Ceva dulce

Voiam sa o scriu de Valentines, insa baietii mi-au facut program, asa ca scriu acu, scurt si rapid, asa ca de o pauza.
Pt inceput tb sa recunosc ca am sarbatorit ziua mai devreme, cadourile la fel. Deci posibil sa nu fiu atat de obiectiva pe cat as vrea.
So....e despre Valentines, intrun birou majoritar masculin.
M-am trezit zicand cam des "ce rai pot fi baietii"!
De ce? Pai pt ce ganduri au ei cand femeile ii asteapta cu flori si ciocolatele!
Se adunasera inca de dimineata, aruncand tunete neprietenoase catre orice urma de Valentines.
Primul care le-a iesit in cale a fost google, cu doodle-ul de iubareala.
Apoi invitatia unor fete de a onora un bake-sale pe fundal de inimioare si mult roz.
Suficient material pt o pauza de cafea cu asorteuri frustrate "da de ce sa imi zica cineva cand sa sarbatoresc iubirea?" Sau "o zi pe an, daca nu ii aduc buchetul de trandafiri, ea se gandeste la divort ca nu o apreciez"
Well..am zis si eu candva vorbele astea, pe vremea cand duceam o revolutie contra consumismului, apoi am invatat sa pretuiesc bunul din toate, asa..cu masura si echilibru. Mi-am instruit Ubiul ca daca ii trec flori prin cap, atunci sa cumpere buchetul a 2a zi, cand pretul nu mai e umflat de 4 ori. Si nu din zgarcenie, ci din bun-simt. Iesitul la restaurant l-am preferat mai repede, tocmai pt imi plac lucrurile ne-grabite si ne-aglomerate.
Undeva la mijloc, asa vad lucrurile. Nici ei cu spume la gura cand e de sarbatorit ceva, nici ele cu rimelul scurs printre lacrimi pt ca nu s-a intamplat totul dupa un scenariu impus.
Pana la urma dragostea nu sta intro cutie de bomboane supraestimate.
O poti vedea si intro farfurie cu pancakes, frisca si fructe, ce te-asteapta pe masa dimineata devreme, intro zi ca oricare alta.