marți, 26 septembrie 2017

Jocuri

Laura a scris o postare tare interesanta, cu sfaturi numai bune pt cei cu copii mici.
Nu o sa-mi iasa o postare atat de stiintifica si educativa ca a ei, nici nu imi propun sa dau exemple sau modele, ci doar o sa povestesc ce facem noi, in cea mai mare parte a timpului: ne jucam!

Am inceput cat am putut de devreme cu sistemul Montessori, nu l-am urmat cu strictete, ci ne-am straduit sa ii urmam liniile principale. Nu am vrut sa rescriem "dl Goe" cu cohoarta de mamitze, nu am plecat urechea la vocea forumului de mamici din parc, ci am mers mana in mana cu educatoarele si cu cartile de parenting ;p

Mogaldel a avut posibilitatea sa aleaga ce vrea inca de cand era bebeloi. Stiu ca lumea se mira cum de intelegem un copil care nu vorbeste, insa adevarul e ca a fost usor. Daca esti atent la felul in care comunica copiii, daca ii vb precum unui om si nu o dai pe bebeleasca tratand copilul ca pe un botz care nu stie nimic, o sa vezi cum copilul te intelege si chiar cauta el cai sa se faca inteles. In magazin ii explicam ce facem, ce cautam, pt ce luam alimentele(ii spuneam la ce le folosim), la hainute il intrebam ce culori vrea, ce modele(si am observat asa care ii e culoarea preferata, animalutul preferat, etc), la raionul de jucarii mergeam tot impreuna si ii aratam ca poate sa isi aleaga doua jucarii.

Nu i-am pus alegerile la indoiala, am vrut sa simta ca il respectam ca personalitate.

Casa am mobilat-o tot Montessori, casele de fapt, pt ca pana la varsta de 3 ani ne-am mutat prin 3 tari..Spun de numarul tarilor nu pt palmares, ci sa spun cu bucurie ca Mogaldel s-a descurcat de minune. Cand ii dai copilului curaj in loc sa-l sperii cu temeri idioate, gen bau-bau sau NU spus doar asa ca sa stie cine e seful, cand ii explici logic si direct orice faci, il ajuti de fapt sa fie constient de el, de ceea ce poate face, dar si de mediul din jurul lui.

Prima regula: am luat totul in joaca! Ciorbita data de toboganul din sufragerie, jucariile manjite cu mancare pt ca "le era foame", manutele murdare pana la cot de mancare, vopseaua tempera de pe hainute sau covoare, nu au fost motive de crize existentiale, ci imortalizate ca filmulete pt ca stiam ca or sa ne fie la toti amintiri de gura pana la urechi. E drept ca mi-a stat inima in loc cand ocazional cate un ruj, rimel sau fard lua calea toaletei...insa asta m-a invatat sa fiu mai ordonata. :))

Si am zis ca nu stiu ce sa scriu cand m-am apucat...:))sunt atatea de povestit! Ideea ca nu jucariile conteaza atat de mult cat mai ales atitudinea parintilor. Cand pornesti la drum cu gandul ca il inveti pe copil lumea, descoperindu-l pe el, nu modelandu-l, nu prea ai cum sa dai gres.

Si acu, ziceam de jucarii. Seturi de creatie si constructie, Duplo, mini-Lego si Lego, nelipsite. Construim impreuna cu el, incercam sa urmam carticelele cu instructiuni insa mai degraba il incurajam sa asambleze totul dupa cum i-ar place lui sa fie. Cărțile sunt nelipsite,cele de povesti si cele de activități. Blocul de desen si toate felurile de culori,de la creioane,pixuri,carioci,acuarele, are acces la toate. Toate sunt puse la îndemâna,isi alege din cutii ce ii tb. Mașinuțe, Sortare dupa dimensiuni, puse la fel, in cutii, la îndemâna. Ne jucam împreuna, nu il lăsam abandonat oe covor cu jucăriile in timp ce noi pierdem vremea. Cel mai fain e cand se aduna copiii si sapa in jucării, toate glasurile zglobii, mânuțele ce fac sa zboare orice jucărie cu viteza luminii..:))conversațiile dintre ei sunt un deliciu!

Urmam dezvoltarea senzorială, chiar daca asta presupune multe produse de curățat. Gătim împreuna, chiar daca asta înseamnă mancare data pe jos, important e sa învățam împreuna răbdarea si nerenuntarea. Inventam jucării din cartoane si alte ambalaje de jucării, facem curse pt mașinuțe :)

Facem tot posibilul sa stam pe afara cat mai mult, nu neaparat in parcuri ci explorăm orașul, orașele. Ii arătam tipuri diferite de clădiri, povestim despre perioadele cărora le aparțin, despre oamenii si ocupațiile de atunci. Vorbim despre mașini sau cum funcționează diverse lucruri (documentarele Discovery Chanel si NatGeo isi culeg roadele acum). Preferam locurile de joaca,cele amenajate indoor,in care avem ceva mai multe posibilități de distracție decât groapa de nisip din parc.

Are acces la tehnologie,telefoane,tablete, calculatoare. Toate au parental control asa ca e Ok. Prefer sa stiu ca poate folosi ceva in folosul lui decât sa stea ca sălbaticul izolat de toate.

Si in timp ce scriu asta livingul e într-un mic haos, fotoliu răsturnat e o fortăreața, sucul e lava (da,da e stropit covorul însă nu-i bai,exista steamerul!), jumate de banana zace pe coșul de gunoi,măsuță de cafea e plină de piese Lego si Vlad negociază cu juniorul pt mersul la somn. Toate or sa rămână asa,mai puțin banana,pana mâine dimineața! Acu avem de citit ceva cu ants sau underpants...
Gata Laura,semnat si parafat! :))

6 comentarii:

  1. Cat de frumos! "...descoperindu-l pe el, nu modelandu-l..."
    Citind aceste randuri par si mai discordante unele "idei de educatie" pe care le-am auzit (vazut) de-a lungul timpului... Doar un exemplu: o mama isi educa fetita in varsta de vreo 4-5 ani ca... toti barbatii sunt porci. Asa ceva nici in gluma n-as putea zice. I-am spus si mamei respective iar ea mi-a zis, senina, ceva de genul: "treba ta; eu o invat sa-si bata joc de ei, pentru ca merita". Din pacate, nu glumea. :(

    Sa fiti fericiti! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de trist....vezi de asta ziceam ca nu mereu clasa politica e de vina pt tot, de multe ori putregaiul porneste tocmai din prejudecatile si rautatile astea..
      Fercire sa aveti si voi! :)

      Ștergere
  2. incerc si eu cu Eva cam la fel, nu reusesc mereu dar incercam!

    RăspundețiȘtergere