Rasfat

 

Sunny day

 

Beauty is in the details

 

PoV

 

Culori

 Sa nu iti pese de suferinta altuia, sa iti sustii parerile inumane prin justificari istorice, comuniste..sa nu crezi in durerea altuia…ma depaseste. Am toleranta zero pt astia. 

Nu stiu om normal care sa nu sufere de cand a inceput razboiul lui Putin, pt durerea altora, pt nesiguranta pacii ..insa te impinge viata sa mergi mai departe, sa investesti deopotriva in bun si luminos, ca sa te tii in echilibru. Cu ajutorul si gratia Lui.

In culori

 

Belles de jour

 

Mom shaming

 De ziua mamei…. Va oferim mom shaming! 

Asta nu pot sa o inteleg, sa te simti o mama mai buna ca alta, o sotie mai buna ca alta, sa crezi, sa spui, sa simti, ca tot ce tine de tine e cel mai bun..in detrimentul celorlalte. Sa le pui nume: superficiale, obsedate de nimicuri, obsedate de cariera, false, goale pe dinauntru, incapabile de iubire pura, atrase de falsitatea cosmetica, insinuand ca sunt frumoase la fata si rele pe dinauntru. Nu am cum sa inteleg. 

Acceptare. Ca nu toata lumea e la fel, ca oamenii simt si reactioneaza diferit. Ca traiesc diferit dupa bagajul ce il cara dupa ei, bagaj ce tine de cultura familiei din care vin, bagaj ce tine de anturaj si experientele sociale ce au marcat destinul unui om. Acceptarea ca ce vezi la suprafata tine mai mult de ochii tai decat de ce poarta omul in suflet.

Acceptarea ca o femeie poate sa munceasca pt cariera ei, pt ca facand asta poate schimba ceva intro industrie, impactand viata a sute de mii de oameni. Ca e in educatie, stiinta, industrie, inginerie, femeile schimba lumea, ascunse in umbra lumii dominate de barbati, incercand sa razbata acolo unde sute de ani li s-a spus ca nu au voie, ca nu sunt good enough. Ele incearca, muncind dupa un dublu standard, sa razbeasca! Pt ca stiu ca pot, pt ca stiu ca au cu ce, si pt ce. Se sustin intre ele, se ajuta se repare cioburile sparte de cei care cred ca femeile nu au ce cauta acolo sus, in lumea dominata de patriarhat. Se incurajeaza cu complimente, si cuvinte inspirationale, ascunse intrun hashtag…de promisiune #bossbabe. Cu gluma, cu ironie ca Inca nu suntem acolo, cu promisiunea ca o sa fie. 

Acceptarea ca femeia aia cu un scop, merge acasa unde e sotie si mama. Si da jos office outfit, pt hainele de casa cu care spala, calca, curata, gateste, picteaza, se joaca, isi pune umarul pt micii ce zburda langa ea, indrumandu-i, inaltandu-i, creand in timp real un viitor mai bun si mai sigur. Poate nu pune conserve si nu pune muraturi, si cumpara de la magazin totul, pt ca asa e mediul in care traieste si asa decide sa isi petreaca timpul. 

Si daca primeste un buchet mare de flori, sau un cadou, sau o atentie, nu e pt ca e superficiala, cioara atrasa de orice lucios. Ci pt ca cel de langa ea vrea sa ii rasplateasca eforturile cu ceva ce aduce bucurie. Si oamenii nu ar trebui pedepsiti pt asta. Nu ar tb numiti in nici un fel, doar pt ca drumul asternut in fata lor e diferit de al altora. 

Traim vremuri de razboi, nu ai cum sa nu te gandesti la ce ar putea sa fie, plangi vazand durerea altora, donezi bani, obiecte, te rogi pt ei, te rogi pt lucrarea Lui si ajutorul Lui. Si o faci modest, umil, sa nu te vada altii, sa nu fie bravada. Si din nou, asta nu da dreptul celor ce nu vad, sa iti spuna nume, etichete. Spune-le stop, si daca continua, ignora-i. Urmeaza-ti drumul, fa ce poti mai bine, si fii sigura ca e destul. Si tu esti destul! 

La multi ani, mamico! 

How it works