, ca am facut un weekend special, ca am citit un capitol, ca am vazut un film inregistrat acum 4 luni, ca am aruncat vechiturile pe care amanam sa le arunc, ca am pus o intrebare, ca am deschis un subiect. Orice iti trece prin cap, trece-le pe hartie. Cu timpul insa o sa vezi ca..incepi sa observi tot mai multe, sa constientizezi tot mai multe, printre care, lucrul cel mai uimitor: ca ai fost mult prea aspru cu tine. Ca ti-ai impus prea multe, ca te-ai judecat prea greu, ca nu ti-ai acceptat greselile, ca nu te-ai iertat in ceea ce credeai ca sunt dezamagiri.
Evident listele fiecaruia ajung in timp sa fie extrem de personale, si atat de diferite fatza de ale altora. Si asta e frumusetea, cand intelegi ca nu e nici o competitie. Ca bucuriile tale nu se compara cu ale altora, ca fericirile tale te definesc doar pe tine si atunci e ilogic si daunator sa mai cauti sa urmaresti/ copiezi dorintele altora. Trendul nu te defineste, doar gandurile si faptele tale fac asta.
Perspectiva asta de recunostinta transformata in obicei iti pune niste lentile optimiste pe varful nasului. Pt ca ceea ce inveti dupa primele saptamani o sa fie cat de mult ti-ai gresit tu tie-ti, cat de mult te-ai criticat. O sa ajungi in timp sa intelegi ca facand tot ce poti tu mai bine e mai important decat orice alta forma recunoscuta de succes.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








