de regula ii mancam doar in vacantele la mare. Acum am zis sa ii fcem si noi acasa, pt prima data! i-am spalat, i-am tavalit in faina si repede la prajit cateva minutele! erau ataaaaat de sarati inct si-au luat zborul! la gunoi! :)
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Midnight snack
de regula ii mancam doar in vacantele la mare. Acum am zis sa ii fcem si noi acasa, pt prima data! i-am spalat, i-am tavalit in faina si repede la prajit cateva minutele! erau ataaaaat de sarati inct si-au luat zborul! la gunoi! :)
vineri, 29 noiembrie 2013
Dintr-un alt punct de vedere
Morocanoasa ca bebe nu a dormit mai mult, m-am dat jos din pat si am intrat in program: luam maimutica din pat, ne pupam, ne muscam, schimbam hainutele, ma chinui sa prind funduletul gol care vrea sa topaie intruna, si mergem sa facem sucul. Aprind lumina pt ca cerul e de-a dreptul plumburiu, si .....linistea ne e intrerupta de o masina de gaurit, sfredelitoare de creieri! Bebe se pune pe plans, cu o mocuta stransa si gura mare. Ma enervez pe loc si deschid geamul ca sa ma iau cu omu ce mi-a speriat baiatul! aveam de gand sa il intreb cat mi dureaza, etc.
Deschid geamul si....ma paleste un aer atat de rece incat pe moment uit sa respir!!!! si vad burnita ce promite sa se transforme in ninsoare, si vad mainile inghetate ale omului urcat pe scara! Am vazut imediat totul altfel! eu stau in casa, la caldura, maimutarindu-ma cu bebelu meu, in timp ce el e acolo, afara, in frig! Nu cred ca mi-a fost asa rusine de ceva vreme! Am vrut sa il intreb de un ceai cald dar deja cobora de pe scara, isi terminase treaba!
Si mi-au fugit gandurile la batranica mea, tanti Rafila. E omul de la care am invatat ataaateaaa lucruri! ea si bunicul ce s-a dus, sunt oamenii care mi-ai oferit cele mai impresionante modele in viata!
Pt toti tantita e un neica-nimeni! un om invizibil, un om needucat, un om ce nu a citit toata viata vreo carte inafara de cartea de rugaciuni si Filocalii. Cat a putut si cand a avut timp. Un om care nu a trait cu ambitia de a avea vreo cariera minunata. Un om care a stiut sa faca mereu limonada din lamaile oferite de viata. A fost toata viata femeie de servici in Sighisoara, la fabrica de facut paine. Asa ii spunea ea :) A crescut ca in povesti, doar ca ea era fata ce a ajuns sa fie chinuita de mama vitrega, ce o punea sa doarma in hambar, ce nu ii dadea de mancare cu zilele doar pt ca micuta de atunci voia sa posteasca. Copilita a crescut, a plecat repede pe drumul ei ca sa scape de chinul casei, s-a casatorit cu un om violent si amator de betii, a avut doi copii pe care apoi a ales sa ii creasca singura. Din salariul ei de femeie de servici a reusit asta. Si-au peticit o casuta, dar erau ei bine. Pana cand in urma unor ploi mai mari casuta le-a fugit la vale. A mers si ea cu ceilalti la primar, cu jalba in protap, sa ii ajute. Doar ca intrata in biroul primarului, in loc sa il ocarasca sau sa isi verse naduful, i-a povestit omului ce insemna pt ea acea casuta, pe care o randuia cu toata grija ei, care pt ea insemna cel mai frumos palat, pt ca era doar ea cu copiii ei, si erau bine, nu ii mai batea nimeni! Cu vorba buna, fara sa se milogeasca (pt ca nu a facut asta vreodata!) i-a spus omului cu functie ce inseamna casa aia pt ea. Omul cu functie a facut cel mai mare gest, i-a oferit despagubire pt casuta ei daramata, o casa mare, cu etaj, in Sighisoara, in apropierea garii! si s-au pus pe treaba, au reparat-o cu mainile lor, au vietuit-o cu bucuriile si necazurile lor, peste care au trecut mereu avandu-l pe Dumnezeu alaturi. Si-a crescut copiii frumos, iar punctul culminant al carierei ei era atins atunci cand era chemata sa tina locul vreunei colege bolnave. Si imbraca atunci halatul alb, isi punea boneta si framanta painea. Multumindu-i lui Dumnezeu ca din mainile ei iese paine ce va sta pe masa unei familii. Si se ruga la Dumnezeu ca aluatul framantat sa aiba gust bun, pt cei ce or cumpara painea! Aceste cuvinte ale ei....sper sa nu le uit vreodata!
Am cunoscut-o in 2003, la manastire. Ne-am apropiat una de alta, si ne-am vorbit, am simtit-o ca pe o bunicuta draga, incapabila de sentimente urate. Am invatat asa ca fericirea poate fi traita si in saracie, fara sa duci vreo viata aventuroasa sau plina de "succesuri" in cariera. Am invatat ca a fii om e mai greu decat sa fii doctor inginer, medic sau profesor. Am invatat ca multi traiesc dar putini reusesc asta! am invatat ca nu e nici o rusine in a fii OM fara sa ai o denumire pompoasa in semnatura!
Acum tanti Rafila are peste 80 de ani, a participat la nunta noastra, la botezul copilului nostru. A fost langa mine in cele mai frumoase momente, m-a ghidat in cele mai grele! trebuie sa ii strig ceva mai tare in ureche, si chiar sa ii raspund de 2 ori la intrebari, dar ma rog sa o mai tina Dumnezeu in viata inca ceva ani!
joi, 28 noiembrie 2013
miercuri, 27 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)