Frosty

Frenchie

Imi arata unde or sa petreaca sarbatorile. Au decis sa se adune toti dar pt ca nu e casa atat de mare si-au inchiriat o casa intrun satuc de pe coasta. Or sa iasa la cumparaturi in satul mic si or sa gateasca toti in casa mare in timp ce nepotii or sa se alerge prin curte.
Se apropie decembrie cu pasi repezi de zapada si aroma de scortisoara.

Prin ochii mei

-Pffff e atat de veche, am crescut cu bucataria asta. Aceleasi rafturi ca bunica. Si dulapul asta..cine mai tine vitrina in bucatarie?!
Se invarte in fata blatului aranjand ceva pe farfurie. Muta prosopul dintro parte in alta, si danseaza pe varfuri pe gresia veche.
Ne asezam la masa veche, cu scaunele noi si moderne. Vrea sa schimbe totul, sa faca simplu si stralucitor. Si ma intreb cum sa-i spun ca din toata casa, asta e locul meu preferat!

Diferit

Nimic nu-i nou, doar vopseaua lucioasa care acopera vechiul. Dar miroase a cald, a lumina aurie de dimineata, a paine cu unt si miere si lapte cald.
Mijesc ochii si privesc peste cana calda cu lapte, si inteleg brusc de ce exista canile astea mari: sa-ti incalzesti mainile!
Ne aduce micul dejun si ii zambesc un multumesc. Suflu in bucla si sorb din cana. Painea e de casa, din brutaria lor. Si sala asta e bucata din bucataria veche -casa e transformata in local, mic, intim, primitor.

Nu intelegeam de ce ar iesi cineva sa manance o paine cu ceai intrun local, trezindu-se imbracandu-se conducand masina cateva strazi pt ceva ce poti sa-ti faci singur acasa inca in pijamale.

In cana asta de lapte am inteles de ce: pt momentul, lumina, aerul si gustul asta. Pt simtirea asta.

Nu-ti fa toate zilele la fel. Acorda-ti bucuria de a trai ceva diferit.

Auriu

Dulce

Am faina si pe varful nasului.
A ajuns si pe geam! Nu stiu cum.
Calc pe cipsuri de ciocolata, si de undeva tot iese zahar.
Am parul ravasit, si sosetele rasfirate. Dar miroase a biscuiti calzi.
Si eu simt cea mai relaxanta, nepasatoare dimineata.

Frame it

Caut locuri tablou.
Nu vederi standard de genul celor vândute la ieșirea dintr-un muzeu, sau vândute la rotisor pe faleza, sau într-un magazin cu prostioare reprezentative unui oraș.
Caut locuri care respira, in care timpul e un cerc -trecut, prezent, viitor cuprins intrun singur loc.
Locuri in care aerul vibreaza atat de puternic incat simti ca poti sa-l atingi.
Locuri ce-ti dau insemnatate pt ca te fac sa simti esenta dupa ce ai dezbracat invelisul efemerului.
Caut locuri cu emotii.

Nu o sa ma gasesti niciodata intrun loc cu blocuri de sticla si otel rece. Nu-ti vezi cerul de acolo.

Rețeta de ceva bun

Gânduri fara noima

Biroul meu a ajuns mama-nava. Depozitez lucruri pe el, pe care apoi le iau in ședințe. Creioanele colorate si caietele de schite, laptop, mouse, cablaraie. Doua monitoare mari. Câteva lucruri personale, pe care mereu le uit. Lichizii 😝 nu banii ci băuturile - ape, energizantul si cola clasic. Vin la pachet cu zilele in care am ședințe 7 ore din 9. Decor de haos.
Cu toate astea daca lipsește ceva din haosul ăla, simt. La toate ma adaptez ușor, însă nu si daca lipsește.......telefonul. L-am uitat intr-o zi acasa, pe drum simțeam ca lipsește ceva, apropiindu-ma de clădire făceam in mers recensământul hainelor de pe mine, sa fiu sigura ca măcar m/am îmbrăcat cu toate! Simțeam ca umblu Desculță, in șosete, fara ghete. Simțeam ca sunt in cămașă, fara geaca pe mine. Dar nu, le aveam pe toate, chiar si fular. Senzația de goliciune însă nu dispărea.
Ajung la birou, in haosul meu de piese, desenaturi si băuturi. Si văd ce lipsește! TE LE FO NUL!!!
Toată ziua de munca fara el.... parca lipsea o piesa din mecanism, parca umbli pe ghicite pe un drum nou nebătut!
Si ma gândesc la toată puterea ce am ajuns sa i-o acordam acestui obiect, cat de dependenți am ajuns de el! Si ma gândesc ca acum 15 ani viata mergea fara el! Funcționam existam fara el!
Am putea trai fara? Mmmnnu, nu cred. La munca imi tb clar, in Weekend as rezolva-o cu un aparat foto dar vorbitul? Asta cum ?
Intr-o epoca a comunicării fiecare întâlnire contează! Citesc asta pe un monitor.. intr-o epoca a comunicării! Si imi pică  fisa! Nu telefonul in sine e cel fara de care nu mai putem ci accesul către comunicare pe care acesta ni-l da! Trăim intr-o lume interconectata si suntem parte din ea si cred ca tb sa fie asa. Limitele ce tb sa ni le impunem sint însă pt timpul alocat telefonului cand viata se întâmpla in jur. Mame in parc pe telefon in timp ce copiii se joaca in fata lor. El si ea la telefoane in timp ce farfuriile le stau in fata , nevăzându nici decorul din jurul lor....
Da-i prioritate inimii! Si comunica ce trăiești in ea.

Home spa

Sunday mood

Namaste

Picturi

Mood

Vine ploua :)

Keep them out

Friday

Bitter

Drept judecatorii.
Cei care stiu totul doar citind un rand scos din context.
Cei care te cunosc cel mai bine doar pt ca te-au vazut de cateva ori.
Cei care stiu cel mai bine ce gandesti doar pt ca ai facut o grimasa candva.
Cei care stiu ce meriti si cand.
Cei care stiu ce vrei si de ce vrei.
Cei care stiu ce simti chiar daca nu ti-au purtat pantofii nici o clipa.
E plina lumea de ei.