WFH

Lucram de acasa, acum ca e si vacanta de vara ai zice ca e mai usor.

Ai zice..

Vara asta nu avem concedii, facem parte din cei care au norocul sa munceasca, chiar si de acasa. Tot mai des auzim cunoscuti si cunoscuti de-ai cunoscutilor care si-au pierdut jobul. Asa ca lipsa vacantei e chestiunea cea mai neimportanta.

Am inceput cu haos, ca toti ceilalti, neorganizati, nepieptanati, umbland in pijamale 24/7. Am inceput stangaci cu sedintele, cele audio nu stresau prea tare, cele video insa...Dumnezeu cu mila. Vorba unei prietene: am vazut si-am auzit de toate.

Paradoxal ne cunoastem mai bine acum, ne cunoastem familiile si povestile, ne stim casele. E o apropiere in distantarea asta sociala pe care altfel nu am fi trait-o.

Am avut si momente in care sedintele ni s-au suprapus, cu juniorul cotropind casa fara limite. Ne-au cunoscut alter-egourile de la munca: Ubi nu stia cat de bitch si ironica pot sa fiu uneori(vine la packet cu faptul ca inca sunt singura fata din sedinte..) si eu nu stiam ca my guy e tipul cu glumele care detensioneaza sedintele.

Am reusit lucruri pe care le credeam imposibile: sa gatesc intre doua sedinte, sau vorbind cu colegii pe speaker, sa fac cumparaturile (online) si curatenie in timp ce baietii faceau homeschool, sa fac homeschool in timp ce Ubi e plecat scurt la birou, sa primesc si cumparaturile, toate in timp ce seful imi bazaie monitorul sa vorbim.

Napoleon baby!

Am reusit sa ne plimbam pe strazi nebagate in seama, sa vanam asfintitul cu un pahar de Cola. Am reusit sa vedem filme, multe. Si am ajuns sa citesc iar.

Sa gatesc, sa expérimentez cu nimicul de pe rafturi. Am invatat ca desi nu vrei, unele lucruri tb facute. Debaraua casei a devenit micul nostru magazin din colt. 

Am reinceput sa ma machiez, gurrrrlll, te ridica!

Avem pauza de pranz, cu cafeaua si felia de prajitura. Ca la Starbucks, dar mai buna.

Folosim curtea ca pe o alta camera a casei, scoatem juniorul la joaca, pe rand, in functie de a cui e mai importanta. Sedinta ma refer.

Si mancam pe bucati, in functie de timp si de ''ce e gata''.

Ziua incepe la 7 si se termina la 12 si nu avem timp de plictiseala, pt ca intotdeauna avem ceva de facut.

Ne-am dat seama ca fara internet nu mai merge..

Ne-am dat seama ca multe lucruri nu ne sunt de folos, si ca putem foarte bine si fara ele. Am invatat ca iti trebuie doar ce ti-e de folos, nu intrun mod egoist si intrigant, ci doar ce iti e pe plac sufletului. 

Am invatat ca si cu oamenii e la fel..