Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire.
Fiecare pasare pe limba ei piere.
Integritate, compas moral, valori morale, onestitate - vs murdăria minciunii, prin vorbe și prin fapte.
Fuioare de gânduri se desfășoară în mintea mea, și nu pot sa prind unul pana la capăt. Amintiri, dureri trecute, neputința în fata celor ce biruiau momentul, învățătura ce-mi zicea sa am răbdare, pt ca toate ies la iveală și toate isi au prețul. Mă gândesc la toate... Cred ca de asta nu am tolerat vreodată minciuna, și m-am ferit ca ''de ala'' atunci când dădeam de oameni care respirau minciuna. Încercam sa ii înțeleg, sa le găsesc justificări, sa ii repar, pana când lecția mea mi-a devenit atât de dura încât a trebuit sa le dau drumul, sa ii las în voia lor, dar mai ales în voia Lui.
Dacă iti spun în ce hal minciunile lor au distrus vieți, și au blocat vise, și au adus lacrimi acolo unde trebuia sa fie împlinire, dacă iti spun cu ce cruzime au mințit și au jignit, și au umilit. Pozând în zâne și în prinți, și în suflete creștine. Dacă iti spun ca recitau rugăciuni în timp ce isi vindeau sufletul doar ca sa vadă ca altul suferă. Ți-as spune, ți-as arata dovezi, și tot ți-ar fi greu sa înțelegi cum oamenii pot fi așa.
Si au trecut ani, ca sa înțeleg ca pana și tinutul lor în amintirile mele, le da putere. Așa ca am decis sa ii șterg și de acolo. Unii nu s-au lăsat, nebunia lor era mult prea mare, și au săpat pe sub ușile închise, doar ca sa mai prindă un crâmpei din locul în care nu mai aveau acces. Au spart căsuțe de email, au intrat în social media, și-au făcut conturi false atunci când au fost blocați de pe ale lor, au încercat sa ajungă, prin alții, la noi. Doar ca sa isi verse uraciunea. Ce nu au știut ei, e ca Dumnezeu nu lasă nimic la întâmplare, și așa cum ei s-au tarat sub uși, alții au intrat pe usa cu inima curata, revelandu-ti adevăruri, confirmând ca ce știai e adevărat. Bucuria inimilor luminate, uite asta nu or sa înțeleagă vreodată mincinoșii și prefăcuții.
Cumva, instinct de conservare poate, am ajuns sa mă feresc și de cei cu minciunile mici. acolo unde vorbele nu se potriveau cu faptele...închideam usa. Ii lăsăm în iluziile și deziluziile lor. Ca isi acopereau minciunile în judecați, în păreri, în sfaturi aiurea intentionate...nu le-am mai dat ocazia sa ajungă în nici un fel la mine. Unfollow.
De ce spun astea acum? poate pentru ca recent, cineva și-a câștigat libertatea după ani de minciuni și acuze false. Poate pentru ca acum sărbătoresc cu acela, care ca și mine cu ani în urma, și-a câștigat libertatea, biruind prefacatoria și minciunea ne-bunelor. Și e un moment mult prea bun ca sa nu fie trecut în jurnal. Cât despre ei, cât despre ele....are El grija de toți.
Vorbe...
RăspundețiȘtergere