Cele intamplate de mine cu mine, le consider haioase. Cred ca sunt haioase. Ma intreb de ce nu ma rusinez de ele. De ce tocmai acelea imi sunt haioase? Si zau ca am gasit raspunsul! Pt ca nu am avut martori la ele!!
Nu a fost nimeni de care sa ma feresc, la care sa ma gandesc ca ma judeca, sau ca "mai rau" o sa faca misto de mine de fata cu altii.
Se suie in autobuz, in fuga. Descheiat la sirete se impiedica tocmai cand busul demareaza. Prinde bara salvatoare la timp cat sa nu masoare cu capul distanta intre banchete. Suficient insa ca ochelarii de fitze sa i se strambe pe chip.
Si ma pufneste rasul! Nu facand misto de el, insa chiar a fost funny. Ii spun ca rad de comicul situatiei, nu de el. Si ca ma recunosc in succesiunea de evenimente comice. Le-am fost eroina de multe ori. Nu chiar atat de dramatic totusi... :))))
Insa am "pus" cana de cafea in aer, langa birou si m-am mirat de ce a cazut. Mi-am improscat seful cu scuipitei de cafea pt ca nefericitul a zis o gluma chiar cand inghiteam. Am ramas la punct fix pe scarile rulante nestiind de ce ceilati trec pe langa mine. Si lista stanjenitoare continua. Precum reclama de la Duracel.
Chestia e ca ciudateniile astea nu tb sa ne izoleze, nu tb sa le tratam ca fiind rusinoase. Ci sa le folosim in a crea relatii intre noi, ciudatii. La scara interioara, sa le folosim in a ne accepta. Acelea sunt momentele noastre, adevarate, ne-coafate, ne-aranjate. Adevarata incredere in sine vine din acceptarea a ceea ce suntem cu adevarat, si nu asa cum am vrea sa fim vazuti. Acceptarea de sine inseamna sa razi de tine, si poti sa faci asta doar daca te cunosti pe tine, cu perfectiunile si imperfectiunile tale.
Ma recunosc in momentele weird ale altora, intro parte din ele cel putin. Sunt cumva parte din mine. Putina umilinta nu strica nimanui, poate chiar sa ne aduca mai aproape, daca ne ingaduim asta!
Zuzenia mea saluta zuzenia ta! Cu onor la chipiu!
Ce faina postare! :)))
RăspundețiȘtergereExista o sarbatoare (internationala) a momentelor penibile - in 18 martie! :)
Am si eu din astea... uau! Cele mai multe cu martori (cei mai multi martori, insa, necunoscuti). :) Am pus pe langa masa un pahar cu pepsi (eram pe o terasa); aplecandu-ma mi-am bagat parul in ciorba, la restaurant, vantul mi-a facut fusta parasuta in plin centrul orasului (chiar la intrarea pe str Republicii, dinspre Modarom si... muuulte altele, pe care (inca) nu le-am uitat. :)) Acum ma distrez copios, atunci... mai mult sau mai putin m-am distrat.
De o cadere spectaculoasa au avut parte doua doamne, intr-o iarna, pe un bulevard. Mergeau tinandu-se de brat, au alunecat si parca s-au inaltat in aer, deodata, cu picioarele-n sus; au cazut in tandem si tot in tandem le-au zburat caciulile de blana, in aceeasi directie. Cazatura trebuie sa fi fost una destul de dureroasa, dar, poate, cojoacele au inlesnit aterizarea... Ele au declarat ulterior ca nu simt vreo durere...
Toti cei care am vazut scena (necunoscuti intre noi) am zambit, apoi am inceput sa râdem si cu cat incercam sa ne abtinem cu atat mai mult râdeam - incercam sa le ajutam sa se ridice pentru ca singure se ridicau si aterizau la loc! :)) Nu puteam, din cauza de râs si ele nu ne puteau ajuta tot din cauza de râs - pentru ca si ele râdeau in hohote!
Acum râd deruland in minte acea scena greu de descris in cuvinte! :)
Zuzenia mea saluta zuzenia ta! :)
vai ce am mai ras! cred ca e ceva cu Republicii, sa vezi ce cazatura in 4 labe mi-am luat acolo, aveam o inghetata in mana! eu toata Julita, inghetata in schimb nevatamata :))
Ștergere