My best Friday

E clar, a fost cea mai frumoasa zi de vineri.
A fost prima zi cand am lucrat de acasa (incredibil de mult spor la munca, netulburat fiindu-mi programul de interminabile sedinte), fara bibileala de office, fara zabovitul in trafic, fara gandul "oare ce face puiul?".
Am stat in pijama si uggshi pufosi pana la pranz, mi-am baut cafeaua cu frisca in pragul usii de la bucatarie (necutezand sa ies in curte intro tinuta asa comfy), ascultand pescarusii, respirand aer curat si cautand soarele printre nori.
Singura grija imi era sa nu-mi vars cafeaua la busiturile motzatului mic, care a descoperit trotineta. Nu avem noi casa sa se dea Ubi cu bicicleta, dar stiu ca cel mic face ture cu troti, sau masina cu trei roti :)
Chiuiala a fost si cu mai mult spor pt ca bunica-sa s-a razgandit in a mai pleca acasa, prelungindu-si vacanta cu inca doua saptamani. Nu am sarbatorit inca cu "pampanie" dar poate o facem weekendul asta. Deocamdata ne ciocnim sticlele de apa sau sucuri, strigand LMA sau Hepi Baldey dupa caz, la initiativa piticului, of course.
Si iaca de ce scriu: ma uimeste copilul meu. Toti, toti parintii traim cu sentimentul ca "ai nostri" sunt cei mai tari. Si e normal, ii iubim pana la cer, e un infinit sentimental, simti cu fiecare celula dragostea care te inalta de fericire. Avem bucurii de necuprins in cuvinte si ne prabusim in abisuri adanci la orice julitura, raceala sau orice altceva ce i-ar putea cauza cea mai mica durere.
De cand suntem parinti traim cu inimile inafara trupului, avnd griji ce nu stiam ca exista, dar traind bucurii de Rai coborat pe pamant.
Si atunci e normal sa simtim ca "ai nostri" sunt cei mai tari. Personal cred ca lucrurile sunt anormale atunci cand sentimentul asta e continuat cu o comparatie cu alti copii...
A fost cea mai frumoasa zi de munca, cand singurul om ce trebuia impresionat sau convins era pustiulica al meu, care cuibarit in brate( Doamne, ca nu sunt bijuterii mai frumoase purtate la gat decat manutele astea dolofanute) ma intreba What's this de cinci ori la rand. Si ii raspundeam cu gadilici de fiecare data, cu stampila de pup la final :)
Si ma gandeam cum imi palpaie ochiul daca intro sedinta aud aceeasi intrebare de trei ori....:)
Binenteles ca voia sa "cucheze" si el, i-am explicat ca doar mami lucreaza cu mouse-ul de oameni mari, motiv pt care a aparut cu laptopul lui de pustiulica :) A continuat apoi sa deseneze in caietul meu de notite ( sunt sigura ca sefii mei vor fi impresionati de solutiile mazgalite in roz si verde si albastru :))
Si am continuat sa lucrez cu el in brate.
Dupa-masa a fost plina, cu turele cu trotineta, povestile cu tati care a fost pus la curent cu jumatatea noastra de zi, baia mea calda si spumoasa, manichiura de weekend, lista de cumparaturi pt azi, povestile cu cei de acasa si privitul ploii de pe geam, desenele animate si gag-urile de seara.
Probabil program plictisitor pt unii.....poate, dar atata fericire pt mine! :)