Despre iepurasii inocenti

-Hei, esti aici sau esti fantoma?
-Sunt aici, dar sunt fantoma..
-Haha...te-ai intors deci, acu e bine in uk, nu?si Parisu, ce zice ca ai plecat?
-Parisu e ....ai chef de o cafea?

Mi-am dat seama repede ca nu prea e distractie cu fetele. Prea multa drama, prefacatorii, prietene bune pana pleaca una si celelalte o barfesc, planuri minutioase ca sa se intample nush ce rendez-vous...Era prea mare lalaiala pt mine, asa ca am ales grupurile cu baieti. Dar si acelea pe alese evident. Stiam totul despre masini, vorbeam despre curse cand fetele de varsta mea coseau haine la papusi ca sa fie modiste. Purtam tenisi cand fetele cautau sandale si-mi agatam genunchii in zidurile pe care le escaladam cu vardistii. Si invatasem sa ma apar, tot de la ei, asa ca eu eram fata care dadea bine cu croseul, la nevoie.
Prima trusa de machiat? La douazeci si ceva de ani, pt ca mi-a luat-o Ubi.
Pe termen lung a dat roade, am dat-o pe girlie stuff acu la...maturitate, meseria mi-e chiar bratara de aur, si joaca cu masinile mi-a dat pasiunea pt munca. In continuare numar pe degetele de la o mana prietenele fete...

Ma uit la el, e daramat. Vorbeste in soapta! Tocmai el, cer care cerea atentie prin tonul ridicat si gesturile largi, el rebelul aproape macho, el mi-se-rupistul, a albit si vorbeste in soapta.
I-am cunoscut cu un an in urma, plecam de la un curs cu ei in masina. Zilnic, timp de o saptamana, acelasi tablou: el era asa, ea...un iepuras inocent. Fragila, finuta, cu ochii umezi pt ca iar a fost greu la munca si se simte proasta si deprimata, ca incepe vorba in engleza si o termina in franceza, ca nu e locul ei aici in tara asta rece si gri. -Vaaai, dar nu esti proasta, nu mai zi asa! -Ba da, sunt proasta si urata, si nu ma descurc aici. -Hai, uite, facem noi cumva si te imprietenesti cu fete bune si o sa fie bine. (Nu nu nu, nu mi-o pasa mie ca in grupul nostru fetele...sunt vikingi cutezatori, cu tocuri....)
Timp de o saptamana zilnic am ascultat miorlaieli despre lumea rea si ce greu ii e ei, fara prieteni si parinti, ce trista e viata intre straini, si cum nimanui nu-i pasa si cum ea nu e obisnuita cu raceala asta, pt ca ea da totul pt prieteni. Si-l auzeam pe el cum ii promitea si luna de pe cer, doar ca sa nu mai planga.

Un an mai tarziu, divortat, ea a ramas la Paris (plecasera cateva luni mai tarziu dupa ce ea l-a convins ca moare daca mai sta in UK), Fostul lor sef se intorsese in Paris si uite, acu i-a chemat acolo. Ce poate fi mai frumos si romantic de atat? S-au mutat in graba, au pierdut multi bani in proces pt ca nu respectasera contractul de aici, garantia la casa din Paris era multa..pe scurt trebuiau sa munceasca vreo 2 ani ca sa se puna pe picioare. Dar la Paris, unde aerul e romantic o sa treaca repede.

Imi spune cum primele saptamani acolo a fost o renastere pt ei. Ea zambea de dimineata pana a 2a zi dimineata. Se plimbau, ieseau la restaurante invitati de noii colegi. Seful era o mimune, ii ajuta cu orice, totul parea incredibil de usor. Ea era iar vesela si copilaroasa, nu mai plangea, iar Parisul ii dadea aer misterios.
-Ai vazut Lolita? (Nup..am citit cartea..)asa era ea, femeie matura la birou, copilul vesel si de ocrotit acasa.
Lucrau impreuna, incepuse si el sa se schimbe, indrumat de ea, alta garderoba, alta freza.
A durat cateva luni, vreo 3 asa. Apoi au inceput delegatiile. Au re-inceput delegatiile, cam ca in Bucuresti, dar intrun ritm mai alert. Saptamanal, el isi facea griji, ca e ea prea obosita. Dupa alte cateva luni a inceput sa intre la banuieli. Cine face delegatii saptamanal, cu seful, de miercuri pana duminica?....I-a umblat in bagaj, intro zi, cand ea era la dush. Si a gasit lenjeria jucausa...a confruntat-o, a plans, a recunoscut, i-a zis ca el e de vina, ca nu era genul ei, ca s-a schimbat, ca seful o respecta, si o face sa se simta femeie, ca ii da curaj, ca e alta si ca atat a fost drumul lor.
Au divortat repede. El a ramas cu creditele, ea cu Parisul.
A plecat de acolo, si acu sta in uk, cat o sa reziste.

Nu stiu ce sa ii spun, pt ca sunt cuvintele de prisos. Cum sa ii spui unui astfel de om ca o sa fie bine candva? Mai ales cand stii ca sunt oameni care nu si-au revenit niciodata dupa astfel de intamplare..
Ii spun asta, si ii mai spun ca in schimb stiu ce o sa fie cu ea. Pt ca iepurasi din astia am mai vazut. Atata duplicitate si minciuni ascunse, atat joc comportamental, atata falsitate, necesita neuroni si un oarece stres. La un moment o sa i se sparga bula de sapun, pt ca adevarul mereu iese deasupra. Iepurasii care mereu cauta ceva si vor ceva, nu or sa se opreasca niciodata. Precum capusele vor sari de pe o gazda pe alta, mai primitoare si dintrun salt in altul nu vor avea nimic niciodata. O sa vrea mereu mai mult si o sa fie in strafundul ei mereu nefericita, pt ca mereu o sa vrea altceva. Sau poate ca seful o sa dea peste un iepuras nou, mai bine prelucrat..

Ii doresc binele, sa iasa din lectia asta un om diferit, invatat. Sa aiba rabdare, sa aiba incredere...

Ii povestesc lui Vlad...despre iepuras..si-mi zice ca i-am dat sfat bun. Pt ca doar gandul asta il poate ajuta pe om sa treaca peste o astfel de inselatura. Si daca e, o sa ii spuna el ca o sa fie bine. Pt ca dupa o astfel de facatura, data urmatoare alegi fara greseala. Si ma saruta asa, cat sa-mi pluteasca inimoare in jurul capului.