sâmbătă, 9 aprilie 2016

We call it Home!


Mi-am luat mamiul la plimbare, devreme, asa sa incepem weekendul in forta. Sa povestim, sa recuperam...Sa ne spunem gandurile, sa ne marturisim...Sa cascam ochii la vitrinele cochete ale magazinelor mici ce abia atunci se deschideau. Stradute mici si intortocheate, cladiri vechi de secole, flori proaspete si colorate asezate pe pervazul ferestrelor mici.
Imi spune ca are impresia ca se plimba prin Sighisoara, tot centrul orasului e adunat in jurul castelului, simti istoria, totul e pastrat cu o dragalasenie si mandrie locala.
M-am obisnuit cu locul asta, ma simt ca intrun cuib.
Am uitat cand am avut ultimul atac de panica..
Cand vrem putin rush mergem in orasul de langa, 15 minute de mers pe jos. Malluri, magazine, cafenele, restaurante, alt timp, alta viteza.
Ii place locul asta, ii place casuta.
- Dar nu ti se pare micuta?
- Nu, imi raspunde mama. E ca un cuib.
Uimitor, ma gandesc, cum de spune si ea "cuib".
Imi amintesc cat de ciudat imi era la inceput. Cum? De pe strada intru direct in casa? Fara un ....hol, ceva? Vizionasem cateva case pana la asta, si toate pe acelasi tipar. Vlad umbla tot cu umerii stransi. "Mai femeie, dar o casa din aia in care sa ne dam cu bicicleta nu gasim?"
Ba gasim....da gaurim contul :)
Au trecut lunile si ne-am obisnuit. Mi se pare normal sa fie asa, nu e un loc mai bun sa te aduni cu familia, sau cu prietenii, ca intrun astfel de cuib. 
In schimb imi place dormitorul mare, alb si luminos. Si baia mare, alba cu trandafirii ei rozulii. Si imi place camera juniorului, luminoasa, de acolo vad cel mai frumos rasarit in diminetile de weekend. Si ador sa-l vad dormind, mai scoate cate o vorbulita in somn si incerc sa ma prind ce viseaza.
Imi place bucataria noastra, spal vasele sau mesteresc ceva intro oala si ma uit pe fereastra fix la curtea din spate. Se fugaresc amandoi jucand fotbal.
-Imi place ca e colorata, imi zice mama. Ai decorat-o frumos, e asa....veseloasa! Ca voi!
Ca noi! Chiar asa.....nu vrem sa epatam cu nimic, nu vrem sa ne inconjuram de lux, nu asta e scopul vietii, si altfel de valori tb sa transmitem mai departe. Obiectele adunate intro casa nu te reprezinta prin valoarea lor materiala, asa-i? Pt ca daca te-ar reprezenta...ar fi o problema, nu crezi?
Imi place casuta noastra, e asa....ca noi! :)


7 comentarii:

  1. He, he, asta mi-aduce aminte de o vorba a instalatorului care ne-a schimbat teava de gaze: Doamna, aveti cea mai goala bucatarie pe care am vazut-o pana acum!
    E mai goala, dar am aer si ma simt bine in ea. Asa si cu tine...Daca ai reusit sa realizezi o casa ca in viziunile tale, nici nu mai conteaza cat de spatioasa este. E cuibul tau si gata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) eheeee in viziunile mele e tot ceva spatios, cu obiecte cu un pic de ...ceva personal. Nu as putea sa cumpar dupa firma sau dupa cat de "ultimul racnet" ar fi :)

      Ștergere
  2. Știu ce spui,nici eu nu m-am simțit acasa in casa in care am stat anul trecut deși era mult mai luxoasa
    Asta e ca o casa,pe care am mobila-o cum am vrut noi si cred ca si asta contează :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ahhh ce scump ai scris despre cuibusorul vostru. Deja imi imaginez cat de placut e sa traiesti in casuta voastra. As vrea si eu sa am o baie mareeeeeee. Ma bucur mult ca stiti sa traiti frumos! Va pupam cu drag, Liuba x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încercam si noi sa facem ce e mai bine si mai frumos! :)
      Dar sunt sigura ca si la voi e la fel! :)
      Pupici mari!! :)

      Ștergere
  4. e bine cand te simti bine in cuib!!!

    RăspundețiȘtergere