When it rains

Puloverul lui, picioare goale cocotate pe patura pufoasa, o canuca de cafea, mai mult lapte cald. Tot orasul doarme, si pui mic sforaie dulceag. Il ascult in baby-phone. E sambata seara si ascult muzica incet si e atat de bine incat nu mi-e somn nici de-un cascat.

Mnom-mnom meals

Prada

How happiness looks

Full speed ahead

Am cautat o poza care sa reprezinte saptamana asta.
Jumatate de casa cotropita de jucarii mai tarziu, si un sot mormaind a foame, m-am lasat pagubasa. Nu prea am cum, pt ca:

• Haos, ordine, curatenie, dezordine 
• Haine vechi (aruncate), haine noi (cumparate)
• Rutina noua de machiaj si manichiura
• Rutina veche de "no waaaay, i am late agaaain!"
• Sedinte, epuizare, rasplata, bucurie, implinire
• Prieteni noi, bucuria noului inceput
• Prieteni vechi, umar pus la bataie pt ajutor
• Karaoke in masina si dans sincron, pt ca si traficul tb sa fie bun la ceva
• Concedii (ale altora)
• Ambitii (pt ca nu vrei sa renunti, pt ca nu vrei sa dezamagesti)

Un pahar bubbly de rose. Pt ca e seara, si uneori merge mai bine ca un pilates.

Regula

Poftele ciudate vin cand magazinele sunt inchise.

View

-Mmmmm Ubi, repunem canile in functie! Inca doua zile cu ploi si le umplem cu supe-crema! Tare dragut e sa ma uit la voi cand spal vase 😄

-Ubita ce zici? Arata iar a gradina?
(Da da arata, dupa un sac de  buruieni aruncat 😜)

-Maaaaami, we have room for bicycles!!!! 😁

Safe

And pancakes too

O cina....de aur

Look mami, a roller coaster!

Of course it is! 😄😄😉

Icecream, with love

The Huge Dive

Cadre de vara

Normality of a blessed life

Sedinte, stam in picioare in fata ecranului, sprijiniti de blatoul biroului ca la bar. "Mate, o bere aici!" e gluma care nu se opreste niciodata!
Imprastiate pe birou sunt cateva fluturase, sanatatea mintala, take time & think about it! Pe fluturas era imaginat un dialog, intre niste colegi care se intorc din weekend.
-Cum a fost weekendul vostru?
-Amazing, brilliant, out of this world, tons of fun!
-It was.....fine!

Asta era raspunsul care ar fi trebuit sa il trimita pe om la psiholog.

Departe de a analiza/cantari problemele mentale, ma intreb daca nu cumva, din nou, societatea noastra nu contribuie la ....nefericirea noastra.

Tb sa ai un status deosebit, sa te simti in al 9lea cer calarind inorogul roz cu coada curcubeu, sa postezi dintro locatie extra, eventual dintrun restaurant la care rezervarile se fac cu luni inainte, si cina tb sa fie ceva fin, pranzul sa fie exotic, cosmeticele tb sa fie ca cele folosite la Hollywood, casa tb sa arate ca intrun showroom, decorurile sa fie ceva de vis, eventual sa dea impresia de spa. Deschide tv-ul, reviste, ce mai..deschide tableta, intra pe Insta sau FB, si o sa vezi, mai ales ca-i weekend, cate din cele enumerate mai sus or sa fie postate!

De ce s-a ajuns ca un "i'm fine" sa fie semn de depresie? De ce totul la superlativ e normal? In timp ce scriu e la tv reclama cu o familie care traieste intro casa, ca de jucarie, relativ inghesuita. Do something for your loved ones, credit la banca sa-ti cumperi o casoaca! Serios? Nu mai e casa o "acasa" decat daca te dai cu bicicleta in living?

Aduna, acumuleaza, afiseaza, arata ca ai, ca esti in trend. Ba nu, ca esti chiar trend-setter! Asa lumea o sa te stie, o sa te aclame, o sa te considere model. O sa fii om realizat! De parca asta spune cine esti!......de fapt spune, intrun fel...

Zilele trecute am redecorat. Avem mobila alba, in toata casa, modulara, de la ikea evident....pt ca noi..ca si toata insula..😜Asa ca a fost usor sa facem rocada. Camera mogaldetului e un loc de joaca in toata regula, mult mai bine organizat. Livingul e mult mai aerisit, cutiile cu jucarii ce au ramas pe aici sunt doar un ....moft foarte repede de strans la loc. Am avut norocul sa facem totul in stil Montessori, doar pt ca aici asta e ceva normal. Dar stii ce? e o casa normala, fara nimic de designer, fara semineu de caramida, fara candelabru atarnat de tavan. E o casa vesela, un cuib care ne reprezinta pe noi acum. Nu spun ca peste cativa ani nu o sa vrem altceva, insa acum, asa suntem noi. Cu o casa colorata, ludica de cum intri pe usa, pana sus in pod! Si putin imi pasa daca cineva stramba din nas ca nu e glam enough.
O casa e facuta ca sa te reprezinte. E normal sa aranjezi totul cum simti, in acord cu ritmul familiei tale. La fel cum tot normal e sa ai coltul tau girlie-stuff-glam daca-ti place. O casa tb sa reprezinte familia ce locuieste acolo, si mai putin niste cerinte impuse de societate/ consumism.

Imi aduc aminte de casa bunicii. Avea camera buna, inchisa cu yala, camera in care se intra doar la ocazii..Era camera in care se facea curat cel mai usor, pt ca nimeni nu o locuia. Stiu vreo cativa prieteni care in copilarie si-au mancat portia de educatie-cu palma pt ca au intrat, s-au jucat si au varsat suc in camera buna. E ceva ce nu pot sa inteleg. Ce rost are camera buna? La ce iti foloseste, tocmai ai dovedit ca poti trai fara ea, prin faptul ca 80% din an nu ai trait in ea.  O fii cumva pt ochii lumii, in caz ca vine cineva sa fie totul perfect si imaculat? O fii cumva pt ca pui pret pe judecata oamenilor, gura lumii? O fii pe post de trofeu lustruit si imaculat prezentat ca port-drapelul casei? Oare nu cumva faci asta si tu cu tine? La exterior o poleiala perfecta, pt vazul lumii, in timp ce miezul casei/sufletului..e altfel?

Echilibru in toate, in viata, in casa, in suflet. In cele spuse cu vocea tare, in cele pastrate in tacerea sufletului. Tu cu tine, in intelegere. Fara mandrii, fara orgolii, fara extravagante. Pt ca asta poate oricine. Insa nu oricui ii este usor sa fie....normal.

Dop dow dow dop

Waterworld

Out and about

#Bristol

But first coffee

Kairos...my boys, my city, my view

Dim sum, with love

Tip-toe

Cred asta. S-a intamplat de prea multe ori incat sa zic acum ca "nu se poate". Povesteam zilele trecute cu o cunostinta mai recenta..despre una despre alta. Era obosita de caruselul din viata ei si se simtea fara energie nitel. Ii spun ca de obicei asta e momentul dinaintea schimbarii, cel putin asa a fost la mine de fiecare data. "Da da, trebuie sa ma trezesc intro dimineata si sa schimb totul! In cealalta directie si gata!".
Dimpotriva ii zic, incearca un pas mic, lasa sa se zgaltaie lucrurile un pic, cat sa stii ca drumul cel nou e solid, cat sa te tina, nu subred, sa cada cand esti la mijlocul lui.

Ii povestesc apoi, pe scurt, cum marile noastre schimbari au pornit de fapt de la pasi mici, intro alta directie. Da,ne-am aruncat cu capul inainte fara sa stim ce ne asteapta la tarm, insa stiam ca drumul cel nou e solid. Stiam ca drumul ne duce undeva, chiar daca nu stiam in detaliu, urmatorii pasi. Si nu a fost usor, la moment dat drumul parea mai degraba un labirint, insa odata ajunsi la tarm totul avea sens.

Un lucru, o traire, un proces, un mecanism, functioneaza chiar daca tu nu intelegi cum. Nu lasa (ne)intelegerea ta sa fie cel mai mare obstacol in calea evolutiei tale. Acesta a fost sfatul care in urechea mea de licean revoltat, a schimbat totul. E drept ca atunci cand proful de fizica cuantica iti spune asta, totul are alta greutate. I-am folosit sfatul si l-am dat mai departe cu fiecare ocazie. M-am lovit de "bine ca esti tu desteapta" sau de "aberatii!!" si de "hai mai, ce stii tu ce inseamna sa fie greu?". Acestor raspunsuri am raspuns cu tacere. Si i-am lasat asa. Oamenilor care cred ca stiu totul fara sa te intrebe care ti-e viata, cam merita sa ramana asa. Nu zic din rautate, insa astea s-au dovedit a fi cele mai istovitoare si inutile batalii.

Openmindfullness, seminariile facute pe tema asta mi-au extins orizontul, intelegerea, dar cel mai important, actiunile. Nu e un placebo, nu e o ameteala, e un sistem de antrenare a gandirii si a vointei, in aceeasi masura in care iti antrenezi corpul la sala. Cu un simplu "nu cred prostiile astea" ti-ai inchis singur orice usa spre un alt tarm. Mi-a folosit puterea exemplului. Daca am vazut ca un lucru functioneaza, ca alt om e marturie pt acel lucru, am lasat oride urma de reticenta si am lasat curiozitatea sa-si faca rostul.

Toate functioneaza, cu un pas mic facut in directia buna. Trebuie doar sa lasi mintea sa observe, sa acumuleze, sa evolueze si sa nu te grabesti in a inchide usile doar pt ca nu intelegi ce ar putea fi in spatele lor.

Summer..kinda

#bujo

Liste
Nu de cumparaturi, nici planificari de vacante, nici meniul saptamanii, nici liste de curatenie, nu acele liste.
Ci liste cu tine. Cu afirmarile tale, cu recunostintele tale. Doar pozitive.
Pare aiureala, nu? pare amagire pe fatza, o betiveala cu APA RECE.
Armata de #bulletjournaljunkies o sa-ti spuna ca nu e asa.
Ryder Carroll, el a pornit totul, asta daca vreti sa stiti unde sa trimiteti dezaprobarile :)) Totul a pornit ca o metoda de a-si rezolva oamenii ADD-ul sau depresiile, insa a fost rapid asimilat si adaptat de milioane de oameni, transformandu-l intrun program de curatire a gandirii, de cultivare a curiozitatii, de stavilire a gandurilor (negative) care iti opresc orice sursa de bine si poztivism in viata.

Nu e nimic nou. Cineva ne-a zis asta inca de la inceputul vremurilor.....doar ca noi auzim mai greu...sau nu pricepem pe de-a totul

Asemeni rutinei copiilor, aceasta lista de recunostinte creaza un mecanism de siguranta si implinire.
De cate ori nu ai trecut de la zile fericite, pline de lumina si pozitivism, la zilele mohorate in care doar iesitul din casa pare un moment de netrecut? Anumite generatii resimt asta mai acut decat altele, si poate e firesc in dezvoltarea noastra, insa se pare ca unii ne garanteaza metoda ca tinandu-ne departe de tristeti-depresii-burn out si ce chestii negative va mai trec prin cap.

Bun, da cautare pe net la #bujo si ia notite. Inspiratia oamenilor e nelimitata, simtul artistic al fiecaruia isi spune amprenta, insa lasand asta deoparte, axeaza-te doar pe esenta. Scrie zilnic, la sfarsitul zilei, in 10 minute, recunostintele tale pe ziua aceea. Si gandeste-te doar la ele, si da deoparte ''stai asa ca pe de alta parte sunt si alea cu minus''.  Tine cont ca acum te educi pe tine sa infloresti flori in gradina gandurilor tale, nu buruieni.

In prima zi or sa fie chestii generale: ma bucur pt ca suntem aici, ca avem ce ne trebuie, ca avem job, ca avem scoala, ca bebe, ca jucarii, ca nu facem foamete, ca fructe, ca flori, ca parfumuri, ca am terminat un task la timp, ca am scos gunoiul inainte sa dea pe afara, ca nu am mai lasat vase nespalate in chiuveta, ca am pregatit o cina grozava doar din resturi, ca am facut un weekend special, ca am citit un capitol, ca am vazut un film inregistrat acum 4 luni, ca am aruncat vechiturile pe care amanam sa le arunc, ca am pus o intrebare, ca am deschis un subiect. Orice iti trece prin cap, trece-le pe hartie. Cu timpul insa o sa vezi ca..incepi sa observi tot mai multe, sa constientizezi tot mai multe, printre care, lucrul cel mai uimitor: ca ai fost mult prea aspru cu tine. Ca ti-ai impus prea multe, ca te-ai judecat prea greu, ca nu ti-ai acceptat greselile, ca nu te-ai iertat in ceea ce credeai ca sunt dezamagiri.

Evident listele fiecaruia ajung in timp sa fie extrem de personale, si atat de diferite fatza de ale altora. Si asta e frumusetea, cand intelegi ca nu e nici o competitie. Ca bucuriile tale nu se compara cu ale altora, ca fericirile tale te definesc doar pe tine si atunci e ilogic si daunator sa mai cauti sa urmaresti/ copiezi dorintele altora. Trendul nu te defineste, doar gandurile si faptele tale fac asta.

Perspectiva asta de recunostinta transformata in obicei iti pune niste lentile optimiste pe varful nasului. Pt ca ceea ce inveti dupa primele saptamani o sa fie cat de mult ti-ai gresit tu tie-ti, cat de mult te-ai criticat. O sa ajungi in timp sa intelegi ca facand tot ce poti tu mai bine e mai important decat orice alta forma recunoscuta de succes.