Status

Produsele coreene ohk! sunt de vis! Daca ajungeti in preajma lor, incercati-le! 

Placinta cu dovleac e in desfasurare.
Reteta nu are vin. Mama asta cere vin.
Pt ca aparent sambata toata lumea face acelasi lucru! Si goana dupa oferte se transforma in goana dupa parcare, goana prin rafturi, si apoi....traficul!
Dar am ajuns acasa, de acum e lin din nou!

So busy

Jocuri

Laura a scris o postare tare interesanta, cu sfaturi numai bune pt cei cu copii mici.
Nu o sa-mi iasa o postare atat de stiintifica si educativa ca a ei, nici nu imi propun sa dau exemple sau modele, ci doar o sa povestesc ce facem noi, in cea mai mare parte a timpului: ne jucam!

Am inceput cat am putut de devreme cu sistemul Montessori, nu l-am urmat cu strictete, ci ne-am straduit sa ii urmam liniile principale. Nu am vrut sa rescriem "dl Goe" cu cohoarta de mamitze, nu am plecat urechea la vocea forumului de mamici din parc, ci am mers mana in mana cu educatoarele si cu cartile de parenting ;p

Mogaldel a avut posibilitatea sa aleaga ce vrea inca de cand era bebeloi. Stiu ca lumea se mira cum de intelegem un copil care nu vorbeste, insa adevarul e ca a fost usor. Daca esti atent la felul in care comunica copiii, daca ii vb precum unui om si nu o dai pe bebeleasca tratand copilul ca pe un botz care nu stie nimic, o sa vezi cum copilul te intelege si chiar cauta el cai sa se faca inteles. In magazin ii explicam ce facem, ce cautam, pt ce luam alimentele(ii spuneam la ce le folosim), la hainute il intrebam ce culori vrea, ce modele(si am observat asa care ii e culoarea preferata, animalutul preferat, etc), la raionul de jucarii mergeam tot impreuna si ii aratam ca poate sa isi aleaga doua jucarii.

Nu i-am pus alegerile la indoiala, am vrut sa simta ca il respectam ca personalitate.

Casa am mobilat-o tot Montessori, casele de fapt, pt ca pana la varsta de 3 ani ne-am mutat prin 3 tari..Spun de numarul tarilor nu pt palmares, ci sa spun cu bucurie ca Mogaldel s-a descurcat de minune. Cand ii dai copilului curaj in loc sa-l sperii cu temeri idioate, gen bau-bau sau NU spus doar asa ca sa stie cine e seful, cand ii explici logic si direct orice faci, il ajuti de fapt sa fie constient de el, de ceea ce poate face, dar si de mediul din jurul lui.

Prima regula: am luat totul in joaca! Ciorbita data de toboganul din sufragerie, jucariile manjite cu mancare pt ca "le era foame", manutele murdare pana la cot de mancare, vopseaua tempera de pe hainute sau covoare, nu au fost motive de crize existentiale, ci imortalizate ca filmulete pt ca stiam ca or sa ne fie la toti amintiri de gura pana la urechi. E drept ca mi-a stat inima in loc cand ocazional cate un ruj, rimel sau fard lua calea toaletei...insa asta m-a invatat sa fiu mai ordonata. :))

Si am zis ca nu stiu ce sa scriu cand m-am apucat...:))sunt atatea de povestit! Ideea ca nu jucariile conteaza atat de mult cat mai ales atitudinea parintilor. Cand pornesti la drum cu gandul ca il inveti pe copil lumea, descoperindu-l pe el, nu modelandu-l, nu prea ai cum sa dai gres.

Si acu, ziceam de jucarii. Seturi de creatie si constructie, Duplo, mini-Lego si Lego, nelipsite. Construim impreuna cu el, incercam sa urmam carticelele cu instructiuni insa mai degraba il incurajam sa asambleze totul dupa cum i-ar place lui sa fie. Cărțile sunt nelipsite,cele de povesti si cele de activități. Blocul de desen si toate felurile de culori,de la creioane,pixuri,carioci,acuarele, are acces la toate. Toate sunt puse la îndemâna,isi alege din cutii ce ii tb. Mașinuțe, Sortare dupa dimensiuni, puse la fel, in cutii, la îndemâna. Ne jucam împreuna, nu il lăsam abandonat oe covor cu jucăriile in timp ce noi pierdem vremea. Cel mai fain e cand se aduna copiii si sapa in jucării, toate glasurile zglobii, mânuțele ce fac sa zboare orice jucărie cu viteza luminii..:))conversațiile dintre ei sunt un deliciu!

Urmam dezvoltarea senzorială, chiar daca asta presupune multe produse de curățat. Gătim împreuna, chiar daca asta înseamnă mancare data pe jos, important e sa învățam împreuna răbdarea si nerenuntarea. Inventam jucării din cartoane si alte ambalaje de jucării, facem curse pt mașinuțe :)

Facem tot posibilul sa stam pe afara cat mai mult, nu neaparat in parcuri ci explorăm orașul, orașele. Ii arătam tipuri diferite de clădiri, povestim despre perioadele cărora le aparțin, despre oamenii si ocupațiile de atunci. Vorbim despre mașini sau cum funcționează diverse lucruri (documentarele Discovery Chanel si NatGeo isi culeg roadele acum). Preferam locurile de joaca,cele amenajate indoor,in care avem ceva mai multe posibilități de distracție decât groapa de nisip din parc.

Are acces la tehnologie,telefoane,tablete, calculatoare. Toate au parental control asa ca e Ok. Prefer sa stiu ca poate folosi ceva in folosul lui decât sa stea ca sălbaticul izolat de toate.

Si in timp ce scriu asta livingul e într-un mic haos, fotoliu răsturnat e o fortăreața, sucul e lava (da,da e stropit covorul însă nu-i bai,exista steamerul!), jumate de banana zace pe coșul de gunoi,măsuță de cafea e plină de piese Lego si Vlad negociază cu juniorul pt mersul la somn. Toate or sa rămână asa,mai puțin banana,pana mâine dimineața! Acu avem de citit ceva cu ants sau underpants...
Gata Laura,semnat si parafat! :))

Pe scurt

Vanez momentele cu mine. Chit ca tin cat o cana de cafea, sau un drum pana la magazin, sau cat o placinta de dovleac, sau cat un drum de la birou pana la masina. Iau o gura de mine, si-mi fac timp de multumire, si conturez vise, si uneori privesc in urma, sa vad cat de mare e drumul.
Si linistea aia se ascunde apoi pana la urmatorul moment cu mine, sfioasa in fata melodiei de radio, si a glasurilor baietilor mei ce se ingramadesc sa-si povesteasca ziua, sau a vocii din magazin care mai anunta o reducere pe raionul 3.  

Saturday vibes

End of the week, lessons learnt

Old wisdom

Tricks and treachery are the practice of fools, that don't have brains enough to be honest. (Benjamin Franklin)

Fresh air

Ii stii..I-ai simtit mereu, cu tepii lor, ascunzandu-si ciuda in spatele zambetului larg si al ochelarilor de soare, ascunzandu-si frustrarile in spatele sfaturilor..Ii stiai de atunci, dar le cautai scuze, ca le-a fost viata grea, ca asa reactioneaza o inima cu cicatrici. Desi stiai ca altii, cu inimi mai ciuruite, isi port cu noblete lectia de viata. Stiai ca acei altii nu sunt in stare sa dusmaneasca..Dar le acceptai tepii astora, pt ca sperai ca la un moment or sa-si vada greselile, si or sa se schimbe. 

Si le-ai dat drumul, cand ai stiut ca e in zadar.

Si ti s-a lumina calea, ai respirat iar aer curat si te-a incalzit iar soarele pe chip.

in timp ce ei sa infingeau intro noua prada.

Despre iepurasii inocenti

-Hei, esti aici sau esti fantoma?
-Sunt aici, dar sunt fantoma..
-Haha...te-ai intors deci, acu e bine in uk, nu?si Parisu, ce zice ca ai plecat?
-Parisu e ....ai chef de o cafea?

Mi-am dat seama repede ca nu prea e distractie cu fetele. Prea multa drama, prefacatorii, prietene bune pana pleaca una si celelalte o barfesc, planuri minutioase ca sa se intample nush ce rendez-vous...Era prea mare lalaiala pt mine, asa ca am ales grupurile cu baieti. Dar si acelea pe alese evident. Stiam totul despre masini, vorbeam despre curse cand fetele de varsta mea coseau haine la papusi ca sa fie modiste. Purtam tenisi cand fetele cautau sandale si-mi agatam genunchii in zidurile pe care le escaladam cu vardistii. Si invatasem sa ma apar, tot de la ei, asa ca eu eram fata care dadea bine cu croseul, la nevoie.
Prima trusa de machiat? La douazeci si ceva de ani, pt ca mi-a luat-o Ubi.
Pe termen lung a dat roade, am dat-o pe girlie stuff acu la...maturitate, meseria mi-e chiar bratara de aur, si joaca cu masinile mi-a dat pasiunea pt munca. In continuare numar pe degetele de la o mana prietenele fete...

Ma uit la el, e daramat. Vorbeste in soapta! Tocmai el, cer care cerea atentie prin tonul ridicat si gesturile largi, el rebelul aproape macho, el mi-se-rupistul, a albit si vorbeste in soapta.
I-am cunoscut cu un an in urma, plecam de la un curs cu ei in masina. Zilnic, timp de o saptamana, acelasi tablou: el era asa, ea...un iepuras inocent. Fragila, finuta, cu ochii umezi pt ca iar a fost greu la munca si se simte proasta si deprimata, ca incepe vorba in engleza si o termina in franceza, ca nu e locul ei aici in tara asta rece si gri. -Vaaai, dar nu esti proasta, nu mai zi asa! -Ba da, sunt proasta si urata, si nu ma descurc aici. -Hai, uite, facem noi cumva si te imprietenesti cu fete bune si o sa fie bine. (Nu nu nu, nu mi-o pasa mie ca in grupul nostru fetele...sunt vikingi cutezatori, cu tocuri....)
Timp de o saptamana zilnic am ascultat miorlaieli despre lumea rea si ce greu ii e ei, fara prieteni si parinti, ce trista e viata intre straini, si cum nimanui nu-i pasa si cum ea nu e obisnuita cu raceala asta, pt ca ea da totul pt prieteni. Si-l auzeam pe el cum ii promitea si luna de pe cer, doar ca sa nu mai planga.

Un an mai tarziu, divortat, ea a ramas la Paris (plecasera cateva luni mai tarziu dupa ce ea l-a convins ca moare daca mai sta in UK), Fostul lor sef se intorsese in Paris si uite, acu i-a chemat acolo. Ce poate fi mai frumos si romantic de atat? S-au mutat in graba, au pierdut multi bani in proces pt ca nu respectasera contractul de aici, garantia la casa din Paris era multa..pe scurt trebuiau sa munceasca vreo 2 ani ca sa se puna pe picioare. Dar la Paris, unde aerul e romantic o sa treaca repede.

Imi spune cum primele saptamani acolo a fost o renastere pt ei. Ea zambea de dimineata pana a 2a zi dimineata. Se plimbau, ieseau la restaurante invitati de noii colegi. Seful era o mimune, ii ajuta cu orice, totul parea incredibil de usor. Ea era iar vesela si copilaroasa, nu mai plangea, iar Parisul ii dadea aer misterios.
-Ai vazut Lolita? (Nup..am citit cartea..)asa era ea, femeie matura la birou, copilul vesel si de ocrotit acasa.
Lucrau impreuna, incepuse si el sa se schimbe, indrumat de ea, alta garderoba, alta freza.
A durat cateva luni, vreo 3 asa. Apoi au inceput delegatiile. Au re-inceput delegatiile, cam ca in Bucuresti, dar intrun ritm mai alert. Saptamanal, el isi facea griji, ca e ea prea obosita. Dupa alte cateva luni a inceput sa intre la banuieli. Cine face delegatii saptamanal, cu seful, de miercuri pana duminica?....I-a umblat in bagaj, intro zi, cand ea era la dush. Si a gasit lenjeria jucausa...a confruntat-o, a plans, a recunoscut, i-a zis ca el e de vina, ca nu era genul ei, ca s-a schimbat, ca seful o respecta, si o face sa se simta femeie, ca ii da curaj, ca e alta si ca atat a fost drumul lor.
Au divortat repede. El a ramas cu creditele, ea cu Parisul.
A plecat de acolo, si acu sta in uk, cat o sa reziste.

Nu stiu ce sa ii spun, pt ca sunt cuvintele de prisos. Cum sa ii spui unui astfel de om ca o sa fie bine candva? Mai ales cand stii ca sunt oameni care nu si-au revenit niciodata dupa astfel de intamplare..
Ii spun asta, si ii mai spun ca in schimb stiu ce o sa fie cu ea. Pt ca iepurasi din astia am mai vazut. Atata duplicitate si minciuni ascunse, atat joc comportamental, atata falsitate, necesita neuroni si un oarece stres. La un moment o sa i se sparga bula de sapun, pt ca adevarul mereu iese deasupra. Iepurasii care mereu cauta ceva si vor ceva, nu or sa se opreasca niciodata. Precum capusele vor sari de pe o gazda pe alta, mai primitoare si dintrun salt in altul nu vor avea nimic niciodata. O sa vrea mereu mai mult si o sa fie in strafundul ei mereu nefericita, pt ca mereu o sa vrea altceva. Sau poate ca seful o sa dea peste un iepuras nou, mai bine prelucrat..

Ii doresc binele, sa iasa din lectia asta un om diferit, invatat. Sa aiba rabdare, sa aiba incredere...

Ii povestesc lui Vlad...despre iepuras..si-mi zice ca i-am dat sfat bun. Pt ca doar gandul asta il poate ajuta pe om sa treaca peste o astfel de inselatura. Si daca e, o sa ii spuna el ca o sa fie bine. Pt ca dupa o astfel de facatura, data urmatoare alegi fara greseala. Si ma saruta asa, cat sa-mi pluteasca inimoare in jurul capului.

Aaaaaand..

Prada, again

Crema de maini: fantastica, pielea hidratata, fara senzatia de gras. Plus:miroase a ciresi infloriti!

Un cleanser pe baza de spuma, care actioneaza in doua etape. L-am ales pe cel rapid pt ca nu am rabdare sa stau 10minute cu spuma pe fatza, efectul se vede dupa prima folosire. Pielea se simte fina si arata uniform.
Produsele sud-coreene au invadat pietele occidentale cam de anul trecut, in sfarsit am gasit si eu cateva aici. Au preturile bune, si ingredientii sunt naturali.
Foarte miam-miam!

Good vibes

Something sweet

Mno, cam raman fara scuze...
Am dat-o pe aia cu n-am unt dulce, n-am oua...
S-a grabit Vlad si a mers de-a cumparat.
Am dat-o apoi pe 'tb sa se incalzeasca putin untul, ca sa il facem crema". 3 degete impung pe rand untul, sa vada daca s-a inmuiat. Doua degete sunt nerabdatoare, al 3lea e temator.
Capul razvratitilor e Mogaldel, care piuie de cateva zile ca vrea birthday cake, de ciocolata.
In mod normal as fi sarit in secunda urmatoare sa ii fac pofta, daaar vrea tort. Si eu nu cofetaresc. Pt ca nu-mi iese chiar daca vreau! Ori mi se pare incredibil de mult zahar in reteta si atunci nu-l pun tot, ori untul e prea mult, ori faina e cat cuprinde (indiferent ce inseamna asta).
Si daca zic gata, urmez reteta fie ce-o fi, dau peste una scrisa de una dintre duamnele din vechea garda, care si sa le pici cu ceara si n-o sa-ti dea reteta buna pt ca "una-i cea mai priceputa".
Am reteta, una simpla, pt ca vrea si bucatarul junior sa fie parte din actiune.
M-am si pregatit cu servetele umede sa repar pereti si mobila.
Imi tb doar curaj. Si indemanare. Si maini pricepute. Dar inca imi tin degetele incrancenate intrun incapatanat finger-crossed, sperand ca macar am nimerit reteta buna.
P.s: We rock it!

Provizii

Ieri a fost zi tipica de toamna..de fapt era tipica daca frunzele copacilor erau aurii si cum inca sunt verzi...Deci a fost o zi de toamna! Cu soare cald si cer senin pana cand a venit ploaia cu tunete si fulgere. Stateam toti cocotati pe pervazul ferestrei sa vedem (si mirosim) ploaia. Intotdesuna am avut impresia ca ploaia aia zdravana e trimisa sa curete lumea..strazile..orasul. Si de-aia imi placea sa ies afara imediat dupa ploaie, pt ca simteam ca ies intro lume mai curata...
Am stat si ne-am uitat la dushul lumii, intrerupti doar de Mogaldel care il trimitea pe Vlad sa aduca in casa la adapost pasarile care stau pe afara. Scumpelul.
Insa imediat dupa ploaie paturile pufoase au reaparut in toata casa, am dat drumul la centrala, Vlad s-a pus pe copt sfecla rosie si razuit hreanul, iar Mogaldel si-a adus carticelele pe masuta de langa fotoliu.
Ma uitam la ei cum isi pregatesc rezervele, doi harnicei.
Cat despre mine..mi-am pregatit bezelele si scortisoara sa-mi fie la indemana pt cafea. Cred ca vine toamna.

Coffee lover

☆☆☆☆Primul PumpkinSpiceLatte! ☆☆☆☆

City view

Cheers!

Just in case

 

Honestly....

Rasfoiam o revista de dimineata in timp ce aburul de cafea imi incalzea nasul, si pe langa paginile de tinute de toamna-iarna (ce aveti fratilor, inca sunt 20de grade, inca e lumina la 8 seara..take a break!) am dat peste un articol minuscul despre cum sinceritatea i-a costat pe unii o cota parte de celebritate.
Si povesteau ei cum deodata selfierurile cu cosuri le-a scazut zecii de mii de folowersi, sau cum colaceii si feliile de pizza au mai scazut din numarul fanilor unei fit-mama, sau cum o mama practicanta de homeschool a ramas fara suporteri cand a inceput sa vb despre problemele familiale.
Concluzia era cum ca societatea noastra e atat de pretentioasa incat e periculos sa spui adevarul.

Ma revolt intrat de tare incat deodata si cafeaua mi se pare mai amara.

Nu adevarul i-a facut sa scada in popularitate ci minciuna pe care au intretinut-o, oferindu-se drept modele, pe un fundament fals.

So, nu selfieurile cu cosuri si pete rosii au facut-o pe domnita sa-si piarda publicitatea, ci miile de imagini prezentate ca fiind frumusete naturala pe cand ea era de fapt retusata, filtrata si machiata.

Nu feliile de pizza au aruncat-o pe fit-mama in dizgratie, ci faptul ca a recunoscut intrun final ca sesiunile pt social erau diferite fata de cele obisnuite, pornind de la locatie, imbracaminte, decor. Hrana healthy si smoothie-urile erau de suprafata pt ca ea de fapt manca junk insa se detoxifia regulat. Nu genul de viata a fost pontat de oameni, ci felul in care a mintit-pacalit-vandut o fantezie.

Nu admiterea problemelor familiale au costat-o pe homeschool-mama adepti, ci faptul ca saptamanal prezenta o imagine idilica, falsa pt ceva ce de fapt nu era asa.

Intrun fel pot sa rationalizez de ce lumea s-ar feri in a spune adevarul, insa discretia asta nu tb acoperita prin minciuni, disimulari, prefaceri si falsitati. Inteleg pana si nesigurantele pt ca dezvoltarea fiecaruia se face in etape. Insa daca tot nu poti sa spui adevarul atunci macar nu minti. Pt ca falsitatea asta de imagine te duce cu gandul la o falsitate de caracter.

Asuma-ti riscul de a fi real daca simti ca ai ceva de transmis. Dar daca umbli cu cioara vopsita nu te mira ca se raresc randurile in jurul tau.