sâmbătă, 30 decembrie 2017

Simplu

Doua saptamani de concediu bifate deja. Fara alarma la telefon, fara frunzarit agenda, fara ceas la mana, nici macar purtat ca accesoriu. Pierdut in timp, de fapt ignorat timp. Fara stress, fara sedinte, fara chinuit neuronii in curse contratimp, fara presiune.
Am fost insa cat se poate de ..normala, eu fara nici un stress exterior (la cele interioare nu renunt, pt ca..ce ne-am face fara o mie de ganduri pe minut?!). Singurele griji: plimbarile, joaca, temele de vacanta, wifey stuff, mommy stuff, vizite, cumparaturi, gatit, pregatit mese pt musafiri, you know...normal stuff.

Ce diferenta!!!! Ce diferenta!!! Mi-a respirat inima la nivel normal de cafea savurata la povesti, si reviste frunzarite pe canapeaua plina de perne colorate, o gramada de me-time! Manichiura tot timpul facuta, parul nu a mai avut nevoie de tratamente pt stralucire, sau de placa de indreptat pt un look aranjat, fatza a scapat si ea de machiajul de serviciu, am hidratat-o doar dimineata, apoi un rimel si un gloss si gata. Surpriza mare a venit din partea Ubiului, care nu a mai content cu pupacitul, si intrebarea''Sigur nu ai facut tu ceva?''.
Mnu, chiar nimic. Adica, am facut tocmai nimic!

Ma pierd in ganduri neconturate in cuvinte. Uneori fericirea e incredibil de simpla.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Joy to the world

Christmas is about Jesus!
Mi-a sarit in ochi afisul si m-a uimit mesajul. Pt ca nu-mi imaginam ca cineva tb sa ne reaminteasca asta.
Apoi am inceput sa vad.
"Christmas is the day when Santa brings presents" - vorbeau doi copii la televizor. Il intreb pe Mogaldel el ce crede ca e Craciunul. Si imi zice ca e His Birthday!
Traim intro lume ce se vrea politicaly correct, dar sunt evenimente in care lucrurile tb sa fie doar ceea ce sunt, nimic altceva. E o sarbatoare crestina, in care Ii serbam Nasterea, speranta, bucuria si fericirea ce a daruit-o lumii.  Atat de putin conteaza daca fix asta e ziua in care s-a nascut, sau daca o mana de oameni a hotarat ca tb sa punem o zi in decembrie in care lumea toata sa il sarbatoreasca pe El. Atat de putin conteaza detaliile astea, daca macar o zi pe an lumea intreaga se hotaraste sa isi serbeze Domnul!
Dar vezi tu...lumea se ingramadeste in magazine, golesc rafturi si umplu camari, sa fie belsug, sa fie daruri multe sub brad, sa fie casa plina de colindatori si meseni imbuibati. Ca sa se simta ca e Sarbatoare.
Asa e oare? Asta e Sarbatoarea?
Trebuiesc toate astea pt ca barometrul fericirii sa atinga maximul?
Sau doar ne pierdem pe drum, gonind dupa sclipici?
Cu cat e masa mai plina si cu cat aragazele duduie mai indelung, cu atat simtim Sarbatoarea? Avem nevoie de lazi de vin si carnati intinsi pe sfori ca sa stie El ca in casa aia sunt crestini ce il serbeaza? E nevoie de cadouri multe ca sa priceapa copiii sensul Sarbatorii? E nevoie de daruri de aur ca se simta sotii iubiti si apreciati?
Sau astea sunt doar...ale noastre pt noi?
Nu sunt Grinch, si iubesc Craciunul, pt ceea ce inseamna el. Si iubesc sa fac cadouri, asa cum fac in restul timpului, si iubesc sa invit lumea la masa, asa cum fac si in restul anului. Si iubesc sa prepar cine mai speciale, asa cum fac in fiecare weekend in restul anului. Diferenta e ca de Craciun avem un oaspete de seama la masa. Si pt tot ce straluceste in jur, in inimi, ii aducem recunostinta!
Nu te zbate sa fii gospodina perfecta care ii arata lui Popeasca ce gust tb sa aiba sarmalele, sau cum se topeste friptura in gura. Si nici nu te lua la competitie de dospit cozonaci. Ca El nu e acolo.
Ci fa din ziua asta tot ce e mai pur si curat pt El.
Pt ca pana la urma....El s-a nascut intro iesle saraca, dar L-a slavit tot cerul!
Sa fiti fericiti de Sarbatori!


joi, 21 decembrie 2017

Don't bother

Serul adevarului. L-as fi folosit de cateva ori de-a lungul vietii. Pe altii evident. Doar ca sa termin mai repede curatenia. Inca ma gandesc la el, mai cu seama ca se apropie Sarbatorile. Nu suport dulcegariile, nici falsitatile, nici oamenii care sunt extraordinari de buni doar o data pe an, nici pe aia care propovaduiesc ce nu traiesc, ci doar ce stiu ca ''da bine''. Dar mai cu seama pe aia de ''doresc'' exact contrariul a ceea ce vorbesc. Batranica mea, cea de la care am invatat mai multe decat de la multi altii scoliti, mi-a zis sa le doresc tuturor ce-mi doresc ei mie, pt ca asa inmultesti binele si pedepsesti raul. Ii lumea plina de ei, imi spunea batranica din chilia ei ingusta. Si ii simti, sunt aia cu limba inmuiata in miere si privirea furisata. Sunt aia care isi ascund ochii, ca sa nu fie dibuiti.
Serul adevarului, sa vina ca ploaia, sa spele murdariile. 
Sau ca ninsoarea..ca tot e iarna.

Where the heart is

miercuri, 20 decembrie 2017

Lovely mess

Ziua in care dai sedintele si fuga pe coridoare, degetele inghetate pe mouse (pt ca da, inca nu s-a terminat santierul din birou..) si cafeaua bauta pe fuga, cu...........asta! Mr. Sinatra, paharul de fresh, si pralina de cafea, revista, emails catch up, lista pt meniul de Craciun si aerul rece de iarna. Sunt atatea de facut, dar azi nu avem nici o regula. Sa fie anarhie, cu veselie, sa fie!

luni, 11 decembrie 2017

E despre ei


Keaton Jones
Dati cautare pe google si o sa ii aflati povestea.
Eu am auzit-o azi dimineata, la cafea. Un coleg citea plin de incantare mesajele de suport pe care copilul asta le-a primit de la o lume intreaga. O lume care a ales sa vorbeasca, sa sprijine, sa inalte. Si mie imi sclipeau ochii de incantare.
Bullying, asa se cheama acum. Bataie de joc se chema pe vremea mea. Gluma se chema cand idiotii erau luati la intrebari pt a-si justifica faptele. Si idioatele.
La varsta cand vorbele inca dureau, plangeam pe ascuns in baia scolii, dar ieseam de acolo cu fatza ce mai tarziu am aflat ca are si un nume: bitch-face. Si imi vedeam de drum, lasandu-i in spate. Acolo sunt si acum, tablagii in ateliere auto, sau vanzatori in supermarket. Pt ca atat le-a fost drumul lor.
Intre timp am invatat sa raspund inapoi, sa nu dau pasul inapoi. Si am stapanit sarcasmul. Maaan, with cherry on top!

E usor de identificat tipul asta de bullying. Il fac de obicei frustratii needucati. Fara mandrie, sa ii lasi in urma. Conteaza atat de putin.
Despre asta e cel mai usor sa vorbesti.

Insa mai e un tip. Acela perfid, ascuns, facut cu diplomatie, ascuns in "intentii bune". E tipul de bataie de joc care produce cea mai mare sila. E cel care se bazeaza pe minciuna, prefacatorie, zambete mari, povete istete. Foarte multa prefacatorie.

Sunt vorbele aruncate intro doara, cand cineva isi declara bucuria sunt acei care o minimizeaza, incercand sa ii reduca importanta prin scoaterea in evidenta a unui lucru negativ. "Oo, te bucuri acum? Lasa ca o sa vezi mai incolo cand nu-ti mai raspunde X la telefon!". "O, te bucuri ca vine mama ta la voi? Lasa ca o sa vezi cum e cand te saturi!" (Nu ma satur, bitch, pt ca la noi in familie e iubire si respect!)

Sunt comentariile alea in care sub povete iti e de fapt judecat stilul de viata. "O femeie adevarata e aia care face copii. Si ii creste stand acasa." Mama de weekend, asta e expresia cu care te rasfata unele persoane. Nici nu ma opresc din drum sa le dau replica. Pt ca in primul rand nu ar intelege-o.

                   Cand iti numeri bucuriile peste ale alora, se cheama fala, nu binecuvantare. Si asta e mandrie, nu credinta!

Bataia de joc prin excludere, e bullying si ea. Pt ca ii izolezi pe toti care nu-ti canta in struna. E una sa ii tii deoparte pe cei care te sufoca si te trag in jos, si e alta sa ii marginalizezi pe cei care iti sunt diferiti. "Nu ii chemam si pe Z, ca ei au masina veche si ne strica drumetia." Zi-le fck off si refuza-le invitatia alora daca auzi un astfel de comentariu. "Nu mergem la shopping cu Y, pt ca nu-si permite si ii facem sange rau". Zi-le fck off, si propune-le sa ii faca ele un cadou aleia de nu-si permite.

Bunatatea disimilata. Daca Zetuleasca o barfeste in lipsa pe X-uleasca....fii sigur ca si cu tine a facut deja. Si fii atat de inteligent incat sa te asiguri ca versiunea aia de poveste e cea adevarata.

Rautatea intruchipata. E ala de iti stinge lumina, incercand sa o faca pe a lui sa para mai stralucitoare. Ii gasesti usor, sunt aia care iti fac rau cand ai nevoie de ajutor. Sunt aia care isi imbraca cuvintele in noroi porcesc, stiind bine ca iti fac rau. Sunt cei mai frustrati, sunt cei mai goi. Sunt cei care isi doresc sa fie in locul tau, si te pedepsesc cu razbunare pt asta. O vorba iti zice sa ii ignori. Fa asta daca vrei. Sau tine-le piept sa stie ca tb sa se opreasca. Dar nu le intoarce razbunarea, lasa-i jos, in urma ta.

Si isi vor manca singuri rasplata. In vieti false, cu probleme, fara iubire si intelegere. Cand tu te trezesti noaptea si-ti pupi sufletul ce doarme langa tine, ca si partener al vietii, ailalti strang din dinti cu dezgust. Pana cand blitzul cade pe ei, si-si aduc aminte ca trebuie sa zambeasca larg. Si fals.



vineri, 8 decembrie 2017

Cu fulgii

Prima zi de zapada pe anul asta. Nu pe iarna asta, ci pe tot anul!
A nins tare, cu fulgi mici si desi. Nu vedeam cerul de marea lor. Insa s-a depus doar pe alocuri, se topeau pana sa atinga pamantul. Am simtit aerul de zapada, si am lins cativa fulgi, asa cum fac de cand ma stiu. Glumim zicand ca asta se intampla pt ca m-am nascut iarna si prima gura de aer luata din lumea asta a fost aerul iernii, impodobit de fulgi.

Ubiul e la fel ca mine. Aerul asta de fulgi ne atrage prin cai nevazute, catre un drum nestiut. Il simtim, chiar de nu-l vedem. Si mergem asa in lume, printre fulgi, pana cand hainele inghetate ne fac sa ne intoarcem acasa.

In anii trecuti visam "acasa" intru varf de munte, cabana de lemn cu geamuri mari, care sa cuprinda lumea toata, alba. Si neaparat un semineu, si carti, si decoruri fara timp. O lume alba, curata, in mijlocul careia sa fim noi. Fara zornaiala lumii, fara cladiri mari si reci, fara graba.

Port casa asta de vis, in suflet, oriunde am fi. Ne-am intors in cuibul asta colorat, cu miros de waffles si sirop de artar, si imi incalzesc mainile pe cana cu cacao calda. Am lasat zapada  in spatele usii, si inima mi se cuibareste in cabana aia cu geamuri mari, intrun varf de munte.

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Asa de dimineata

Ai vazut episodul ala din " Two and a half men" cand prietenele lui Alan and the new guy (Jeez...nu ii retin numele personajului delooooc) au ramas fara tampoane (heeeei surle si trambite!!!🎉🎉🎉🎉🎉 am scris "tampoane" pe blog) si ii trimit pe baieti prin furtuna sa le cumpere?

Ubi, trezirea! E urgenta! Tb sa dai fuga la store!! Hai hai deschide ochii, uite-asa! Si degetele-mi ii forteaza pleoapele, pune picioru asta jos si te ridici hop asa!
Stai mai femeie, ce te-a apucat??
Urgenta!! Nu mai am "din alea"! In toata casa, in toate gentile, le-am gatat!!Haaaai pretty please fugi!
                                                            ***
                  (aici e partea cu bodoganitul ca nu sunt atenta, ca el tb sa tina minte etc)
                                                            ***
Il infofolesc bine, ii aranjez fularul (e frig ca la Pol) si cu dragalasenie il gonesc pe usa.
Stai..cum sa merg asa, doar pt tampoane? Or sa rada femeile de la casa de mine!
:))))) dap, sigur o sa rada! Iaaaaa si tu ceva....niste patiserie de la cafenea! :))
Sigur Ubita, tb sa ma vada acu si aia de la cafenea!

Ii tin lectia cu cavalerii care purtau lupte pt o batista a nush-carei printese, si inchei cu "voi barbatii de acu nu tb sa mai faceti lucrurile alea stupide" si ii inman plasa de cumparaturi. Uite pui, si pe plasa sunt croissante, e predestinat! :))

vineri, 24 noiembrie 2017

Quick one

Nu a nins insa a fost frig, din ala care iti ingheata degetele in manusa. Unii promit ca o sa fie o iarna ca in 2010. Adica saptamani intregi de ninsoare. Mi-e greu sa cred insa cateva zile de alb ar fi bune tare.

Vreau cafeaua sa nu semene a cafea. Sa aiba gustul, aroma originala, insa sa arate diferit. De ce? Nu trebuie neaparat un motiv, vreau sa fie diferit, dar la fel. Insa diferit tare. Pistachio latte.

Sunt curioasa ce film au facut baietii. Nu cred ca e ceva extraordinar, pt ca mi-au zis ei asta. Insa cred ca e diferit, si uneori asta e mai mult decat de ajuns.

Azi Ubi a avut o zi smechera. Cateva ore libere si......(you're soooo mine!!!!) s-a dus in mall. Da da, frumos, magazine luate la rand, cautat la raft, probat si cumparat! Sunt asa mandra de el incat se vad sclipicii! Mai cu seama pt ca si-a ales ceva super-super fain. Si doar un telefon de coach! Nici eu nu mai reusesc performanta!

Vineri seara, filme si castane coapte, cu o mini-pizza impartita pe jumate. Campioni :))

Zau ca e banal, dar e diferit. Si asta uneori e extraordinar.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Ssst...e secret!

Imi plac lucrurile ordonate. Nu sufar hainele aruncate prin casa, sau maldar de chestii intrun echilibru indoielnic stocate pe undeva. Nu suport nici praful, nici zatul de cafea. Si in dulap am hainele organizate pe culori, baietii la fel. Scamele de pe covor....intro vreme credeam ca nu e ceva mai rau de atat, intre timp am aflat ca pot fi si urmele albastre de marker permanent pe fasia galbena din covor.
Dar pe birou............aici e alta poveste!

Stii gluma aia cum recunosti cine e proprietarul masinii?
Fetele au cea mai haotica organizare in masina. Ha! Dezorganizare! Gasesti hainute, firmituri, ambalaje goale, facturi de cumparaturi, liste de cumparaturi, echipament de sport -de cele mai multe ori desperecheat..in timp ce casa e luna si franjurii de la covorul persan aliniati la dunga (multumi mami ca m-ai invatat rabdarea! :))))) vai ce teroare!)
Baietii in schimb au masina ca la showroom, Doamne pazeste sa pui degetele pe geamul aburit, sau sa-ti folosesti manusa ca sa dezaburesti parbrizul. Sau sa nu-ti scuturi ghetele inainte sa te sui in masina! Sau sa mananci popcorn pe scaun!! Cumva toate astea isi pierd din importanta dupa ce au trecut pragul casei........

Deci cu biroul! Intotdeauna am avut haos pe birou. Toate aranjate la dunga si sclipici de curat in ziua de curatenie....dar apoi..un colt de birou e liber in rest...debandada! Mai cu seama in perioada in care tb sa pun creativitatea in functiune!  paharul de cafea proaspata nu are loc de paharele golite anterior, sticlele de apa separa hartiile si creioanele colorate sunt peste tot. Noroc ca e ecranul touch screen ca altfel mouse-ul nu are unde sa stea!
Acasa e mai bine, serios! Cartile de povesti ale Mogaldetei, jucarii, macar o revista de-a mea, mostre de cosmetice, crema de maini si ochelarii de soare. Tastatura si mouse-ul au loc! Pe bune.

Tu ce ai pe birou?

Fara blitzuri

Cu vreo luna in urma Mogaldel a avut o serbare la scoala, Harvest fest. Dragut tare, fiecare clasa a avut spectacol, pe scena, in fata familiilor.
La inceputul spectacolului directoarea ne zice: no pictures please! Fiti aici total prezenti, si nu va adormiti simturile punandu-va speranta in poze. Si daca totusi vreti o poza, nu pt social media intrucat parintii celorlati copii sigur nu isi doresc asta.
Consternare si rumoare in jur, capete intoarse in toate directiile..
Personal nu m-a deranjat asta in vreun fel, pt ca destul de des anul asta am luat pauza de la "viata in media" si ce sa vezi? totul chiar a fost perfect!
Deci serbare fara poze! :) a fost frumos tare! Mirosul de fructe, scaunele tapitate, mirosul de biscuiti de la bebelul din stanga, Ubi cu parfumul lui si barba tepoasa, candelabrul imens din tavan, icoana cu Iisus de pe perete, vitraliile colorate de pe geam, tavanul sub forma de cupola. Manute sfioase care descriau vantul, ochisorii toti indreptati catre Miss, soaptele micutilor, si vocile de clopotei ale copiilor mai maricei..
Mi-am ancorat inima in clipele acelea, si stii ce mi-am dat seama? Pt cele mai intense, fericite, importante amintiri ale vietii, nu am poze, ci trairi si senzatii!
Am decis atunci ca iau pauza mai lunga, de la media, pozat si share-uit. Nu din egoism, ci doar pt ca am vrut sa...Fully Present!

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Reality check

Uite scriu. Chestii serioase.

Ai mei parinti ne-au invatat un lucru: nu te baza pe nimeni. Fiti sigure ne ziceau, sa nu ajungeti sa depindeti de altii, fiti sigure ca voi puteti sa va rezolvati problemele, voi va asumati consecintele, si daca tot faceti un lucru macar sa fie perfect.
Nu zic ca e perfect, am ceva argumente contra (stress excesiv, ingrijorari excesive, extra-incarcare pt ca duceam prea multe) dar am ajuns sa imi dau seama ca toate sfaturile astea puteau sa functioneze mai usor daca atitudinea mea ar fi fost mai putin...crispata.
Plus: cred ca de asta nu i-am suferit nu i-am inteles vreodata pe cei care isi folosesc fiecare secunda a vietii, crosetand intrigi si fire captivante, doar ca sa fie in culcusul datator de toate al unei biete victime parazitate.

Aveam niste materii in liceu care imi dadeau cosmaruri. Nu pt ca nu invatam eu perfect, ci pt ca profii erau niste colerici :))). Indiferent ce metoda de ascultare alegeau, dadeau peste niste meduze care ii enervau suficient de tare incat omul sa fumege cand iti venea randul la ascultat.
Proful de mate...omul era toba de carte. Nu, omul era legenda. Tinuse cursuri de matematica la Sorbona. Vorbea cu noi in franceza in cea mai mare parte a timpului, cand ne asculta. Nu am pus mana pe manualul de mate cat am fost in liceu, dar am tinut in brate culegeri vechi si grele. Dap, erau in franceza. Daca erai descurcaret si reuseai sa stai la tabla mai multe de 20 minute aveai dreptul la 3 greseli. Apoi venea 2-ul. Altfel doar 1 si 2. Eram cu el ca soarecele si pisica. Pt ca voiam sa scot de la el un 9 macar. Ma antrenam acasa intens, caiete intregi de exercitii. Am reusit performanta, dar am si avut colectia mea de 2...:)))
La Astronomie insa eram prieteni. Precum Batman si Robin. Ba nu, stai! Precum Galileo si discipolul lui. Ma lafaiam cu 10 pe linie, spre uimirea colegilor. Stressul meu major din liceu, serios :))

Vineri, sedinta la prima ora. Sala noua de sedinte. Costume stresate in jurul meu, eu inca mustind a somn. Dau un Hi5 cu colegul de la sunete si sa inceapa dansul. Am retrait liceul, sincer. Seniorul care conducea sedinta - proful de mate. Il enerveaza rau un francez arogant. Apoi hait, inca un costum pica, voba aia cu filosoful si tacerea.... Ma uit la colegul de la sunete, il luase cu transpiratii, ii venea randul. N-a avut nici el toate raspunsurile la el, asa ca da, l-a faultat si pe el. Evident eu cu prezentarea lipsa. Doar ce primisem setul de informatii asa ca..dezvoltam din mers. Am reusit cele 20 de minute la tabla, dar cand am intrat in detaliile nano ale problemei.... m-am alaturat si eu colegilor luati in balon :))))

Mi-am dat seama ca sunt om mare. Serios, dupa sedinta aia. Nu m-am pus pe plans, nu mi-am prezentat argumentele de scuza, nu i-am explicat de ce-uri. Am facut haz de necaz cu seful, ne-am luat cate un Toffee latte si m-am pus pe treaba. Fara stress. Ceea ce...wow! La finalul zilei aveam analizele facute, solutiile disponibile si un thumb up de la "proful de mate". Ceea ce toata lumea stie ca e cat un 9.

Ce vreau sa zic: parintii mei rock! Pt ca ne-au facut oameni descurcareti, luptatori, responsabili. Nu mi-e rusine cu mine cand pun seara capul pe perna si nici nu am cosmaruri incercand sa stau langa vacile de muls.
Viata m-a invatat, treptat, cum sa elimin stressul inutil, ceea ce ma face sa constientizez si sa ma bucur si acum pt un" 9 luat la munca". Pt ca 10-le e perfect. And people don't do perfect.