Poate de aceea de multe ori am fost extremista...;) imi strigam fericirea catre toate stelele, neputandu-i intelege pe cei ce inotau in tristetile si supararile lor, iar cand imi venea si mie randul la tristete eram mai ceva ca piticul morocanos! nu puteam uita, iar cu iertarea era si mai greu.
M-am trezit insa candva, pe drum, ca simt lucrurile altfel, ca nu ma mai macin pt ce a fost, ca nu mai tin neaparat ca lucrurile sa fie drepte si corecte. Nu am ajuns nici in indiferenta, dar am ales sa ma debarasez de tot ce nu mi se potriveste. Si e mai bine asa, mai usor, mai fara complicatii.
Pretuiesc mult ce e frumos si bun, ma implic acolo unde simt ca pot face/ ajuta/ schimba ceva, dar undeva am o limita. Maybe I am a grownup after all!
sa ai un an minunat!
RăspundețiȘtergereMultumi! :)
Ștergere