Touch of souls

Nici nu pup bine Ubi-ul de bye-bye, ca si primesc un mesaj de la el: nu mai e Cohen.

Am auzit recent o teorie: cea a numarului limitat de WTF. Adica omul dispune de un numar limitat de momente care-l uluiesc intratat incat il provoaca sa ia atitudine, sa reactioneze. Din nebagare de seama, omul tinde sa le iroseasca la tinerete, risipindu-se, disipandu-se, rupandu-si aripile in toate. Ajunge apoi, la actul III, sa se resemneze, sa nu mai reactioneze nicicum intrun mod pozitiv.

Fara sa stiu detaliile astea toate, dar dintrun spirit de conservare puternic, am decis undeva, candva, sa let it go, sa nu mai incerc sa schimb totul, sa ajut mainile intinse spre ajutor, sa ignor gurile rele si strambe, sa nu judec atunci cand...fiecare isi da masca jos.

Nu sunt ignoranta, nici indiferenta, nu vreau folowersi, nu vreau centrul atentiei. Sunt chiar let me be chiar si cand dorm. Dar nu reactionez la orice WTF...le rationalizez..

Dimineata de azi a durut mai tare decat dimineata de dupa alegerile din SUA. Departe de a fi interesata de politica, am reactionat doar asemeni celor care nu vor sa renunte la un cod moral, la bun-simt. Cum o colega spunea, ea americana fiind, socul acestei alegeri, nu este in victoria republicanilor, ci in mesajul pe care aceasta victorie il transmite: oameni cu bani, cu putere pot sa faca ce vor, cand vor, cui vor. Ca lucrul asta e valabil de cand e lumea si pamantul e adevarat, insa de data asta, omul obisnuit a ales ca acest model gaunos si putred sa le conduca destinele.

Unele cupluri isi au melodiile lor. Noi il aveam pe el. Ne tinea inimile aproape cand timpul si distanta ne indeparta trupurile. Ne tinea gandurile intrun loc atunci cand lumea tragea de noi incercand sa ne risipeasca in toate zarile. Ne-am spart in mii de cioburi si ne-am unit instantaneu intro clipa, pe un cantec de-al lui, ascultat prin telefon. Ne-am trait bucuriile si veseliile, ne-am cladit fericirile, avand muzica lui in surdina. Ne-a intregit decorul. Ne-a inaltat cu poeziile lui, vorbind inimii, nu rationalului.
Am ascultat toata ziua Cohen, melodii, concerte, interviuri.
Un coleg imi spune: omul e un fenomen, in felul lui un renascentist.
Ii sunt de acord, din toate motivele mele..
"Gandeste-te putin, de 40 de ani, trei generatii s-au iubit, certat si impacat pe muzica lui. Bunicii mei, parintii mei, noi acum, si sunt sigur ca la adolescenta copiii mei il vor asculta si pe el..."
Omul a avut un dar, l-a folosit, si cu bun-simt a schimbat un colt de lume, cu bun-simt si eleganta. Rara avis dragilor..