Nu stiu cand a trecut saptamana trecuta, la fel cum nu stiu cat de repede a trecut weekendul pana acum.
La fel cum nu stiu cum au trecut 5 ani de la casatorie.
E sentimentul ala de "dintotdeauna" combinat cu " doar ieri umblam dupa tort".
Explicatia pt "dintotdeauna" o are Ubi: pt ca noi ne aveam de atati ani inainte.
Explicatia pt "doar ieri" nu o am.
Un nene de la Harvard zice ca are el raspunsul pt "Doamne da ce repede trece timpul". Si cica nu ar fi faptul ca pe masura ce traim viata de adult avem tot mai multe lucruri de facut care ne umplu timpul legand zilele unele de altele cu viteza ametitoare, ci de vina ar fi perceptia noastra. Cand ai 2 ani, 1 an il percepi ca fiind jumate din viata, cand ai 5 ca 20%din viata si tot asa. Cand depasesti 30-ul, ajungi sa percepi un an ca o clipa.
Cu cat esti mai constient de viata traita pana acum, cu atat simti mai presant trecerea timpului.
Am vazut o reclama foarte inteligenta, si subtila, la un site de imbracaminte si accesorii..nu-mi amintesc numele pt ca ma socase atat de mult reclama :))) So, imaginea lui Gwen Stefani, cu stilul ei, alaturata imaginii cu Catherine Zeta-Jones, in stilul ei. Apoi Leo di Caprio in tandem cu Will Ferrel. Antiteze wow. Oameni cu aceeasi varsta, dar pt care anii au mers altfel, datorita stilului abordat. Mno, stiu ca e tras de par, ca mai sunt si genele si alte explicatii stiintifice, dar un sambure de adevar exista. Un om care se imbraca intrun mod tineresc intrun mod firesc, nu exagerat..pt ca fortarea asta se vede si creaza exact sentimentul ala de nefiresc, isi oglindeste de fapt varsta sufletului. Un om care se poarta cu dezinvoltura tinereasca fara a exagera, fara nimic plastifiat, ci doar bucurie mare din inima, radiaza prospetime, tinerete, good vibes.
Am recitit dimineata asta, jurnalul meu de acum 5 ani. Si m-am gandit cat de mult ne-am schimbat, ramanand insa la fel. Si nu pot sa explic sentimentul asta deloc. Ieri, in curte, dupa ce terminasem de aranjat gradina, in timp ce Ubi ma tinea in brate si Mogaldel alerga ca o albinuta in zig-zag, am simtit ca sunt un copil, privind cerul si norii albi. "Iti dai seama ca noi suntem o familie? Noi doi si un copil, in curtea unei case, undeva intro tara, asa cum nu visasem..!"
Pfff..nu cauta o ordine in gandurile astea. De ceva vreme e doar...un surf:)))
