-Daaaaa, e bank holiday! Pfoaai daca nu o sa ne distram!
-E Pastele, ubita!
........tacere...
-Stii Ubi, nu ma simt ca inainte de Paste, nu am emotia aia...aici toti au sarbatorit deja, stii ca Ion fara de tara...
Trecem pe langa biserica Metodista. Sunt curioasa ce mesaj au afisat azi.
E un panou portocaliu, si scrie: "Lumina lui Dumnezeu e peste tot, trebuie sa ridici capul sa o vezi!"
Ma dojenesc ca nu sunt mai recunoscatoare...am pt ce!
Trece ziua, munca, lista de cumparaturi, joaca de vineri seara, cand toata casa e un haos pt ca oricum facem curat sambata.
Sambata dimineata incepe devreme, cumparaturi, noi si jumatate de oras.
Incepem sa despachetam sa incepem repede bucataritul meniului de Paste.
Ubi cauta un post de radio, mogaldel jumuleste pungile de cumparaturi in cautarea jucariilor, bunica-sa incearca sa mai salveze ceva in urma lui.
In timp ce imi aranjez florile, aud voci..in romana. Nu asta ma asteptam sa aud, asa ca ciulesc urechile:
-Spuneti-ne parinte, cum s-a aprins Lumina!
-Lumina s-a pogorat pe mormant, patriarhul a iesit purtand-o si daruind-o tuturor!
Nu mai aud nimic altceva, imi amintesc primul filmulet pe care profa de fizica ni l-a aratat in liceu, Lumina sfanta pogorandu-se. Mi-am amintit starea aia de siguranta, de certitudine ca El e cu noi,ca nu s-a intamplat doar acum 2000 de ani, ci an de an, zi de zi, e cu noi.
Si starea asta am trait-o la fiecare Paste petrecut in manastirea din Sighisoara. Parca Cerul era deschis si cea mai frumoasa lumina stralucea in biserica la slujba din Noaptea Invierii.
Deschid ochii si nu ma opresc din plans.
-Ubi, s-a pogorat din nou Lumina!
Imi tremura vocea de bucurie! Vezi, ii spun? Cum are grija si de noi? Cum ne mangaie ca sa nu uitam? Ne poarta El fiecare grija, in cel mai mic detaliu!
Nu am postit culinar(si nu ma mandresc cu asta), nu am mers duminica de duminica la biserica, si nici nu ne-am dat peste cap cu pregatitul "celor specifice". Si cu toata nimicnicia noastra, El ne-a luminat inimile, din nou!
Mai avem un pic pana la vacanta! Si astept cu nerabdare sa intram in bisericuta mica, sa ne inchinam si sa Ii multumim, din toate inimile, pt dragostea ce ne-o poarta!
