vineri, 31 august 2018
joi, 30 august 2018
Snapshot
Sunt zile in care, din prea plin de orice, ajungi sa simti...simtirile altfel. Orice din jur iti vibreaza coarda inimii, si simti totul amplificat, pana in maduva, simti totul imprimat in suflet, prins in fire nevazute, pe toata largimea de lume.
Cand in jur e veselie bucuroasa, nimic mai perfect! Insa cand firele nevazute iti spun povestea unei dragoste stinse, sau a unui dor de necuprins...ajungi sa te opresti din goana si sa te intrebi: incotro? Si-au pierdut casa, intro noapte, din inundatie, si-au pierdut totul. Au luat cu ei ce au apucat mai de valoare: fotografiile de familie! Fotografiile de familie! Din toata casa, din toate lucrurile muncite in 20 de ani, ei si-au luat albumele cu poze! Habar nu am ce au mai zis dupa, daca s-a terminat cu bine sau...mie mi-a ramas gandul doar la un lucru: daca ar fi sa alegi un lucru de valoare, pe care sa il iei cu tine, total pe nepregatite, care ar fi acela?...te-ai gandit vreodata? Nu neaparat ca s-ar intampla ceva rau, dar daca ar fi sa alegi ce ti-e mai drag din casa, pe nepregatite, ce ai alege?
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat inclin spre fotografii, ca telefonul sigur il am deja in buzunar..:) si Biblia, fara indoiala! Dar fotografiile..nu ca sunt cam printre cele mai importante?
Cineva imi zicea zilele trecute ca departe de normele si sigurantele societatii, va face mereu fotografii (ihim.....☺) pt ca prin ele isi exprima viata - ma rog, nu cu cuvintele astea, dar asta era ideea. Si ma gandesc de unde nevoia asta de a ne materializa trairile, sentimentele, amintirile, in fotografii, picturi..De unde avem noi nevoia asta de vizual? Invatasem la scoala de nevoia omului preistoric de a se exprima prin arta, crampeie de viata in desenele rupestre, crampeie de viata in piramidele egiptene, pereti de mozaicuri cotidiene romane, ansamble de sculpturi grecesti, stampele japoneze, picturile iluministilor...De cand ne stim pe pamant am cautat sa lasam urme, marturii, sa ne materializam trairile in ceva. De ce? Fara sa ma fii gandit la asta, fac si eu lucrul asta, ca un chinez obsedat, fara sa stiu de de...e doar o nevoie, de parca e ceva scris in gena umana! Am dat picturile rupestre pe un board de Insta, si ne-a luat cateva mii de ani sa facem asta. Insa de ce? Te-ai intrebat vreodata de ce? Eu inca nu mi-am gasit raspunsul..
Cand in jur e veselie bucuroasa, nimic mai perfect! Insa cand firele nevazute iti spun povestea unei dragoste stinse, sau a unui dor de necuprins...ajungi sa te opresti din goana si sa te intrebi: incotro? Si-au pierdut casa, intro noapte, din inundatie, si-au pierdut totul. Au luat cu ei ce au apucat mai de valoare: fotografiile de familie! Fotografiile de familie! Din toata casa, din toate lucrurile muncite in 20 de ani, ei si-au luat albumele cu poze! Habar nu am ce au mai zis dupa, daca s-a terminat cu bine sau...mie mi-a ramas gandul doar la un lucru: daca ar fi sa alegi un lucru de valoare, pe care sa il iei cu tine, total pe nepregatite, care ar fi acela?...te-ai gandit vreodata? Nu neaparat ca s-ar intampla ceva rau, dar daca ar fi sa alegi ce ti-e mai drag din casa, pe nepregatite, ce ai alege?
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat inclin spre fotografii, ca telefonul sigur il am deja in buzunar..:) si Biblia, fara indoiala! Dar fotografiile..nu ca sunt cam printre cele mai importante?
Cineva imi zicea zilele trecute ca departe de normele si sigurantele societatii, va face mereu fotografii (ihim.....☺) pt ca prin ele isi exprima viata - ma rog, nu cu cuvintele astea, dar asta era ideea. Si ma gandesc de unde nevoia asta de a ne materializa trairile, sentimentele, amintirile, in fotografii, picturi..De unde avem noi nevoia asta de vizual? Invatasem la scoala de nevoia omului preistoric de a se exprima prin arta, crampeie de viata in desenele rupestre, crampeie de viata in piramidele egiptene, pereti de mozaicuri cotidiene romane, ansamble de sculpturi grecesti, stampele japoneze, picturile iluministilor...De cand ne stim pe pamant am cautat sa lasam urme, marturii, sa ne materializam trairile in ceva. De ce? Fara sa ma fii gandit la asta, fac si eu lucrul asta, ca un chinez obsedat, fara sa stiu de de...e doar o nevoie, de parca e ceva scris in gena umana! Am dat picturile rupestre pe un board de Insta, si ne-a luat cateva mii de ani sa facem asta. Insa de ce? Te-ai intrebat vreodata de ce? Eu inca nu mi-am gasit raspunsul..
luni, 20 august 2018
De dimineata
Mic dejun, pe-ndelete. Fara treburi de facut in paralel. Fara citit emailuri, fara planificat nimic.
Doar un cascat de ochi in jur, si felia asta de paine prajita cu unt si dulceata.
Dumnezeu al bucuriilor din lucrurile mici!
Doar un cascat de ochi in jur, si felia asta de paine prajita cu unt si dulceata.
Dumnezeu al bucuriilor din lucrurile mici!
sâmbătă, 18 august 2018
Flip it
Nu mai zic nasoale, nu mai gandesc nasoale, pffff...nici nu mai reactionez! serios, curatenia de vara! sau Varianta post-10 august!
(''ce zice asta? ce a fost pe 10 august?''
a fost, zau ca a fost! ziua in care m-am luminat! de fapt era seara! poftim, seara in care m-am luminat! Ca eu pot sa fac pt mine doar ce tine de mine, si ca nu am cum, sau de ce, sau rost, sa fac ceva pt altul, mai ales cand altul nu vrea!)
Nu suportam fluturatul degetelui mijlociu, pe vremea cand vietuiam in Ro. Era un gest foarte raspandit in clasele cu educatie cat trenul. Ti-a taiat calea? flip it! ti-a zis du-te mai incolo? flip it! ti-a zis orice ce nu ti-a placut? flip it! Pe scurt, ma agasa gestul. Credeam ca o vorba cu talc, sau buna-ingaduinta ar putea inlocui fenomenul. Toate pana la punctul limita cand o dadeam pe ignore.
Ce sa zic, eram o educata!
Trece timpul, schimbam tarile, ajungem aici la ''poftiti va rog, treceti dvs!'' Saluturi largi cu mana, rafinat, elegant, perfect! Momentele de punct limita - de regula in trafic, se vad printro sclipire de faruri! frumos, fara claxon, sau injuraturi, ci doar flashuri. Dese intermitente..iti dai seama cam cat iti zice de dulce dupa cat de repede ii clipeste farul. Serios, linistit asa.
Insa eu...mai ales dupa 10 august.. dau onor cu degetul cel lung. Deocamdata doar in gand, insa flutur degetul cand cineva se faleste cu cat nu-i pasa, sau cand cineva zice:asta e, atata fac (lasand clar o situatie nerezolvata),sau cand cineva povesteste cu patos cat de smecher a fost pacalindu-si seful, la naiba..il flutur si in fata raftului cand vad ca iar au urcat-o preturile!
Pheeew, nu stiu daca-i bine sau nu, dar se simte bine acum dupa ce am scris-o! Deci da, daca faci ceva intentionat stiind ca ma provoci, poti sa fii sigur ca ti-am aratat degetul. Si cine stie, poate in curand o sa fie pe fatza!
(''ce zice asta? ce a fost pe 10 august?''
a fost, zau ca a fost! ziua in care m-am luminat! de fapt era seara! poftim, seara in care m-am luminat! Ca eu pot sa fac pt mine doar ce tine de mine, si ca nu am cum, sau de ce, sau rost, sa fac ceva pt altul, mai ales cand altul nu vrea!)
Nu suportam fluturatul degetelui mijlociu, pe vremea cand vietuiam in Ro. Era un gest foarte raspandit in clasele cu educatie cat trenul. Ti-a taiat calea? flip it! ti-a zis du-te mai incolo? flip it! ti-a zis orice ce nu ti-a placut? flip it! Pe scurt, ma agasa gestul. Credeam ca o vorba cu talc, sau buna-ingaduinta ar putea inlocui fenomenul. Toate pana la punctul limita cand o dadeam pe ignore.
Ce sa zic, eram o educata!
Trece timpul, schimbam tarile, ajungem aici la ''poftiti va rog, treceti dvs!'' Saluturi largi cu mana, rafinat, elegant, perfect! Momentele de punct limita - de regula in trafic, se vad printro sclipire de faruri! frumos, fara claxon, sau injuraturi, ci doar flashuri. Dese intermitente..iti dai seama cam cat iti zice de dulce dupa cat de repede ii clipeste farul. Serios, linistit asa.
Insa eu...mai ales dupa 10 august.. dau onor cu degetul cel lung. Deocamdata doar in gand, insa flutur degetul cand cineva se faleste cu cat nu-i pasa, sau cand cineva zice:asta e, atata fac (lasand clar o situatie nerezolvata),sau cand cineva povesteste cu patos cat de smecher a fost pacalindu-si seful, la naiba..il flutur si in fata raftului cand vad ca iar au urcat-o preturile!
Pheeew, nu stiu daca-i bine sau nu, dar se simte bine acum dupa ce am scris-o! Deci da, daca faci ceva intentionat stiind ca ma provoci, poti sa fii sigur ca ti-am aratat degetul. Si cine stie, poate in curand o sa fie pe fatza!
miercuri, 15 august 2018
duminică, 12 august 2018
sâmbătă, 11 august 2018
Manipulez
Pt ca diaspora manipuleaza, si e pusa pe scandal...am zis sa dau cu status!
Si am zis sa nu ii contrazic, ca doar ei sunt''statul de drept''! deci manipulez si in seara asta!
Ai Mei sunt iar in strada..inca vor sa scape de hoti!..
Pt altii viata e la fel, mai o cafeluta, mai o ieseala cu prietenii, mai o berica asa de sezon..
Da nu-i bai, ca peste cateva saptamani iar se umple blogosfera cu vaicareli ca e lumea gri si s-au saturat de gunoaie si hotie! astept momentul..
Si am zis sa nu ii contrazic, ca doar ei sunt''statul de drept''! deci manipulez si in seara asta!
Ai Mei sunt iar in strada..inca vor sa scape de hoti!..
Pt altii viata e la fel, mai o cafeluta, mai o ieseala cu prietenii, mai o berica asa de sezon..
Da nu-i bai, ca peste cateva saptamani iar se umple blogosfera cu vaicareli ca e lumea gri si s-au saturat de gunoaie si hotie! astept momentul..
vineri, 10 august 2018
Astia ai mei
Astia ai mei au iesit in strada.
Sunt nebuni, insa nebunii astia pot schimba lumea!
Ne-buni de plata pt hoti, ne-buni de plata pt baroni, ne-buni de plata pt birocratii corupti, ne-buni pt ministrii care ucid educatia taind bugete, ne-buni pt hotii din spitale care te trateaza dupa forma plicului. Ne-buni pt lumea asta murdara, care te calca pe grumaz cand te ridici contra hotiei.
Recunosc ca ii vad nebuni, in curajul lor de a rupe lantul. Nebuni de curaj, nebuni de libertate.
Am crezut ca poti schimba lumea, daca o schimbi in jurul tau. Am crezut ca un gest mic, multiplicat in mii de oameni poate schimba ceva. Pana cand nu am mai putut. Si ne-am adunat lucruri in 2 trolere, si am plecat, rupandu-ne din inimi, petecindu-le! Asta a fost calea mea de rezolvare, sa plecam noi si sa ii aducem pe ai nostri cu noi.
Si de-asta pt mine curajosii din strada sunt nebuni. Nebuni de frumosi si curajosi, pt ca ei duc lupta mai departe, pt ca ei nu au renuntat, pt ca lupta pt lumina, respect, civilizatie.
Asta e reactia lor, pt noi astia de am plecat, asta a fost reactia noastra. Cu totii am schimbat imaginea romanilor oriunde in Europa pe unde am umblat si am muncit. Si asta am facut-o muncind scrasnind din dinti, cat zece la un loc, spunand clar si raspicat: NE-AM NASCUT IN ROMANIA!
ORICARE ti-ar fi alegerea, sa pleci si sa schimbi lumea din afara, sau sa ramai si sa schimbi tara dinauntru, fa-o cu ambitie! dar fa-o! nu sta in casa uittandt-te la tv si comentand la o café ca e o tara de cacat. Puneti haina pe umeri si iesi pe strada!!!!! Sau ia-ti trolerul dupa tine si vino si schimba lumea din afara! Dar nu sta deoparte!
P.s In prim plan - odrasla lui Rontzi
Sunt nebuni, insa nebunii astia pot schimba lumea!
Ne-buni de plata pt hoti, ne-buni de plata pt baroni, ne-buni de plata pt birocratii corupti, ne-buni pt ministrii care ucid educatia taind bugete, ne-buni pt hotii din spitale care te trateaza dupa forma plicului. Ne-buni pt lumea asta murdara, care te calca pe grumaz cand te ridici contra hotiei.
Recunosc ca ii vad nebuni, in curajul lor de a rupe lantul. Nebuni de curaj, nebuni de libertate.
Am crezut ca poti schimba lumea, daca o schimbi in jurul tau. Am crezut ca un gest mic, multiplicat in mii de oameni poate schimba ceva. Pana cand nu am mai putut. Si ne-am adunat lucruri in 2 trolere, si am plecat, rupandu-ne din inimi, petecindu-le! Asta a fost calea mea de rezolvare, sa plecam noi si sa ii aducem pe ai nostri cu noi.
Si de-asta pt mine curajosii din strada sunt nebuni. Nebuni de frumosi si curajosi, pt ca ei duc lupta mai departe, pt ca ei nu au renuntat, pt ca lupta pt lumina, respect, civilizatie.
Asta e reactia lor, pt noi astia de am plecat, asta a fost reactia noastra. Cu totii am schimbat imaginea romanilor oriunde in Europa pe unde am umblat si am muncit. Si asta am facut-o muncind scrasnind din dinti, cat zece la un loc, spunand clar si raspicat: NE-AM NASCUT IN ROMANIA!
ORICARE ti-ar fi alegerea, sa pleci si sa schimbi lumea din afara, sau sa ramai si sa schimbi tara dinauntru, fa-o cu ambitie! dar fa-o! nu sta in casa uittandt-te la tv si comentand la o café ca e o tara de cacat. Puneti haina pe umeri si iesi pe strada!!!!! Sau ia-ti trolerul dupa tine si vino si schimba lumea din afara! Dar nu sta deoparte!
P.s In prim plan - odrasla lui Rontzi
Lupta pentru tine!
DACA VA VAITATI
CA E RAU IN ROMANIA
SI NU SUNTETI AZI IN STRADA,
ATUNCI
ATUNCI
.......
SHUT THE F@CK UP!!!!!!
marți, 7 august 2018
sâmbătă, 4 august 2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)