Nu fac liste, nu le inteleg rostul, ba imi par chiar imature.
Cu exceptia listelor de cumparaturi sau a itinerariului de vacanta.
Altfel, sa-ti planuiesti ce faci anul ce vine... E ca si cand ce anticipezi tu e mai presus decat ce vrea El..
Go with the flow si invata din mers, fii deschis la ce e nou si adapteaza-te la nou ca sa nu mai repeti greseli trecute.
Fac in schimb recapitularea anului ce trece, si multumesc pt toate, pt ca toate m-au luminat si desteptat. Multumesc pt oamenii ce i-am avut aproape, pt ca nu a trebuit sa ma prefac niciodata ca suntem ok, m-am simtit in siguranta in familie si alaturi de prieteni pt ca mi i-a ales viata pe cei mai buni. Multumesc pt cat de mult am muncit, pt ca asta mi-a adus niste realizari pe care altadata le visam. Multumesc pt cat de mult am calatorit pt ca am vazut cat de minunata e lumea.
Imi vine in minte o vorba spusa de cineva cu ani in urma:
Cand iti numeri bucuriile peste ale alora, se cheama fala, nu binecuvantare. Si asta e mandrie, nu credinta!
Fa-ti listele pt ce va fi, sau multumirile pt ce a fost, dar fa-le doar tu cu tine, nu tu peste altii. Nu fa loc de comparatii, ci doar tu cu tine.
marți, 31 decembrie 2019
vineri, 27 decembrie 2019
marți, 24 decembrie 2019
In Ajun
Ziua de Ajun. In copilarie o ajunam, faceam treaba cot la cot cu mama si spre seara mancam cartofi prajiti. Casa mirosea a perdele spalate si covoare frecate cu otet, tamplaria era alb-lucioasa, iar din bucatarie mirosea a sarmale, cozonac si friptura. Mama clincaia castroanele cu tot felul de aperitive, iar noi doua stateam in sfarsit la tv cu cartofii prajiti in fata uitandu-ne la un film.
Nu stiu cum se facea dar Mosul venea la noi tarziu in noaptea de Ajun. Tata zicea ca stam aproape de munte si coboara la noi mai intai. Perfect logic mi se parea. Dupa o zi de munca cum nu munceam tot anul, era ceva magic sa gasim cadourile sub brad.
Nu-mi amintesc ce primeam, dar erau multe pachete. Papusile si jucariile s-au transformat in parfumuri si bijuterii si ma uimeam mereu cum de stia Mosul exact ce-mi trebuia!
Mi se parea magic un lucru, si gandul asta il aveam de cand eram copil: cat de mult ne iubeste Dumnezeu daca de ziua lui Iisus primim noi cadouri si lumea straluceste in frumos!
Urarile de bine si de fericire ar tb pretuite mai mult decat bunastarea de pe masa, implinirea inimii ar tb pretuita mai mult decat cutiile lucioase de sub brad, pacea dintre noi ar tb pretuita mai mult decat ciocnitul paharelor. Pt ca in primul rand sarbatorim speranta ce a venit odata cu nasterea Domnului.
Sa aveti cu totii un Craciun magic de frumos, incarcat in iubire si pretuire! Restul e doar decor
Nu stiu cum se facea dar Mosul venea la noi tarziu in noaptea de Ajun. Tata zicea ca stam aproape de munte si coboara la noi mai intai. Perfect logic mi se parea. Dupa o zi de munca cum nu munceam tot anul, era ceva magic sa gasim cadourile sub brad.
Nu-mi amintesc ce primeam, dar erau multe pachete. Papusile si jucariile s-au transformat in parfumuri si bijuterii si ma uimeam mereu cum de stia Mosul exact ce-mi trebuia!
Mi se parea magic un lucru, si gandul asta il aveam de cand eram copil: cat de mult ne iubeste Dumnezeu daca de ziua lui Iisus primim noi cadouri si lumea straluceste in frumos!
Urarile de bine si de fericire ar tb pretuite mai mult decat bunastarea de pe masa, implinirea inimii ar tb pretuita mai mult decat cutiile lucioase de sub brad, pacea dintre noi ar tb pretuita mai mult decat ciocnitul paharelor. Pt ca in primul rand sarbatorim speranta ce a venit odata cu nasterea Domnului.
Sa aveti cu totii un Craciun magic de frumos, incarcat in iubire si pretuire! Restul e doar decor
duminică, 22 decembrie 2019
sâmbătă, 21 decembrie 2019
Vibrant
Trec pe aici zilnic, cel puțin de doua ori. Oricat as fi de obosita (de regula in drumul de la munca), cand ajung aici prind energie. E locul cel mai vechi din oraș, construit înainte de 1426. A rămas nealterat de atunci, ceva consolidări in sec 18. E un loc viu, care vibrează, oricâtă gălăgie ar fi in oraș, sub poarta timpul sta in loc. Are o magie in pietre, de parca ar fi vii, de parca ar zice o poveste. Totul e păstrat in același fel, de atâtea secole, pietrele cubice de sub poarta, clădirea veche din prelungirea Porții.. in prezentul asta grăbit, tehnologizat, poarta e unul din locurile care te face sa simți.
De asta nu o sa ma găsești niciodată într-un oraș cu sticla si beton.
De asta nu o sa ma găsești niciodată într-un oraș cu sticla si beton.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




