E o perioada, una relativ scurta, cand multi in jur sunt, mai mult sau mai putin deprimati.
Pt mine asta se intampla in perioada de ploi dinaintea exploziei de muguri infloriti. Anul trecut nu s-a oprit ploaia vreo zi, toata luna, iar soarele il vedeam prin nori, era insa o explozie de bucurie cand stralucea mare si gras pe tot albastrul chiar pt cateva ore.
Anul asta nu e chiar deprimare, e mai mult oboseala si melancolie, dor de oameni. E un abur de astenie :)
Si naaaa...ma gasesc eu sa dau sfaturi sau incurajari celor care sunt in plin ocean de deprimare (nota pt mine: data viitoare taci!). Mnu mnu, nu e indicat sa spui vorbe, pt ca risti ca la urechea celorlalti sa ajunga doar vorbe, tb sa faci ceva, ca omul ala sa simta! Imediat te trezesti cu un "tie iti convine sa vorbesti", eu ma bosumflu, pt ca nu sunt o printesa razgaiata care a plutit prin viata, stiu si eu cum e, si raman lucrurile asa.
So, depinde de tine, cat vrei sa aluneci pe panta si cand vrei sa incepi sa urci dealul.
Eu o sa trec la fapte :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu