De sezon

 

SaRcAsM

Culori de weekend

 

Whatever

 

Do your part

 

In

 Nu ma pacalesti! ii spun strangand patura mai aproape. Stralucesti tu asa puternic, imi poleiesti curtea in aur, dar vezi tu, stiu ca de cum deschid usa o sa-mi amortesti narile si o sa-mi ingheti fata in aerul tau rece.  Imbraci bancuta in aburul vaporos, insa stiu ca de cum ies in curte, umezeala o sa mi se lipeasca pe haine.

Esti frumoasa asa, prinvindu-te din spatele usii, unde e cald si miroase a cafea cu scortisoara. 

TGIF

Hepi

 

Glow

 

When it rains

 

Well......

 

Gând

 

Comoara din suflet

Am in spate un suport puternic. Oameni puternici care m-au crescut in anumite valori.

Cu cat trec anii imi dau seama de raritatea acelor valori, ce comori au ajuns sa-mi fie ele sufletului.

M-au invatat ca nu sunt datoare nimanui, cu exceptia celor care inseamna ceva pt mine, sau  celor care m-au ajutat vreodata. The tricky bit e ca m-au invatat ca ma vede Dumnezeu, pt binele ce-l fac, dar si pt binele ce as fi putut sa il fac. Asa ca a ramas, din copilaria devreme, sentimentul de a ajuta pe oricine, de a fi empatic, de a nu intoarce spatele si a nu fi indiferent.

Au trecut anii si mi-am dat seama CA NU TOTI AU FOST CRESCUTI ASA.

M-au invatat ca nu tb sa ma bazez pe altii, si nu din mandria ca sunt eu cea mai tare, ci pt ca de cele mai multe ori oamenii tradeaza si sunt egoisti. Si ca e mult mai simplu si mai Sigur sa stii ca tu esti in controlul vietii tale. Si asta am invatat inainte sa merg la scoala. Am invatat sa nu cer ajutorul, ci sa fiu eu suportul, sa invat cat pot de mult pt ca ei nu au pile, sa ajung sa-mi cladesc un viitor pt ca uni om valoros piedicile nu-i stau prea mult in cale.

Au trecut anii si mi-am dat seama CA NU TOTI AU FOST CRESCUTI ASA.

M-au invatat sa nu ma uit in gura lumii, pt ca oamenii nu gandesc ca Dumnezeu. Nu toti. Sa nu ma explic nimanui, ca sa nu ajung sa ma murdaresc in noroiul altuia. Dar sa imi explic punctul de vedere sau de actiune, ca ajuns ala in fata lui Dumnezeu sa nu zica ca nu a stiut si de-aia a facut sau a zis ceva.

Asta mi-a dat batai de cap, pt ca mult prea mult timp m-am justificat de fiecare data cand gandeau gresit despre mine. Mi-am pierdut mult prea mult timp cu unii strambi care vad lumea stramb, pt ca asa sunt ei.

Au trecut anii si mi-am dat seama CA NU TOTI AU FOST CRESCUTI ASA.

Ai Mei nu au pornit de la lingura de lemn, ci mai de jos. Au stiut de mici, fiecare in neamul lui, ce inseamna sa lupti cu nedreptatea. Au stiut de mici ca oamenii mint si tradeaza cu usurinta, ca nimic nu ii opreste daca nu au constiinta. Insa m-au invatat sa nu renunt, sa nu ma razbun, ci sa il las pe Dumnezeu sa-mi faca dreptatea. Am fost proasta, am fost slaba? pt unii da. Insa pt El mi-am dovedit rabdarea si darzenia. Si-a facut El dreptatea? o da!!! eu o vad. Unii sunt prea dusi ca sa stie ce li s-a intamplat insa..

Ai Mei, cu ochii albastri ca cerul, si parul cret ca in statuile grecesti. Cu nasul lor acvilin, cu privirea aia dura si patrunzatoare. M-au invatat sa vad lumea altfel decat cei ..slabi. M-au invatat sa lupt pt ce gandesc, sa spun ce cred ca e drept, cu orice pret. Pret pe care ei l-au platit, striviti de un sistem ticalos. Insa oamenii astia ai mei nu au cedat, au devenit mai puternici, si m-au facut si pe mine mai tare.

Stiu sa fac diferenta intre oameni care cladesc si oameni care vorbesc.

Stiu sa fac diferenta intre oameni spoiti si oameni adevarati.

Din prea multa mila, din prea multa speranta in bine am crezut in unii mai mult decat ar fi trebuit. Am suferit dar nu regret, eu stiu ca am sperat in binele lor mai mult decat au fost ei dispusi sa lupte.

Judecat stramb, pus piedici, dorit raul? le-am primit pe toate si le-am dus pe toate. Omul slab insa nu stie sa inteleaga cand a pierdut. Victoria mea o stiu doar ai mei. BECAUSE IT TAKES ONE TO SEE ONE.

Ma dor judecatile gresite? nup. E lupta lor pierduta, e viata lor stramba, valorile lor lipsesc. De ce sa ma simt eu prost pt asta?!

De ce scriu asta? pt ca vreau sa fie multumire alor mei, celor care prin suferintele lor au facut din mine un om care a cladit ceva si care nu se rusineaza cu propria viata. Si asta....e ceva ce nu multi pot sa spuna. sau sa faca.

 

De fistic

 Cercetatorii (britanici hahaha) spun ca amintirile culinare ale copilariei sunt atat de intense si de neegalat pe restul vietii, pt ca papilele limbii nu erau foarte educate, si tot ce simteau pe atunci a ramas cu intensitate impregnat in creier.

Eu....nu prea cred, pt ca nu tot ce-mi amintesc din copilarie avea gust bun ( supa de vita...iac! printre altele). Imi amintesc de un gust aparte, inghetata de fistic. Era o cofetarie in centrul vechi, unde se servea inghetata in boluri de metal, stateam toti la povesti gustand din inghetatele celorlalti, pana se topeau intro dulce licoare. Eu alegeam mai mereu pe cea verde. Un gust dulce, dar nu foarte, aromat insa, putin nutty dar nu foarte mult...nici nu pot sa il descriu. Inghetata de pe vremuri. 

Cred ca am incercat mai toate neamurile inghetatei cu fistic si desi unele se apropiau..nici una nu a egalat acel gust. Ma uit la poza asta, si-ti spun simt gustul inghetatei. Acel gust neregasit in nici o alta cutie.

Pozele au gust. 

Happy things

 

Egoismul si prostia

 Libertatea personala....cu orice pret, asta e tot ce vad in pozele acestea. 

Printre lucrurile invatate anul asta  este si asta: egoismul si prostia or sa insoteasca specia umana pana la sfarsit. Sper insa ca procentul astora sa fie de la o generatie la alta tot mai mic.

Koffee - Toast (Official Video)

Evident

 Parcarea e plina, ma uit in jur, toti isi aranjeaza mastile in oglinzi. Dusa-i vremea cand ultimul touch era rujul pe buze sau sprancenele aranjate. Ne indreptam catre intrare, incepem cu o coada, lumea isi dezinfecteaza mainile la intrare apoi caruciorul. Intram printre rafturi, urmand benzile galbene, ca un musuroi aranjat de furnici. OCD-ul meu e linistit, mergem toti frumos ca intr-un labirint harmonios. Asteptam cand se face cate in blocaj pe raft, depasim daca e loc. 

Pe scurt, nu e atat de aglomerat pe cat promitea parcarea, poate si faptul ca lumea tine distanta face totul mai aerisit.

Si atunci auzim. In cel mai neaos (ne)latin accent: ''Iote-i maah si p-astia cum se feresc, zici ca-s spariati de bombe!'' Doi, el si ea, geci ''de pele'' cu multe buzunare...masca sub nas, ca-s DASHTAPTI. treceau prin raioane, netinand cont de nici un semn de marcaj, sau sageti lipite pe podea. 

Lumea se dadea la o parte, contrariati ca veneau dintrun sens diferit, incercand totusi sa tina distanta ceruta de bun simt. 

Numai ca pt rumanii din poveste asta era semn de prostie.

Romanii sunt peste tot acasa.......si in dimineata asta de cumparaturi linistite mi-au adus aminte de ce am plecat de-acasa.

Obsesii

 

Invatam

 La o saptamana de cand am cumparat revista, apuc in sfarsit sa o rasfoiesc. O las sa se deschida singura, pe principiul ''aia e'' si incep sa citesc. De la mijlocul articolului evident. O ea deapana amintiri despre prietenii lungi si vechi care insa fie s-au estompat treptat, fie s-au rupt brusc. Ma intriga asa ca iau articolul de la cap si incep sa il citesc. Ea e psiholoaga, si povesteste trairile explicand si de-ale psihipupului, cum ca de fapt lasam sa ne scape acele prietenii care in subconstient au adunat suficient de multe frustrare, dezamagiri si neimpliniri. Insa toate le acoperim cu motive rationale, nevoi sociale si puseuri emotionale, lasand acele prietenii sa dureze mai mult decat ar fi cazul. Pana cand subconstientul si mecanismul de auto-aparare preiau control si te trezesti fara acei calatori prin viata.

Daca faceam un dus cu apa rece nu ma trezeam mai brusc. Si mai revigorant. Articolul asta m-a facut sa ma uit la ce car in desaga. Era o vreme cand luam asupra-mi toate tradarile si dezamagirile. Mai toxic de atat nu se poate. Ba se poate. Sa te lasi prins intrun amalgam de nevoi, sa nu poti spune nu, sa dai sanse una dupa una zicand de fiecare data ''asta e ultima'', sa te socheze reactia cuiva dar sa spui ''nu toti sunt perfecti, toti avem de invatat', sa stai din mila, sa te lasi condus din empatie..

Concluzia era sa nu te invinovatesti pt ce ai ales atunci, sa consideri lectii de viata din care sa tragi seva cu atata constiinta de tine incat data viitoare sa stii exact cat sa investesti dar mai ales in ce tip de prietenie.

-Maaaami, let me tell you a story! it's about de good Sara....samara...samaritean!

Si-mi spune povestea, au invatat la scoala. Au citit pe roluri, si el a fost unul din preoti.

-I had to be one of those stupid priests, who didn't want to help!

Ii explic ca asta a fost rolul de citit, e ok, data viitoare o sa aiba un rol mai bun.

Insa nu pot sa nu spun: copilul asta de 7 ani a stiut, a simtit ca acei preoti au fost prosti pt ca nu s-au oprit sa ajute un om in nevoie, in timp ce altii mai MATURI si mai INTELEPTI (haha) isi imbraca refuzul si indiferenta  si nepasarea in explicatii de genul ''omul in nevoi trebuie lasat sa se descurce, pe propriile picioare, pt ca altfel toata viata o sa astepte ajutorul cuiva''. Zicand asta in timp ce agenda telefonului duduie de persoane ''pe care e bine sa le cunosti, pt ca niciodata nu stii cand ai nevoie de ceva''.

Cat de chioara am fost!..

outLOUD

Saptamana pe scurt

Ce nu se vede in poza: scoala inceputa dupa 6 luni de homeschooling, 60 de ora de munca facute in 4 zile, un Ubi care s-a ocupat de noi si de casa pe langa jobul lui.

Ce se vede in poza: un platou cu mult omega ( preferatul saptamanii), masti pt fata obosita si nedormita, manichiura home made, si puloverul de toamna.

Ce am invatat saptamana asta: cele mai bune sfaturi legate de munca le dau mamele in pijamale, si cele mai bune sfaturi legate de copii le dau cei care nu au copii. (Sarcasm)

 

Rush